Provocările etice ale industriei globale de modă: Problemele muncitorilor din Bangladesh și impactul lanțurilor internaționale de aprovizionare

Șeful interimar al Comisiei pentru Valori Mobiliare și Burse din SUA (SEC), Mark Uyeda, a decis să oprească apărarea juridică a regulamentului de referință privind divulgarea riscurilor climatice, introdus anul trecut de SEC. Regulamentul, introdus în martie anul trecut, impune companiilor să depună rapoarte publice privind riscurile legate de climă, relatează Financial Times.

Implementarea sa a fost amânată din cauza contestațiilor legale din partea grupurilor de afaceri și a oficialilor de stat, pe care SEC le-a contestat până acum. Uyeda, numit de Donald Trump ca șef interimar al SEC după demisia lui Gary Gensler, a declarat că comisia va solicita acum instanței să nu programeze cazul pentru audiere.

Uyeda a afirmat că documentele anterioare ale SEC depuse la instanță „nu reflectă opiniile mele” și că comisia își va anunța „prompt” poziția revizuită cu privire la litigiu. „Regulamentul este profund defectuos și ar putea provoca daune semnificative piețelor de capital și economiei noastre”, a spus Uyeda în declarația sa.

Dar evoluțiile dintr-o altă parte a lumii, departe de Washington, ridică propriile întrebări privind transparența în afacerile globale. În timp ce Bangladeshul se luptă să depășească regimul autoritar al liderului recent destituit, Sheikh Hasina — care ar putea fi vinovată de crime împotriva umanității, conform declarațiilor investigatorilor ONU  — apare o oportunitate de a îmbunătăți standardele privind drepturile omului în industriile majore ale țării. Companiile internaționale de îmbrăcăminte ar putea juca un rol important în acest sens.

Problemele muncitorilor din Bangladesh reprezintă un test important pentru giganții globali ai modei

Prăbușirea complexului de fabrici Rana Plaza din Bangladesh în 2013, care a ucis 1.138 de persoane, a fost un semnal de alarmă îngrozitor pentru industria globală a modei. Mărci mari precum Primark și Benetton au colaborat la noi inițiative pentru a evita repetarea unei asemenea tragedii (și a unui alt dezastru de imagine). La doisprezece ani după acest incident, standardele de siguranță din fabricile de îmbrăcăminte din Bangladesh s-au îmbunătățit semnificativ, demonstrând capacitatea companiilor multinaționale de a produce schimbări pozitive în lanțurile lor de aprovizionare atunci când depun eforturi.

Totuși, cercetările recente au evidențiat limitele acestui progres — și măsura în care marile companii de îmbrăcăminte contribuie ele însele la problemele legate de drepturile omului în rândul furnizorilor lor.

Studiul — coordonat de Universitatea din Nottingham, Bangladesh Labour Foundation și Goodweave International — a arătat îmbunătățiri ale standardelor de siguranță de bază. Nouăzeci la sută dintre cei 1.974 de muncitori intervievați au declarat că în fabrica lor există un comitet de siguranță cu reprezentare a muncitorilor. Însă, din alte puncte de vedere, rezultatele au fost descurajante.

Cercetarea, desfășurată între sfârșitul anului 2023 și mijlocul anului 2024, a evidențiat încălcări răspândite ale legislației din Bangladesh și ale drepturilor fundamentale ale omului. Având în vedere că Bangladeshul este al doilea cel mai mare exportator de îmbrăcăminte din lume, după China, aceste probleme sunt semnificative pentru întreaga industrie globală de confecții.

Aproximativ o treime dintre muncitori au declarat că sunt plătiți sub salariul minim legal (care, conform Global Living Wage Coalition, nu este suficient pentru a acoperi necesitățile de bază). Un procent similar a spus că lucrează mai mult decât maximul legal de 10 ore pe zi, șase zile pe săptămână; toți minorii intervievați au declarat că lucrează mai mult decât limita legală pentru persoanele sub 18 ani.

Peste jumătate dintre muncitori au menționat că au suferit amenințări sau abuzuri la locul de muncă. În mod important, aceste probleme au fost mult mai grave în rândul subcontractorilor care furnizează produse exportatorilor. Aceasta sugerează că, deși diligența companiilor internaționale de îmbrăcăminte are un anumit efect asupra drepturilor muncii la furnizorii lor direcți, impactul asupra verigilor inferioare ale lanțului de aprovizionare este limitat.

Majoritatea muncitorilor din fabricile subcontractante au spus că sunt plătiți sub salariul minim și că sunt mult mai predispuși să lucreze ilegal ore suplimentare. Autorii cercetării au recomandat ca firmele de îmbrăcăminte să investească în „cartografierea” adecvată a lanțurilor lor extinse de aprovizionare și să colaboreze cu alte companii și organizații non-profit pentru a promova o mai mare transparență în rândul furnizorilor indirecți.

Multe afaceri au acum un stimulent legal să ia în serios aceste riscuri. Directiva UE privind diligența necesară pentru sustenabilitatea corporativă, adoptată anul trecut și implementată treptat, prevede sancțiuni severe pentru daunele cauzate de un furnizor al unei companii europene, dacă aceasta nu a luat măsuri adecvate pentru a identifica și remedia riscurile aferente. Totuși, retailerii de îmbrăcăminte trebuie să se întrebe în ce măsură aceste abuzuri sunt, de fapt, o consecință a modelului lor de afaceri.

Sectorul fragmentat al confecțiilor din Bangladesh — cu aproximativ 7.000 de fabrici împărțite aproape egal între exportatori și subcontractori — a evoluat parțial din cauza nevoii uriașe de flexibilitate, pe măsură ce furnizorii se străduiesc să răspundă comenzilor externe cu termene limită stricte. Raportul a constatat că presiunea de timp din partea clienților străini a fost un motiv major pentru orele suplimentare ilegale lucrate de mulți muncitori din fabrici. Un alt motiv a fost refuzul unor clienți străini de a crește tarifele de plată în urma majorării salariului minim din Bangladesh.

Cercetătorii au susținut că firmele internaționale de îmbrăcăminte ar trebui să colaboreze pentru a oferi o primă la plățile efectuate furnizorilor lor din Bangladesh, pentru a finanța salarii mai mari pentru muncitori. Acest lucru ar putea părea o cerere optimistă adresată companiilor din era modei rapide, în care acestea concurează pe piețe cu marje reduse, lansând rapid noi colecții pe fondul tendințelor virale din social media.

Pentru Bangladesh, situația reprezintă o dilemă economică. Concurența între exportatorii de îmbrăcăminte s-a intensificat, iar țara a pierdut cotă de piață în ultimii patru ani în favoarea altor națiuni asiatice, inclusiv Vietnam, India și Indonezia. Orice creștere a costurilor de producție ar putea părea o mișcare auto-distructivă. Însă eșecul de a acționa împotriva acestor încălcări sistemice ale drepturilor muncitorilor ar putea amenința poziția competitivă a Bangladeshului într-un mod diferit, pe măsură ce companiile internaționale se confruntă cu presiuni legale tot mai mari pentru a elimina abuzurile din lanțurile lor de aprovizionare.

Rolul pe care aceste companii îl vor juca în abordarea acestor probleme — fie că vor contribui constructiv la rezolvarea lor, fie că vor continua să exercite presiuni asupra furnizorilor pentru prețuri mai mici sau vor abandona Bangladeshul în favoarea unor destinații și mai ieftine — va reprezenta un test important al responsabilității lor sociale.