Propunere controversată: Ucraina să cedeze Rusiei o parte din teritoriu în schimbul păcii

Ucraina ar trebui să cedeze o bucată din teritoriul său, poate chiar una dintre cele patru regiuni sudice, în schimbul păcii cu Rusia, precum și al aderării la NATO, susține un material de opinie publicat de The Jerusalem Post. Potrivit autorului, președintele rus Vladimir Putin nu este Hitler și a-l trata pe liderul de la Moscova ca pe dictatorul nazist „reprezintă un risc.”

Pământ în schimbul păcii?

În articolul publicat de influentul The Jerusalem Post, Dave Anderson – care este descris drept editorul volumului interdisciplinar ‘Leveraging,’ fost profesor de etică și filozofie politică la cinci colegii și universități din SUA și candidat pentru Congres în Maryland în 2016 – avansează o propunere controversată despre care susține că ar putea duce la pace între Ucraina și Rusia.

Materialul, intitulat „Ucraina poate câștiga împotriva Rusiei renunțând la pământ, nu ucigând soldați,” propune ca guvernul de la Kiev să cedeze o parte din teritoriul său pentru a obține pacea cu Rusia și a avea deschisă calea aderării la NATO.

În opinia lui lui Anderson, „cei care se opun oricărui tip de reglementare de pace între Ucraina și Rusia susțin de obicei că la agresiune trebuie să răspundeți cu forța. Dacă un dictator invadează o țară străină, trebuie să lupți împotriva dictatorului sau să oferi ajutor țării străine, astfel încât să poată riposta.”

Autorul afirmă că „țările NATO au adoptat încă de la început o poziție pragmatică de compromis. Deoarece Ucraina nu face parte din NATO, țările NATO nu au nicio bază doctrinară pentru a trimite trupe și sprijin aerian în Ucraina. În schimb, țările NATO, în special Statele Unite, au trimis provizii militare masive, de la rachete antiaeriene la gloanțe, software și, în ultimul timp, tancuri pentru a înarma ucrainenii. Dar nu au trimis trupe.”

În acest context, crede Anderson, se ridică o întrebare legitimă și anume „dacă la agresiunea nejustificată ar trebui să i se răspundă cu atâta forță cât este necesar pentru a învinge inamicul.”

Autorul se referă la cazul Ucrainei, unde armata și civilii care luptă alături de forțele armate „au reușit să împiedice Rusia să-și atingă scopul principal, care a fost să cucerească complet Ucraina. Într-un cuvânt, Ucraina a învins Rusia în ceea ce privește scopul său în invadarea Ucrainei.”

Potrivit argumentelor autorului, „Ucraina poate obține victoria asupra Rusiei dacă renunță la o parte din teritoriu,” adăugând: „Dacă Ucraina ar ajunge la un acord de pace cu Rusia în acest moment, să spunem unul prin care cedează (Moscovei) două dintre cele patru regiuni din sudul Ucrainei, și anume Donețk și Lugansk, aceasta ar echivala cu o mișcare de conciliere?”

Anderson sscrie că, „întrucât acest lucru ar permite Ucrainei să mențină controlul asupra marii majorități a țării, există argumente puternice că acest lucru nu ar fi o mișcare de compromis. Mai degrabă, s-ar putea argumenta că aceasta ar fi o victorie calificată.”

În opinia analistului, mai sunt și alte avantaje. „Din moment ce Rusia și Ucraina luptă în aceste două regiuni de opt ani, încheierea acelui război acum, care este indisolubil legat de războiul început în februarie 2022, ar pune capăt într-adevăr la două războaie simultan,” crede Anderson.

În plus, „costul încercării de a câștiga războiul din 2014 – care face parte din războiul din 2022 – este potențial catastrofal, deoarece nimeni nu știe dacă Putin nu va recurge la arme nucleare dacă Ucraina începe să se apropie de o victorie completă în care Rusia nu obține nimic. În cele din urmă, Rusia ar putea ataca nuclear cea mai mare parte a Ucrainei, lăsând Ucraina nu doar o parte a Rusiei, ci în mare parte distrusă, cu zeci de milioane de ucraineni uciși.”

De altfel, într-un material trecut am vorbit despre amenințările președintelui Putin cu folosirea armei nucleare împotriva Ucrainei și despre posibilul răspuns al americanilor. De asemenea, am analizat și posibilitatea ca țarul de la Kremlin să recurgă la utilizarea armelor chimice sau biologice, precum și la noi campanii aeriene masive împotriva țintelor civile și infrastructurii din Ucraina în încercarea de a reduce pierderile pe câmpul de luptă dar și pentru a intensifica războiul împotriva forțelor regimului de la Kiev.

Revenind la materialul din The Jerusalem Post, autorul crede că axioma potrivit căreia la agresiune trebuie răspuns cu forță trebuie examinată în context. Anderson afirmă că există două părți ale acestei situații care o disting, de exemplu, de al Doilea Război Mondial. Astfel, nu se pune problema dacă SUA și celelalte țări NATO pot continua să furnizeze Ucrainei armele de care au nevoie pentru a învinge Rusia, pentru că la un moment dat Putin ar putea ataca nuclear teritoriul ucrainean. „Axioma de a răspunde agresiunii nejustificate cu forța este una bună, dar nu este un principiu absolut al războiului,” consideră autorul.

Potrivit materialului publicat de The Jerusalem Post, „tancurile pe care SUA, Germania, Franța și Polonia le trimit în Ucraina vor ajuta armata ucraineană să-i învingă pe ruși. Întrebarea va rămâne în continuare dacă Occidentul ar trebui să fie îngrijorat de încercarea lui Putin de a nu se face de râs. Putin nu este Hitler și a-l trata ca pe Hitler este un risc.”

Soluția oferită de analist? „S-ar putea ca Ucraina să renunțe la un anumit teritoriu, poate chiar la una dintre cele patru regiuni sudice, în schimbul păcii cu Rusia, precum și al aderării la NATO.”

Aceasta deoarece „încercarea de a ucide până la ultimul soldat rus și de a-l umili complet pe președintele Vladamir Putin pune Ucraina și NATO într-o poziție precară. Dacă acest președinte este umilit suficient de mult, atunci nu se poate prezice ce ar putea face,” concluzionează autorul, referindu-se la posibilitatea ca liderul de la Kremlin să recurgă la arma nucleară împotriva Ucrainei.

Apeluri la pace

Nu este prima dată în ultimele luni când diferite voci cer încheierea păcii între Kiev și Moscova. De exemplu, într-un material publicat în toamna anului trecut remarcam că apelurile ca Ucraina și aliații săi occidentali să se așeze la masa negocierilor cu Rusia s-au înmulțit în ultima perioadă, în special în Statele Unite – principalul suporter și donator al guvernului de la Kiev -, unde politicieni, oameni de afaceri și diferite grupuri solicită organizarea cât mai urgentă de discuții directe între cele două tabere. Experții cred că aceste negocieri sunt necesare însă spun că eforturile diplomatice trebuie făcute în paralel cu continuarea acordării de ajutor militar și financiar Ucrainei.

Printre altele, un grup de 30 de democrați din Camera Reprezentanților i-a trimis o scrisoare președintelui Joe Biden, în care l-a îndemnat să-și reevalueze abordarea privind conflictul din Ucraina și să evite „un război prelungit.”

În scrisoarea lor către Casă Albă, politicienii de stânga din Congressional Progressive Caucus (CPC) au recunoscut abordarea Administrației Biden de a gestiona criza din Ucraina, dar i-au cerut să combine sprijinul militar și economic cu „un efort diplomatic proactiv,” argumentând că este responsabilitatea lor, în calitate de congresmeni, să urmărească „toate căile posibile” pentru a pune capăt conflictului din Europa.

Documentul a cerut Casei Albe să se angajeze direct în convorbiri cu președintele Putin pentru a negocia un acord și a obține încetarea focului cu scopul de „a căuta o încheiere rapidă a conflictului.”

De asemenea, într-o scrisoare adresată liderilor rus și ucrainean, congresmanul republican Paul Gosar i-a invitat în Phoenix (Arizona) pe liderii celor două țări aflate în război pentru „a căuta medierea” și a detensiona conflictul în curs din Ucraina. În documentul de o pagină, datat 25 octombrie, și adresat adresat președintelui rus Putin și președintelui ucrainean Zelenski, Gosar se descrie drept un „activist pentru pace necombatant” care a văzut suficientă vărsare de sânge în conflictul din Europa.

Gosar a cerut sprijinul Organizației Națiunilor Unite și al programului său privind pacea pentru a oferi cadrul pentru discuțiile de la Phoenix, oraș despre care consideră că este „suficient de departe de conflict.”

Dar poate cel mai important semnal – și care a stârnit cele mai aprige critici – privind începerea de discuții cu Rusia a venit de la multimiliardarul Elon Musk. La începutul lunii noiembrie, CEO-ul Tesla le-a cerut celor peste 128 milioane de urmăritori de pe Twitter să voteze modalități de rezolvare a războiului din Ucraina.

Sugestiile au inclus o propunere de a organiza voturi în părțile Ucrainei ocupate de Rusia pe care Kremlinul spune că le-a anexat în urma așa-ziselor referendumuri denunțate ca fiind frauduloase de Kiev și aliații săi occidentali. Rusia nu controlează pe deplin niciuna dintre cele patru regiuni – Zaporojie, Herson (sud), Doneţk şi Lugansk (est).

Musk a spus că „Rusia pleacă dacă aceasta este voința poporului,” sugerând și că lumea ar trebui să recunoască „formal” Crimeea – anexată ilegal de Moscova în 2014 – ca parte a Rusiei.

În sfârsit, cel mai bogat om din lume a avertizat că conflictul s-ar putea încheia într-un război nuclear, deși a adăugat că acest lucru este „puțin probabil.”

Dacă Kremlinul a salutat propunerile lui Musk, cu totul alta a fost reacția în cancelariile occidentale și la Kiev. Printre altele, ministrul de Externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, a spus într-un tweet: „Cei care propun Ucrainei să renunțe la poporul și pământul său – probabil pentru a nu răni egoul rănit al lui Putin sau pentru a salva Ucraina de la suferință – trebuie să înceteze să mai folosească cuvântul ‘pace’ ca eufemism pentru ‘lăsați rușii să ucidă și să violeze alte mii de ucraineni nevinovați și să captureze mai mult pământ’.”

La rândul ei, Fiona Hill, fost director principal pentru Europa și Rusia la Consiliul Național de Securitate și una dintre cele mai avizate voci privind Moscova, a rezumat oprobiul occidental la sugestiile făcute de Elon Musk, afirmând că miliardarul „transmite un mesaj pentru Putin.” În fața valului de critici, Musk a negat că a discutat cu Putin înainte să posteze sondajul legat de războiul din Ucraina.

Iar Mihailo Podoliak, consilierul şefului administraţiei prezidenţiale de la Kiev, a lansat un apel către comunitatea internaţională să înceteze să mai facă Ucrainei oferte de capitulare sub masca diplomaţiei, într-un mesaj postat pe Twitter în care a spus: „Când cineva vorbeşte de o ‘reglementare diplomatică’, acesta propune de fapt ca Ucraina să dea curs ultimatumului dat de Rusia: să-şi dea teritoriile şi să-şi recunoască înfrângerea. Poporul ucrainean nu va fi niciodată de acord cu aceasta. Astfel încât am o rugăminte: nu mai propuneţi Ucrainei capitularea sub masca diplomaţiei!”

Pro și contra compromisului

De altfel, așa cum am remarcat la vremea respectivă, puține voci în Ucraina solicită discuții, iar președintele Biden a indicat că va respecta dorințele Ucrainei. Liderul de la Kiev a insistat chiar că Ucraina nu va dialoga cu Rusia atât timp cât la Kremlin se va afla Putin. „Nu ştie ce înseamnă demnitatea şi onestitatea. Prin urmare, suntem pregătiţi pentru un dialog cu Rusia, dar cu un alt preşedinte,” a spus Zelenski la 30 septembrie 2022.

Peste doar câteva zile, liderul ucrainean a anunţat intrarea în vigoare a deciziei din 30 septembrie a Consiliului de Securitate Naţională şi Apărare al Ucrainei, care a declarat oficial „imposibilitatea de a purta negocieri cu Putin.”

Zelenski a spus atunci că condițiile sale pentru negocieri de pace necesită pedepsirea Rusiei. El a afirmat că acestea vor include mai multe sancțiuni și eliminarea acesteia din Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, protecția vieților ucrainene, recunoașterea granițelor Ucrainei și noi garanții de securitate pentru Ucraina.

În acest context, trebuie menționat că cel mai important argument împotriva negocierilor este acela că discuțiile l-ar recompensa pe Putin pentru crimele de război și pentru amenințările sale nucleare. Susținătorii strategiei actuale a SUA spun că presiunile asupra Ucrainei de a negocia nu vor face decât să-l ajute pe liderul de la Kremlin. „Îi ajută pe ruși și îi rănește pe ucraineni. Ucrainenii vor ca rușii să plece din țara lor. Și chiar acum sunt pe cale să facă asta,” a spus William Taylor, un fost ambasador al SUA în Ucraina, actualmente activ în cadrul United States Institute of Peace.

Un alt argument afirmă că scopul final al președintelui Putin este încorporarea Ucrainei în națiunea rusă și, țînând cont de această cerere a Moscovei, orice discuții vor eșua în mod inevitabil. Alte voci cred pur și simplu că este inacceptabil din punct de vedere moral să vorbești cu agresorii.

Pe de altă parte, unul dintre principalele argumente oferite de cei care vor negocieri este acela că ucrainienii au suferit destul din cauza invadatorilor ruși. Discuțiile ar putea, la o adică, să aducă pacea și ar pune capăt abuzurilor, torturii și violențelor.

Unele voci se referă la un argument pragmatic și anume că nu este realist să ne așteptăm ca războaiele să se încheie așteptând ca agresorul să recunoască că a greșit. Analiștii afirmă că, prin tot ceea ce a făcut de la începutul războiului actual, e greu de crezut că Putin va face un astfel de gest. Din contră, el ar putea să continue să escaladeze conflictul și chiar să atragă NATO într-o confruntare directă.

Un alt argument în favoarea negocierilor este acela că, în ciuda câștigurilor obținute pe terenul de luptă, Ucraina este departe de o victorie. La rândul sau, în ciuda pierderilor umane și materiale masive, Rusia are resurse la îndemână pentru a-și continua agresiunea. De asemenea, Moscova continuă să fie alimentată cu muniție, drone etc. de Iran sau Coreea de Nord, iar livrările de arme o ajută să semene teroare printre ucrainieni.

Mai mult, Rusia continuă să atace infrastructura ucraineană, în special cea energetică, lucru care complică și face dificil traiul zilnic al populației. Cât vor mai rezista civilii din Ucraina la bombardamentele rușilor, se întreabă comentatorii, venirea iernii creând probleme mari cu încălzirea locuințelor și alimentarea cu apă/energie?

În sfârșit, Rusia s-ar putea să nu renunțe la invadarea Ucrainei chiar dacă va fi acum forțată să se retragă de pe teritoriul ucrainean. Abordarea actuală a SUA și a G-7 presupune că pierderea teritorială îl va forța pe Putin să-și dea seama că nu-și poate atinge obiectivele din punct de vedere militar – sau că va epuiza armata Rusiei până la punctul în care aceasta nu poate continua lupta. Dar chiar și o victorie care readuce toată Ucraina în mâinile ucrainene nu ar elimina complet capacitatea militară a Rusiei. O astfel de victorie ar devasta probabil forțele terestre ale Rusiei, dar Moscova ar păstra un inventar mare de rachete, artilerie amplă și mijloace aeriene și navale formidabile. Și pentru că Rusia și Ucraina împart o graniță terestră lungă, Moscova ar putea contesta o victorie ucraineană în anii următori. Având suficient timp pentru rearmare și regrupare, armata Rusiei ar putea invada din nou țara vecină, a scris Foreign Affairs. Din acest motiv, victoria teritorială ar trebui să fie combinată cu un acord pentru a pune capăt războiului. (Surse: The Jerusalem Post, Foreign Affairs)