Profesorul de Istorie Mihai Manea: Din intelighenția românească interbelică – cazul lui Nae Ionescu, ideolog al Mișcării Legionare, care a fost demis și din funcția universitară

Trăim o epocă în care avântul extremei drepte și a radicalismului în România, indiferent de numele purtat – neolegionarism, suveranism, apologia fără perdea a Mișcării Legionare, tendința fățișă de a readuce în prim plan sau a „albi” personalități ale dreptei românești interbelice, este la modă. Majoritatea concetățenilor noștri privesc cu uimire, ca să nu zicem cu reală stupoare, chiar și cu indiferență această realitate, care a izbutit lent în România – scrie profesorul Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România (APIR), pe Edupedu.ro.

Într-un moment în care extrema dreaptă românească nu a cunoscut un avânt mai mare precum în ultimii 80 de ani, elevii nu învață suficientă istorie în școală sau o învață trunchiat, instituțiile statului nu-și îndeplinesc decât insuficient misiunea încredințată, aceea de a menține cadrul democratic al societății românești, iar, măsurile legislative – de exemplu faimoasa Ordonanță de Urgență (OUG) Nr. 31/2002, modificată parțial în 2015, Privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, nu sunt aplicate decât timid și parțial, bilanțul este destul de tragic, ca să nu zicem chiar sumbru.

Este un adevăr susținut de numeroase argumente că în anii interbelici, România a trăit, o stare generalizată de insatisfacţie pentru mulți, care ţinea de idealismul vârstei tinere, de limitele României în epocă, dar şi de locul propriu-zis al tinerilor, care se considerau mulți, marginalizați în societate. Mircea Eliade numea deseori pe acești tineri „huligani“, adică tineri care înţelegeau să nu mai respecte normele de viață existente.

Într-un atare context istoric au fost intelectuali atrași de Mișcarea Legionară și de liderii acesteia și care au susținut mai deschis sau mai voalat ultranaţionalismul și misticismul religios. Întrevăzută ca o contrapondere la influenţele bolşevismului din Rusia, Mişcarea Legionară din România i-a atras pe cei mai importanţi reprezentanţi ai intelectualităţii din perioada interbelică. Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica şi Nae Ionescu sunt doar câteva dintre numele mari ale culturii româneşti asociate cu doctrina legionară.

• Citește articolul integral semnat de Mihai Manea, președintele APIR, pe Edupedu.ro