Profesoara din Cluj care predă online, deși are cancer în stadiul patru: Asta mă motivează. Uit de mine, de durere, de greață, de rău. Sunt acolo pentru elevi, asta am făcut o viață întreagă, e ceea ce iubesc

E ora 15:00 cand profesoara Simona Hanca, de 53 de ani, intră pe zoom să-și predea ora de informatică online la un liceu clujean. Toată lumea o ascultă cu atenție. Nimeni nu scoate un sunet. Pare o oră obișnuită, dar nu e. Simona Hanca are cancer în stadiul patru. Metastatic. Nu renunță. Lucrează. Predă.

Face asta de 25 de ani. Acum are 18 ore pe săptămână.

Are zile în care nu se poate ridica din pat, iar atunci când nu reușește, apare Puiu, cu care este împreună de 32 de ani. Colegi de facultate, soț și soție, iar acum camarazi de suferință.

„Muream demult dacă nu era el. El e sufletul meu și mă ține în viață. Mă ia în brațe când mi-e rău, mă duce, mă spală, nu vă puteți imagina ce ajung să facă doi soți în ani de zile. Și cum suferința asta se transmite. El e sprijinul meu. El și Andra, fiica mea.”

Puiu ar vrea să-i preia toată durerea dacă ar fi cu putință. Să o ia cu o mănușă de magician și s-o facă să dispară sau, dacă nu, măcar să ajungă la el. Orice, doar să-i lase în pace soția. Dar nici de-al naibii nu se duce. E a ei. O poartă prin tot corpul din 2017.

„Atunci am fost diagnosticată cu cancer de colon în stadiul 4 și metastază la ficat, mai exact. Am început tratamentul aproape imediat: 4 ședințe de chimioterapie, 28 de ședințe de radioterapie și o primă operație în martie 2018; acest ciclu s-a încheiat cu încă 4 ședințe de chimioterapie după ce mi s-a îndepărtat colostoma.”

Dar când speri că cel mai mare rău a trecut deja, destinul îți pune și ultima speranță la încercare. Când crezi că cel mai mare rău a trecut, vine altul.

• 

  „La puțin mai mult de un an după diagnosticul initial, în timpul unui CT de control, mi s-au depistat multiple metastaze la ficat și 2 noduli tumorali la plămânul drept. În urma acestor vești, am plecat la Institutul Clinic Fundeni din București, unde mi s-au îndepărtat metastazele hepatice, însă din cauza complicațiilor post-operatorii nu am putut continua chimioterapia, ceea ce a determinat refacerea metastazelor îndepărtate anterior. Perioada imediat următoare a fost extenuantă atât fizic si psihic, cât și financiar: între lunile noiembrie 2019 și aprilie 2020 am revenit la Spitalul Fundeni pentru o a doua operație la ficat, care s-a soldat cu un șir de infecții. Aceste infecții au condus la internări succesive la trei spitale diferite în Cluj, peste 100 de zile de tratament cu antibiotic și sume enorme de bani pentru analize și tratamente. Am fost nevoită să apelez la serviciile de sănătate privată, unde în iunie am avut o intervenție care a reusit să repare problema încă existentă la colon. O lună mai târziu, în iulie, am avut a treia operație extrem de complicată, care a durat aproape 7 ore și care a avut ca scop îndepărtarea metastazelor la ficat. Am reînceput chimioterapia în septembrie. Din păcate, complicațiile anterioare, precum și problemele imunitare care au apărut au creat un mediu propice pentru dezvoltarea a noi metastaze, de această dată la ambii plămâni. Soluția ar fi operații la ambii plămâni și imunoterapia. Am trecut peste nemăsurate umilințe și-o fac și acum, oricât de greu îmi este. Nu am cerut niciodată nimic de la nimeni, dar acum am nevoie de ajutor.”

Profesoara Simona Hanca, în plină chimioterapie, tocmai își termină de predat lecția. Mâine o va lua de la capăt.

„Dacă n-aș face asta, m-aș simți și mai rău. Încă mai trag pentru că pot. După fiecare tură de chimio, mă adun cum pot. Acum s-a întamplat și ceva la care mă așteptam de trei ani. Mi-a căzut părul aproape de tot. Eu, ca profesor de o viață… să fii aranjat, să fii pus la punct, pentru mine a contat. Acum sunt cheliuță, cum zice soțul meu. Nu îmi acopăr capul cu nimic. Asta sunt. Nu am alternative, decât să fiu puternică. Eu sunt în zodia leu. Leii nu se dau bătuți cu una, cu două. O zi pentru mine înseamnă atunci când dimineața deschid ochii, mă rog, am un moment de meditație cu mine, apoi mă spăl și fac activități obișnuite în măsura în care se pot. Soțul meu lucrează de un an de zile de acasă, pentru a putea fi cu mine, fiindcă au fost momente în care am avut nevoie de ajutor 24 de ore din 24. După chimio, am ieșit prima dată din casă după 8 zile. Pentru mine asta este devastator. Nu pot mânca aproape nimic, fac injecții pentru imunitate în burtă. Perioadele astea de după chimio sunt horror pentru noi. Dar apoi mănânc un sfert de banană, un biscuite, beau o jumătate de cană de apă, mă pun cumva pe picioare.

La ore îmi place. Lucrăm pe studii de caz, pe aplicații practice. Relația mea cu elevii este cât se poate de normală. Ei mă cunosc, știu ce probleme am, dar nu discutăm niciodată despre asta. E o oră firească, e ca și cum aș fi în fața lor. Nu mă compătimesc sau nu-mi zic <<haideți că nu facem azi>>. Îmi găsesc resurse să pot să stau în fața lor să facem treabă. Îmi pregătesc lecțiile în avans. De exemplu, știu că urmează chimioterapia, iar lunea sunt praf și îmi pregătesc dinainte totul.

Orele mă motivează. Sunt foarte multe momente când uit de mine, de durere, de greață, de rău. Eu sunt acolo pentru ei, pentru elevi. E ceea ce am făcut o viață întreagă, ceea ce iubesc și ceea ce mă mână în luptă. Am predat online din martie încoace. Trag de mine cât mai pot. Sper la binele ăla, sa ne liniștim si noi.”

Profesoara Simona Hanca lucrează de 25 de ani în învățământul clujean. Continuă să o facă și acum fiindcă nu își permite să-și piardă salariul, în schimbul unei pensii de handicap care se ridică la câteva sute de lei.

În județul Cluj toate școlile au trecut la cursuri online. De la debutul pandemiei, peste 100 de profesori din Cluj s-au infectat cu coronavirus.