Procurorul General Alex Florența justifică eșecul în fața extremismului: se plânge de legi și cere pedepse mai aspre /  Vrea modificarea legii pentru a incrimina promovarea cultului unor personalități din organizații extremiste, deși în legilație există instrumente

Procurorul general Alex Florența și-a justificat vineri eșecul în combaterea extremismului prin critici la legislație. Într-o declarație oficială, el a susținut faptul că instituția pe care o conduce monitorizează cu atenție aceste manifestări și desfășoară acțiuni pentru a trage la răspundere penală pe cei care săvârșesc astfel de infracțiuni.

G4Media a scris despre eșecul total al Parchetului General condus de Alex Florența în fața extremismului: zero autosesizări și nicio persoană trimisă în judecată pentru legionarism sau apologia criminalilor.

Un exemplu: Parchetul General a dispus în 2 iunie 2022 clasarea unui dosar penal deschis în februarie 2022 pe numele lui Călin Georgescu pentru promovarea cultului vinovaților de genocid și crime de război, potrivit unui răspuns al instituției pentru G4Media. Au clasat dosarul în baza art. 16 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală pe motiv că ”fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”, potrivit răspunsului pentru G4Media.

Florența a dat vina în poziția de vineri pe numărul scăzut de sesizări primite, cu o medie de doar 21 pe an între 2018 și 2022. Ca răspuns, în 2024 au fost lansate mai multe inițiative la nivel național, vizând infracțiuni reglementate de OUG nr. 31/2002. Cu toate acestea, există regiuni în țară unde parchetul local nu a primit aproape deloc sesizări, ceea ce indică potențiale lacune în conștientizarea sau raportarea acestor infracțiuni.

Un alt punct de îngrijorare îl constituie creșterea agresivității discursului din mediul online. El susține că Parchetul General a solicitat formarea unui grup de lucru împreună cu reprezentanți ai sistemului judiciar și Ministerului Afacerilor Interne pentru a propune modificări legislative urgente. Aceste propuneri includ amendarea legislației pentru a extinde incriminările și a permite organelor de ordine să acționeze mai eficient.

”Parchetul General a formulat mai multe propuneri de modificare a legislației incidente.

1. O primă problemă identificată o reprezintă faptul că anumite prevederi legale sunt de strictă interpretare și limitează drastic situațiile pentru care poate interveni tragerea la răspundere penală a celor care se fac vinovați de săvârșirea acestor infracțiuni.

Cu titlu de exemplu, OUG nr. 31/2002 incriminează fapta persoanei care promovează, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război. Din această perspectivă, infracțiunea menționată are ca premisă existența unei hotărâri de condamnare prin care să se fi stabilit anterior vinovăția persoanelor al căror cult este în prezent promovat.

Or, aceste condiții prevăzute de norma de incriminare limitează semnificativ sfera persoanelor a căror apologie în discursul public poate întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, de cele mai multe ori simplele referințe generale la personaje istorice care nu au suferit astfel de condamnări penale neîntrunind condițiile prevăzute de textul incriminator.

De aceea, Parchetul General propune amendarea textului de lege, prin incriminarea faptei de a promova, în public, cultul persoanelor care au făcut parte din conducerea unei organizații fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, independent de existența unei hotărâri de condamnare față de acea persoană, modificare care ar fi aptă să acopere toate situațiile de acest tip pe care le constatăm azi în mediul public.

2. De asemenea, conduite publice nocive, cu un conținut vădit jignitor sau defăimător, ori anumite acte de amenințare implicită, nu îmbracă în prezent forma ilicitului penal, neregăsindu-se între modalitățile alternative de săvârșirea ale unor infracțiuni precum ultrajul.

De aceea, Parchetul General propune anumite modificări legislative care să permită tragerea la răspundere penală inclusiv a acelor situații în care nu sunt proferate ameninţări exprese la adresa unei persoane, dar prin forma de manifestare, imaginile postate, recuzita folosită, ele reprezintă forme de amenințare implicită, dar cu un puternic efect intimidant.

3. Totodată, prevederea unor limite de pedeapsă reduse pentru aceste infracțiuni nu permite utilizarea unor metode speciale de cercetare, aspect apt să afecteze negativ demersul investigativ în astfel de cauze, și nici luarea unor măsuri preventive mai severe, în funcție de gravitatea faptei. Ca exemplu, infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice este sancționată cu o pedeapsă maximă de 2 ani sau amendă, iar infracțiuni ca instigarea publică sau incitarea la ură sau discriminare cu o pedeapsă maximă de 3 ani sau amendă. În mod similar, e cazul infracțiunilor prevăzute în OUG nr.31/2002.

De aceea, Parchetul General propune creșterea limitelor maxime de pedeapsă pentru aceste infracțiuni, demers care ar oferi organelor de urmărire penală posibilitatea utilizării unui spectru mai larg de metode de cercetare și ar avea, în același timp, un efect descurajant mult mai pronunțat.

4. Se constată totodată o deficiență majoră în faptul că anumite comportamente ilegale, cum este discursul instigator la ură, sunt sancționate deopotrivă atât ca și contravenţie, cât şi ca infracțiune.

Problematica care derivă din această situație o constituie riscul incidenței principiului ne bis in idem, astfel cum este interpretat în jurisprudența CEDO, în sensul că, odată aplicată o sancțiune contravențională, rămasă definitivă, aceasta are semnificația unei acuzații în materie penală, putând fi un impediment la punerea în mișcare a acțiunii penale și dispunerea unei soluții de condamnare pentru aceeași faptă ca și infracțiune.

Există astfel riscul ca în majoritatea situațiilor de acest tip dispozițiile penale să rămână fără aplicare, întrucât fapta care a determinat sancțiunea mai ușoară, respectiv contravenția, a fost soluționată anterior cauzei penale. Făptuitorul are interes să accelereze procedura administrativă și să tergiverseze procedura penală. Or, scopul contravenției nu poate fi exonerarea de răspundere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni.

În acest sens, Parchetul General a propus o serie de modificări ale Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea formelor de discriminare. Acestea vizează situația când persoana împuternicită să aplice sancţiunea contravențională apreciază că fapta a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, constituie infracţiune, moment în care are obligația de a sesiza imediat organele de urmărire penală competente, fără a aplica sancțiunea contravențională”, se precizează într-un comunicat de presă remis de Parchetul General.