Profesoara Nina Vasile: Simulariadele naționale și anul școlar românesc cu șapte vacanțe

Op-ed publicat pe Edupedu.ro de Nina Vasile, profesoară de filosofie şi logică.

Voi începe direct cu un aspect ce nu este luat în considerare nicăieri până în momentul de față: între cauzele degradării rezultatelor elevilor la examenele naționale și respectiv simulările lor, indiferent de nivel (evaluare pentru admitere la liceu sau bacalaureat), cu siguranță, deși nimeni nu vorbește, în afară de pseudo digitalizarea educației (la clasă sau în examene), este și fragmentarea activității didactice de predare-învățare prin cele 5 module adăugate peste vacanțele naturale tradiționale (de iarnă, primăvară, vară).

În plus, săptămânile cu Școala Altfel și cea Verde sunt puse oricând, la alegerea școlilor, fiind însă alte vacanțe mascate, întrucât activitățile, deși obligatorii, sunt slab frecventate. Adesea precedă vacanțele intermodulare sau le urmează acestora, dar așa am putea spune că s-a ajuns la 7 vacanțe. Și mai mult, multiplele simulări rup și ele desfășurarea fluidă a cursurilor. Toate acestea la un loc, și altele pe care nu le mai discut aici, au făcut deja praf Școala românească și România educată.

Dar să conturez contextul dezastrului. Săptămâna trecută a fost vacanță. Înainte a fost simularea evaluării naționale pentru clasele gimnaziale. Rezultatele mult mai slabe decât în anii anteriori sunt desigur subiecte fierbinți pentru știrile din aceste zile. După vacanță urmează simularea bacalaureatului. Nu am nicio îndoială că vor urma, de asemenea, alte serii de dezastre, naționale desigur. Și anticipez alte măsuri restrictive pentru profesori sau, din contră, de noi relaxări pentru elevi.

Apoi vor curge acuzațiile din toate părțile către profesorii incompetenți, deși nu vor mai putea da vina pe evaluatori întrucât corectarea digitală ar trebui să elimine în mare parte și subiectivitatea. Nu știu cum vor fi subiectele pentru bacalaureat, dar dacă s-a dorit corectarea digitală, cel mai probabil vor ieși în evidență subiectele de la matematică unde exercițiile, cu grade diferite de dificultate, dar cu rezultate precise, sunt ușor de verificat. În schimb, pentru limba și literatura română tendința se păstrează pentru subiectele “de tocit” pentru că acestea presupun rezolvări standard care pot fi corectate fără subiectivitate.

Oricât ar părea de neobișnuit la prima vedere, toceala la literatură nu vine din perioada comunistă, nici din inerția unor profesori acriți de munca lor, ci dintr-o necesitate de standardizare a unor examene pe discipline ce nu pot fi standardizate fără riscul de a se pierde rostul, calitatea și miza educativă reală a lor. Așadar, așteptați-vă la această situație: cu cât mai multă digitalizare a examenelor, cu atât mai multă toceală și implicit o creștere a analfabetismului funcțional în rândurile elevilor. Astfel, în mod paradoxal, cu cât urcă gradul de digitalizare, cu atât scad competențele cognitive ale elevilor: scrisul de mână se uită, greșelile gramaticale devin normă, povestirea și gândirea în construcții verbale sau scrise își pierd fluiditatea și coerența, fiind reduse la reproducere mecanică. Iar asta devine un criteriu de notare pe care îl putem numi “munca de a memora mecanic”. Ea este “din obligație” și, fără măcar să glumim, epuizantă. Nu e de mirare stresul care se resimte și nevoia de cinci vacanțe!

Pentru toată lumea ar trebui să fie evident însă – dar nu este – că elevii din ultimii ani sunt deja afectați de pasivitatea și restrângerea gândirii active din cauza folosirii excesive a telefoanelor mobile, în realitate imposibil de oprit fără depozitarea lor separată în timpul orelor.

Pe de altă parte, pentru cine este atent, deja în țările care au considerat digitalizarea un avans în educație, au revenit la reintroducerea orelor dar și a evaluărilor așa zis “clasice”. Pentru că s-au trezit în fața unui gol imens de cunoaștere și, culmea, a dificultății de adaptare la realitate; practic, acești tineri nu răspund cerințelor reale pe piața muncii, deși s-a muncit enorm tocmai la transformarea conținuturilor “prea teoretice” la adaptarea lor viață. Practic, s-a eliminat atât de mult ponderea exersării teoretice în favoarea unor false aplicații, încât s-a uitat la ce folosește ideea, iar acea încântare și strălucirea minții pe care o dau descoperirea pe cont propriu, dar cu modele din lecturile cărților sau din manuale (care au devenit de prisos), sunt rare.

Citește tot articolul pe Edupedu.ro