Propunerile Centrului de Resurse Juridice pentru prevenirea abuzurilor asupra persoanelor instituţionalizate, respinse de senatori

Centrul de Resurse Juridice, organizaţia care a semnalat problemele grave din azile, arată, miercuri seară, că propunerile formulate în vederea modificărilor legislative care să ducă la prevenirea abuzurilor au fost respinse de senatori fără o reală analiză, relatează news.ro. Organizaţia avertizează că anunţata reformă a sistemului de asistenţă socială nu răspunde încă nevoii reale de protecţie.

”Marţi, 12 decembrie, în şedinţa Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de şanse, culte şi minorităţi din Senatul României, CRJ  a prezentat din nou un set de propuneri menite să aducă o îmbunătăţire reală cadrului legislativ actual în interesul prevenirii abuzurilor asupra persoanelor cu dizabilităţi instituţionalizate. Amendamentele propuse au fost respinse fără o analiză aprofundată, echipa CRJ constatând cu dezamăgire că anunţata reformă a sistemului de asistenţă socială nu răspunde încă pe deplin nevoii reale de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi instituţionalizate sau în risc de instituţionalizare în România”, a transmis, miercuri seară, Centrul de Resurse Juridice, într-un comunicat de presă.

Organizaţia a transmis că militează pentru o reformă reală a legislaţiei aplicabile furnizorilor de servicii sociale, publici şi privaţi.

Centrul de Resurse Juridicw a formulat o serie de propuneri legislative care vizează:

• Întărirea cadrului legislativ pentru acţiunile de monitorizare inopinate şi independente desfăşurate de organizaţiile neguvernamentale care au încheiat protocoale de colaborare cu Ministerele de resort şi instituirea de sancţiuni pentru restricţionarea accesului experţilor organizaţiilor neguvernamentale – refuzul furnizorilor de servicii sociale de a permite accesul ONG-urilor în vederea derulării acţiunilor de monitorizare trebuie sancţionat similar cu refuzul manifestat faţă de controalele inspectorilor sociali.
• Diferenţierea calitativă a standardelor minime aplicabile serviciilor sociale şi reglementarea expresă a unor standarde de calitate obligatorii – în prezent, standardele minime de calitate aplicabile serviciilor sociale vizează atât condiţii administrative critice (de exemplu, deţinerea unui număr minim de angajaţi cu experienţă în domeniul asistenţei sociale), cât şi condiţii de o importanţă mai redusă ori dificil de cuantificat (de exemplu, existenţa unei “atmosfere plăcute” în cadrul centrului de asistenţă). Întrucât furnizorii de servicii sociale nu sunt obligaţi să îndeplinească integral standardele de calitate, iar standardele nu au ponderi diferite la evaluarea calităţii serviciului social, neîndeplinirea unor standarde critice poate fi suplinită prin îndeplinirea altor standarde mai puţin relevante.
• Reglementarea posibilităţii retragerii imediate a licenţei de funcţionare de către inspectorii sociali, în cazuri grave precum contenţionarea fizică şi chimică a beneficiarilor, izolarea, plasarea de beneficiari minori în comun cu beneficiari majori, găzduirea beneficiarilor în condiţii vătămătoare, insalubre ori periculoase. În prezent, retragerea licenţei de funcţionare se realizează printr-o procedură anevoioasă şi pentru motive ambigue, astfel încât stoparea abuzurilor din centrele în care se încalcă drepturile beneficiarilor este întârziată în mod nejustificat.
• Instituirea unor mecanisme de prevenire a suprapopulării din centrele rezidenţiale şi înăsprirea sancţiunii pentru depăşirea numărului maxim autorizat de beneficiari – la încheierea contractelor de furnizare a serviciilor sociale cu furnizori din sectorul privat, direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului competente teritorial trebuie să le revină obligaţia legală de a verifica dacă nu se depăşeşte capacitatea maximă a unui serviciu social ca urmare a plasării de noi beneficiari.
• Implicarea autorităţilor publice în elaborarea şi verificarea planurilor de urgenţă în caz de încetare a activităţii unui serviciu social – furnizorii de servicii sociale sunt obligaţi să deţină un plan de gestionare a beneficiarilor în caz de sistare, din orice motiv, a activităţii serviciul social, însă fezabilitatea acestor planuri nu este verificată de nicio autoritate publică. Mai mult decât atât, forma propusă a Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale prevede că planurile de urgenţă vor viza transferul beneficiarilor în familie sau la alte servicii sociale similare, fără a implica concursul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului competente teritorial. Or, mulţi dintre beneficiarii centrelor rezidenţiale suferă ca urmare a stigmatizării şi înstrăinării de către familie sau aparţinători.

Organizaţia avertizează că modificările legislative avute în vedere în prezent nu sunt suficiente.

”Semnalăm cu regret faptul că, până şi în ipoteza intrării în vigoare a modificărilor legislative dezbătute în Senat, centre de îngrijire şi asistenţă precum “Sfântul Gabriel cel Viteaz” din Ilfov sau “Căsuţa lu’ Min” din Bărdeşti ar obţine, cel mai probabil, licenţă de funcţionare”, a mai transmis organizaţia.

Aceasta consideră necesară existenţa unor instrumente adecvate pentru rezidenţi şi/sau pacienţi, prin intermediul cărora aceştia să poată formula sesizări, să îşi poată revendica drepturile sau cere reevaluarea măsurilor de ocrotire instituite.

”CRJ solicită Consiliilor Judeţene, Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi Primăriilor să aloce fonduri astfel încât, similar altor spaţii privative de libertate, să existe în fiecare cameră cel puţin un telefon sau o tabletă (sau alt dispozitiv electronic) care să fie dat în uz rezidenţilor pentru a putea transmite plângeri sau a comunica în exterior. CRJ apreciază că este necesar ca, în standardele de licenţiere care privesc toate serviciile sociale şi medicale, publice sau private, pentru tineri, adulţi sau vârstnici, să fie menţionată obligativitatea facilitării accesului la telefon/tabletă pentru sesizarea oricăror situaţii de către rezidenţi”, a mai transmis organizaţia.

Centrul de Resurse Juridice a prezentat, în luna iulie, tratamentele degradante şi condiţiile inumane în care erau ţinuţi rezidenţii cu dizabilităţi şi vârstnicii Centrului de îngrijire şi asistenţă Căsuţa Lu’ Min din Bârdeşti, judeţul Mureş.

De asemenea, organizaţia a semnalat abuzurile asupra beneficiarilor centrelor rezidenţiale coordonate de furnizorii de servicii sociale privaţi “Sfântul Gabriel cel Viteaz” şi House Grandma SRL (“Casa Cora”) din Ilfov.

”Condiţiile de viaţă constatate la faţa locului denotau încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale persoanelor în vârstă sau cu dizabilităţi, dar şi pasivitatea generalizată a autorităţilor care aveau obligaţia de a preveni şi sancţiona astfel de atrocităţi”, a mai transmis organizaţia.