Procurorii din AMASP susțin că direcția care va investiga despăduririle ilegale va fi nefuncțională din cauza numărului foarte mic de procurori: Cum vor face față 10 procurori la nivelul întregii țări?

Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP) atrage atenția asupra faptului că direcția care ar trebui să investigheze despăduririle ilegale va fi nefuncțională din cauza numărului foarte mic de procurori care vor cerceta infracțiunile.

Procurorii atrag atenția asupra necesității ca această structură să aibă un număr maxim de posturi, de până la aproape 300 de procurori, 40 de specialiști, 40 de polițiști judiciari și 270 de angajați care să facă parte din personalul auxiliar.

În schimb, susține AMASP, direcția, care ar urma să aibă un volum impresionant de muncă din cauza infracțiunilor frecvente de mediu, va funcționa cu un număr minim de posturi: 10 procurori, 5 specialiști, 25 angajați personal auxiliar, 25 de ofițeri și agenți de poliție judiciari.

AMASP susține că infracțiunile de mediu sunt corelate frecvent cu alte infracțiuni de corupție (dare, luare de mită, trafic de influență etc), iar complexitatea cauzelor este ridicată, astfel că 10 procurori nu vor putea face față tuturor spețelor care vor fi identificate la nivel național.

Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Mediu (DIIM) va funcționa astfel în urma adoptării unei forme modificate în 13 mai, în Camera Deputaților. Schema de personal poate fi modificată doar printr-o hotărâre de Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Comunicatul integral al AMASP:

Având în vedere propunerea legislativă pentru organizarea și funcționarea Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Mediu (în continuare DIIM), AMASP atrage atenția asupra faptului că forma adoptată la data de 13.05.2020 în Camera Deputaților anulează, în esență, scopul proiectului legislativ, ducând la crearea unei structuri nefuncționale.

În forma inițială a art. 18 din Legea pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Mediu (DIIM), DIIM ar fi trebuit să aibă o structură cu un număr maxim de posturi, după cum urmează: 295 pentru procurori, 40 pentru specialişti, 270 pentru personalul auxiliar de specialitate şi 40 pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară.

Prin amendamentele făcute în parlament DIIM va funcționa cu un număr minim de posturi, respectiv 10 pentru procurori, 5 pentru specialişti, 25 pentru personalul auxiliar de specialitate, 25 pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară iar această schemă de personal poate fi modificată doar prin hotărâre a Guvernului, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii.

AMASP atenţionează că, în situaţia în care art. 18 din actul normativ menţionat ar fi adoptat în forma modificată, DIIM nu va putea funcționa nici măcar la capacitate minimă deoarece structura ar urma să aibă activitate la nivel național iar competenţa materială ar urma să fie una destul de consistentă, cuprinzând infracţiuni care afectează suprafaţa forestieră a ţării (Legea nr. 46/2008), fondul cinegetic (Legea nr. 407/2006), calitatea aerului înconjurător (Legea nr. 104/2011) sau a apelor (Legea nr. 107/1996, ori infracţiuni privitoare la regimul deşeurilor (Legea nr. 211/2011), degradarea mediului (Legea nr. 101/2011), protecţia acestuia (OUG nr. 195/2005) sau prevăzute în partea specială a Codului penal („Răspândirea bolilor la plante şi animale” – art. 355 şi „Infectarea apei” – art. 356).

Infracţiunile ce ar urma să fie investigate de DIIM, cel mai adesea, sunt comise în strânsă legătură cu cele de corupţie (dare de mită, luare de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă), de serviciu (abuz în serviciu), asimilate celor de corupţie (Legea nr. 78/2000), de evaziune fiscală sau cu cele prevăzute de Titlul VI, capitolul III din Codul penal (fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, falsul informatic).

Investigarea unor astfel de infracţiuni presupune activităţi ce nu ar putea fi realizate cu un număr de procurori sau poliţişti mai redus ca cel al majorității parchetelor locale și care poate fi redimensionat doar în urma parcurgerii unui proces îndelungat și strâns legat de decizia factorului politic.

Astfel, activităţile specifice de urmărire penală – cercetări la faţa locului (cel mai adesea zonele vizate fiind greu accesibile), audieri, percheziţii (multiplele locaţii necesitând un personal destul de numeros), punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică sau participarea procurorilor la şedinţele de judecată – presupun consum uman şi de resurse ce nu poate fi asigurat în forma modificată.

De exemplu, actualmente, infracţiunile de corupţie prevăzute de Codul penal şi cele de evaziune fiscală sunt instrumentate de procurori din cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunale, numărul procurorilor specializaţi în acest domeniu fiind cu mult superior celui prevăzut în schema DIIM (10), deşi aceştia din urmă ar urma să instrumenteze, aşa cum am menţionat anterior, nu doar infracţiunile prevăzute în mod expres de actul normativ adoptat în Camera Deputaţilor ci şi cele care se află în strânsă legătură cu acestea.

În aceste condiţii, nu vedem cum ar putea face faţă o schemă de doar 10 procurori, la nivelul întregii ţări, unei activităţi de urmărire penală proprie extrem de complexă.

Cel mai probabil, prin subdimensionare intenţionată, se va ajunge ca rezultatele DIIM să fie complet nesatisfăcătoare şi astfel vom asista la o încurajare implicită a comiterii infracţiunilor contra mediului, un exemplu concret de structură nefuncțională fiind, de altfel, SIIJ care are o schemă asemănătoare cu cea preconizată pentru DIIM.

În acest context de aparent interes pentru protecția mediului înconjurător prin intermediul dreptului penal solicităm factorilor de decizie să adopte modificări de substanță în ceea ce privește Legea nr. 46/2008 – Codul silvic astfel încât o eventuală direcție specializată să beneficieze de dispoziții clare și previzibile, apte să ducă la tragerea la răspundere penală a persoanelor responsabile de comiterea infracțiunilor de mediu.

În prezent dispozițiile art 107 și 109 din Legea nr. 46/2008 ridică numeroase probleme în practică fie din cauza caracterului neprevizibil al normelor ori a formulării lacunare a acestora, fie din cauza incidenței principiului ne bis in idem în cazul sancționării contravenționale, fie din cauza problemelor legate de administrarea probelor și demonstrarea dincolo de dubiul rezonabil a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor. Din această perspectivă, considerăm că o formulare coerentă trebuie să aibă în vedere toate aspectele posibile în practică și să țină seama de caracterul general și suplu al textului de lege. În acest sens propunem modificarea dispozițiilor din Legea nr. 46/2008 după cum urmează:

Art. 107 din Legea nr. 46/2008:

(1): Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari, care au valoare economică, din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

(2): Fapta prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.

(3): Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) şi (2) se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:

a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;

b) în timpul nopţii;

c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional;

d) de personal silvic.

(4): Tentativa se pedepseşte. Se consideră tentativă şi prezenţa persoanei în fondul forestier national sau în suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră din afara fondului, având asupra sa obiecte (drujbe, topoare) sau folosind, în orice mod, utilaje (tractoare, buldoexcavatoare), în mod nejustificat.

Art. 109 din Legea nr. 46/2008:

(1): Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, şi care au valoare economică, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice, cu valoare economică, ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

(2): Fapta prevăzută la alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

(3): Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) şi (2) se majorează cu jumătate în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:

a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;

b) în timpul nopţii;

c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional;

d) de personal silvic.

(4): Tentativa se pedepseşte.

Art 107¹ alin (3) din Legea nr. 46/2008

„Expedierea, transportul, primirea, depozitarea materialelor lemnoase, cu valoare economică, fără a se putea justifica legalitatea provenienţei acestora, aşa cum este prevăzut de normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, cu excepţia situaţiilor prevăzute de aceste norme, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă, respectivul material lemnos urmând a fi confiscat, iar când acesta nu se mai găseşte, se dispune confiscarea prin echivalent.”

Anexa 1 din Legea nr. 46/2008 ar urma să prevadă, la capitolul “Definiţii” criteriile în funcţie de care arborii, puieţii, lăstarii şi produsele specifice fondului forestier naţional sunt considerate a avea sau nu valoare economică.

Astfel, nu este considerată a avea valoare economică masa lemnoasă, precum şi produsele specifice fondului forestier naţional ce nu pot fi evaluate pecuniar din cauza degradării acestora pe cale naturală, abandonării sau datorită cantităţii nesemnificative.

Corelativ, este necesară modificarea art. 19 din Legea nr. 171/2010, domeniului contravenţional rămânându-i arealul situaţiilor în care expedierea, transportul, primirea sau depozitarea materialelor lemnoase s-ar face fără avize de însoţire a materialelor lemnoase dar legalitatea obţinerii bunurilor poate fi probată (situaţia emiterii acestora în mod legal dar fără ca acestea să se afle asupra transportatorului sau beneficiarului, situaţiile practice putând fi multiple – neluarea avizului primar de către transportator, pădurarul emiţându-l în mod legal; pierderea avizului emis în mod legal etc.).

Astfel, sfera infracţională ar urma să cuprindă doar situaţii în care acţiunile de expediere, transport, primire şi depozitare nu au, la bază, o justificare legală, indiferent dacă, prin comiterea unor infracţiuni mijloc („fals intelectual”, „fals material în înscrisuri oficiale” sau „fals informatic”) s-ar crea o astfel de aparenţă.

sursa foto: Pixabay