Promisiunile lui Kim Jong-un. Prea frumoase să fie şi adevărate?

Guvernul de la Seul a anunţat duminică dimineaţa că liderul nord-coreean Kim Jong-un a afirmat că va renunța la armele nucleare dacă Statele Unite vor fi de acord să pună capăt în mod oficial războiului coreean și să promită că nu vor invada Coreea de Nord. Purtătorul de cuvânt al preşedintelui sud-coreean a declarat că Kim a făcut aceste observații în timpul summitului istoric pe care liderii celor două Coreei l-au avut vineri în Panmunjom, „satul păcii” de la frontiera comună.

Anunţul lui Kim se adaugă celorlalte declaraţii surprinzătoare şi optimiste făcute de principalii actori implicaţi de câteva luni în eforturi diplomatice susţinute în regiune. Dar, aşa cum ne-am obişnuit cu orice anunţ venit din Peninsula Coreeană, şi această ultimă declaraţie făcută de liderul ţării comuniste trebuie privită cu o doză mare de scepticism. Ce urmăreşte de fapt „micul om rachetă” cu gesturile sale de bunăvoinţă, de neconceput în urmă cu doar câteva luni?

Ce urmăresc nord-coreenii. Potrivit oficialilor de la Seul, Kim i-ar fi mărturisit preşedintelui Moon Jae-in că intenționează să închidă centrul de testare nuclear Punggye-ri în luna mai (singurul centru nuclear subteran cunoscut din ţara comunistă) și să permită accesul în zonă experților și jurnaliștilor din Statele Unite și Coreea de Sud pentru a fi martorii evenimentului.

În plus, Kim ar fi zis – cu o atitudine ce pare mai degrabă aceea a unui liceean ruşinat că cei din jurul lui îl suspectează că încearcă să copieze la teza de matematică – că preşedintele Donald Trump va realiza că el „nu este persoana” care să lanseze rachete spre continentul nord-american: „Ştiu că americanii sunt în mod inerent împotriva noastră, dar când vor vorbi cu noi, vor vedea că nu sunt genul de persoană care să lanseze arme nucleare spre sud, peste Pacific sau înspre Statele Unite.”

Într-un alt gest conciliator, făcut de această dată pentru cei din Coreea de Sud, Coreea de Nord a anunţat că-şi va regla fusul orar actual pentru a se potrivi cu cel din sud. În 2015, ţara comunistă și-a creat propriul fus orar, fixat cu 30 de minute în urma celui din Coreea de Sud.
Declaraţiile liderului din nord au venit în contextul în care preşedinţii Kim și Moon au semnat vineri o declarație comună care recunoaște „o Peninsulă Coreeană fără arme nucleare” și „denuclearizarea completă” ca obiectiv comun al celor două Coreei.

Dacă n-ar veni din partea unui dictator brutal, care îşi persecută sistematic cei 25 de milioane de supuşi, anunţurile celor din Phenian ar fi provocat foarte probabil reacţii pline de optimism la Seul şi în cancelariile occidentale. Experţii sunt însă sceptici şi afirmă, aproape la unison, că declaraţiile încărcate de optimism ale statului comunist trebuie însoţite de gesturi concrete clare, care să arate că regimul Kim şi-a schimbat într-adevăr atitudinea şi face paşi reali importanţi spre ceea ce se anunţă a fi, fără exagerare, „afacerea secolului”: denuclearizarea Coreei de Nord.

Până una alta, specialiştii sunt reţinuţi şi cred că promisiunile lui Kim – cel care, să nu uităm, spunea în urmă cu mai puţin de un an că rachetele sale interbalistice vor putea ajune pe teritoriul Statelor Unite ca un „cadou pentru yanchei” – sunt prea frumoase ca să fie adevărate. Să fim prudenţi şi rezervaţi, e mesajul experţilor.

Dar ce ar putea să urmărească cu adevărat Kim Jong-un cu aceste declaraţii conciliatoare, care fac parte, cu certitudine, dintr-o campanie de seducere a opiniei publice din Statele Unite, Coreea de Sud şi Japonia? „Obiectivele strategice fundamentale ale regimului Kim nu s-au schimbat: supraviețuirea regimului Kim; unificarea peninsulei coreene sub regimul Kim; dezvoltarea unei rachete balistice cu rază lungă de acțiune capabilă să lovească ținte pe continentul nord-american și crearea de discordie între SUA și Coreea de Sud,” a declarat recent pentru G4Media.ro directorul executiv al Committee for Human Rights in North Korea (HRNK) din Washington, D.C., Greg Scărlătoiu, unul dintre cei mai avizaţi experţi în chestiuni legate de peninsula coreeană.

Specialistul a afirmat, de altfel, că „pentru moment, Kim va cere slăbirea și diminuarea sancțiunilor împotriva Coreei de Nord. Kim este disperat să reia “cooperarea economică” cu Coreea de Sud, inclusiv relansarea Complexului Industrial Kaesong, care aducea regimului 120 de milioane de dolari pe an.

Mai târziu, sub pretextul “denuclearizării întregii peninsule coreene,” va cere suspendarea exercițiilor militare comune ale SUA și Coreei de Sud, precum și desființarea alianței SUA-Coreea de Sud. Când va fi refuzat, va relua testele nucleare și lansările de rachete balistice.”

Iar opinia lui Scărlătoiu este împărtăşită de majoritatea analiştilor care atrag atenţia că, într-un moment în care sancţiunile internaţionale au sufocat economia nord-coreeană, confruntată oricum cu lipsuri importante, Kim face declaraţii conciliatoare doar pentru a-şi masca adevăratele intenţii, pentru a-şi îmbunătăţi imaginea, pentru a scăpa de sancţiuni şi pentru a-l determina pe preşedintele Trump să renunţe la ameninţările cu acţiunea militară.

„Dacă întâlnirea la cel mai înalt nivel (dintre Trump şi Kim) nu va da roade, opțiunea militară va fi considerată cu mare seriozitate,” a avertizat şi Greg Scărlătoiu. Faptul că regimul de la Phenian pare deocamdată doar să facă declaraţii binevoitoare, însă fără să întreprindă acţiuni concrete în acest sens, a fost ilustrat şi de întâlnirea de vineri de la Panmunjom.

În timpul summitului dintre preşedinţii Kim şi Moon, liderul comunist nu a anunţat în mod oficial că va renunţa la arsenalul său nuclear. Kim pare că foloseşte acest subiect delicat ca pe asul din mânecă, afirmând doar că denuclearizarea țării sale ar putea fi un proces lung, care necesită mai multe runde de negocieri și pași pentru a construi încrederea între Coreea de Nord şi americani.

„Dacă ne vom întâlni des și vom construi încrederea împreună cu Statele Unite și dacă se promite un sfârșit al războiului și al nonagresiunii, de ce am trăi în dificultate cu arme nucleare?” a întrebat retoric Kim. Până în acest moment, însă, Coreea de Nord nu a oferit însă niciun calendar privind distrugerea armelor şi instalaţiilor sale nucleare şi nici nu a clarificat ce înseamnă pentru ea „o Peninsulă Coreeană fără arme nucleare.” Limbajul declaraţiei comune este vag şi nu oferă răspunsuri la întrebările presante legate de denuclearizare.

Chiar şi anunţul făcut de Phenian săptămâna trecută, când a precizat că suspendă, cu efect imediat, toate lansările de rachete intercontinentale balistice și va închide centrul Punggye-ri, unde s-au realizat testele nucleare din ţara nord-coreeană după 2006, trebuie privit cu scepticism.

După doar câteva zile, media internaţională a anunţat că centrul de testare s-ar fi prăbuşit singur în urma detonărilor făcute acolo, aşa că declaraţia lui Kim Jong-un pare să fi fost inutilă, iar intenţia lui nesinceră. Campania de seducere a lui Kim e astfel concepută să extragă cât mai multe concesii economice și de securitate posibile, în timp ce oferă cât mai puțin posibil în schimb. Nu e astfel deloc ciudat că specialiştii privesc cu reţinere, realism şi chiar cinism anunţurile suspect de optimiste transmise de regimul comunist.

Ce vor americanii? Întrebarea care se pune în acest moment este dacă Administraţia Trump şi aliaţii săi importanţi din regiune (Japonia şi Coreea de Sud) vor accepta jocul în care le atrage Coreea de Nord sau vor continua să preseze regimul de la Phenian pentru a renunţa complet la arsenalul nuclear?

Declaraţiile făcute de oficiali americani în ultimele ore indică faptul că, în ciuda optimismului afişat de Phenian, strategia Casei Albe pentru Coreea de Nord a rămas neschimbată: denuclearizarea completă a regimului comunist. Proaspăt instalat în funcţia de şef al diplomaţiei americane, Mike Pompeo a declarat duminică pentru ABC News că obiectivul administrației Trump este „denuclearizarea completă, verificabilă și ireversibilă” a Coreei de Nord.

Pompeo a făcut referire şi la întâlnirea pe care a avut-o recent cu Kim Jong-un, căruia i-a transmis acelaşi mesaj: „Am avut o declarație de misiune clară de la președintele Trump. Când am plecat, Kim Jong-un a înțeles misiunea exact așa cum am descris-o astăzi.”

La rândul său, consilierul de securitate John Bolton a sugerat duminică că președintele Trump nu se va întâlni cu Kim Jong-un decât dacă liderul nord-coreean este de acord să renunțe la întreg programul de arme nucleare dezvoltat de țara sa. De altfel, The New York Times a scris că Statele Unite ar fi cerut regimului de la Phenian un calendar imediat privind renunţarea la programul său nuclear. Aşa cum am menţionat însă, Coreea de Nord nu a avansat nicio dată concretă privind arsenalul nuclear.

Foarte important va fi, în acest context, ce va face preşedintele Donald Trump în săptămânile care urmează şi cum va reuşi să-l determine pe „micul om rachetă” să accepte solicitările sale. Până acum, atitudinea liderului de la Casa Albă a funcţionat foarte bine. „Președintele Trump a aplicat cu mare eficacitate elementele economice și militare ale puterii naționale a SUA, prin: întărirea sancțiunilor economice menite să prevină dezvoltarea și proliferarea armelor nucleare și a rachetelor balistice nord-coreene; trimiterea de armament și capabilități militare în zona peninsulei coreene, menită să prevină, și nu să provoace, un al doilea război coreean; prin sublinierea loialității americane față de alianțele strategice cu Republica Coreea (Coreea de Sud) și Japonia,” a afirmat Gred Scărlătoiu.

Tot ceea ce a făcut şi a spus până acum ne fac să credem că Trump va continua să pună presiune pe Coreea de Nord, fără să o lasă să respire şi să apeleze la trucurile sale binecunoscute, încercând să obţină maximul de lucruri de la regimul comunist. În ultimele zile, pe măsură ce declaraţiile optimiste continuau să vină de la Phenian, Trump a trimis mesaje pe Twitter în care a lăudat rezultatele întâlnirii dintre Kim şi Moon, i-a mulţumit liderului chinez pentru implicare şi, în general, nu a lăsat să se vadă că este stresat foarte tare de summitul care urmează.

În timpul conferinţei de presă cu cancelarul german, Angela Merkel, în stilul său caracteristic, Trump şi-a asumat meritele pentru dezghețul diplomatic din Peninsula Coreeană, afirmând că nu va comite greșelile predecesorilor săi, despre care a spus că ar fi dat bani Nordului comunist fără să obţină nimic în schimb.

„Statele Unite au fost jucate frumos, ca o vioară, pentru că exista un alt fel de lider. Noi nu vom fi manipulaţi, O.K? Sperăm să facem o înțelegere; dacă n-o vom obţine, va fi în regulă.” Experţii cred că, stilul său teatral şi dramatic, de om de afaceri care merge până în pânzele albe pentru a obţine ce vrea, ar putea fi cheia pentru realizarea unei înţelegeri, chiar dacă aceasta nu va bifa toate obiectivele vizate de americani (inspectarea amplasamentelor nucleare, distrugerea instalațiilor și eliminarea combustibilului nuclear). Aşa cum a spus un expert, acesta ar putea fi momentul Nixon-China al lui Trump, iar liderul american va încerca să facă totul pentru a-l valorifica aşa cum trebuie.

Este clar însă că, dacă Kim intenționează să obţină un tratat de pace, recunoașterea diplomatică și miliarde de dolari în ajutor economic de la Washington și aliații săi, renunţarea la arsenalul nuclear este cel mai important lucru pe care îl poate negocia pentru a obține aceste recompense mult dorite. Dacă este cu adevărat determinat să realizeze denuclearizarea Peninsulei Coreene, doar timpul şi ceea ce va rezulta în urma întâlnirii sale cu preşedintele Trump ne vor putea spune.

Până una, alta, Kim va trebui să facă paşi clari pentru ca sancţiunile economice să fie ridicate. Iar până când declaraţiile sale binevoitoare se vor transpune în gesturi concrete, nu putem decât să parafrazăm o expresie cunoscută şi să afirmăm: Teme-te de nord-coreeni chiar când îţi aduc daruri!

Surse: The New York Times, CNN, New York Post, ABC News, FoxNews