PSD a găsit Soros-ul de uz intern pentru alegeri: Toate tunurile pe Isărescu

Multinaționalele lacome și capitalul străin care îl distruge pe cel românesc nu sunt suficient de puternice ca simbolistică electorală pentru PSD. Sunt prea abstracte, prea greu de asimilat de votanți. Așa că partidul lui Dragnea a găsit un nou adversar numai bun de diabolizat, omul căruia să-i pună în cârcă scăderea abruptă a leului: Mugur Isărescu.

Campania începe să semene cu campania anti-Soros din Ungaria. Legătura a făcut-o chiar Darius Vîlcov duminică seară la Antena 3, când a spus: ”Asta cerem BNR. Nu sunt suficient de patrioți… Românii nu au fost nervoși pe lăcomia acestor bănci care 30 de ani au dus-o bine în România? Trebuie tăiată macaroana firmelor care se lăcomesc”. Toate atributele atașate lui Soros în campania din Ungaria îi sunt acum atașate lui Isărescu: ține cu străinii, nu e patriot, protejează speculanții de valută care prăbușesc leul. Ce vreți mai mult de-atât? E clar că trebuie distrus, nu?

De ce o face PSD? Pentru că nu are de ales. A luat-o pe drumul populismului fără întoarcere, economia dă semne serioase că se gripează, și are nevoie de adversari.

Aflat între ciocanul promisiunilor electorale și nicovala realității, Dragnea știe că strategia de mituire a cetățenilor cu creșteri nesustenabile de pensii și salarii are un singur final: criza economică. Degeaba a încercat PSD să-și poleiască strategia falimentară în termeni pompoși precum WageLedGrowth sau NewDevelopmentalism. A fost nevoie să adopte OUG 114/2018, ordonanța lăcomiei, în speranța că va face rost în acest an de miliardele lipsă pentru creșterile promise de pensii și salarii.

Acesta a fost momentul declanșator pentru căderea leului în fața euro pentru aproape trei săptămâni consecutive. A fost și momentul unui prim atac dur, nespecific, al lui Isărescu la adresa PSD și a guvernului.

De ce au reacționat piețele financiare așa de rapid la OUG 114? Există două explicații. În primul rând, ordonanța lăcomiei a lăsat BNR fără una dintre armele principale, și anume eficiența dobânzii de politică monetară, dat fiind că băncile urmează să fie ”amendate” printr-o taxă pe active dacă indicele ROBOR (calculat în funcție de dobânda-cheie) trece de anumite praguri. Cu alte cuvinte, dacă BNR crește rata dobânzii pentru a apăra leul, sistemul bancar suferă. În al doilea rând, OUG 114 arată disperarea unui guvern rămas fără soluții, care distruge ideea de liberalism și bulversează piețele.

Așa s-a ajuns la deprecierea leului. În plus, potrivit surselor G4Media.ro, BNR a avut o intervenție minimă în piață, spre deosebire de anul trecut, când aceeași BNR a intrat ceva mai decis în piață în momentele-cheie. De ce e minimă intervenția de anul acesta? Tocmai din cauza OUG 114, care leagă mâinile BNR la spate.

Ce s-a schimbat de anul trecut și până acum? Dacă vă amintiți, și 2018 a debutat cu un mic conflict PSD – Isărescu, pe motiv de inflație. Și atunci, BNR era scoasă responsabilă de Dragnea și Vîlcov pentru că nu ținea inflația sub control – deși tocmai politicile fiscale ale guvernului alimentaseră spirala inflaționistă. Lucrurile s-au calmat după o discuție Dragnea – Isărescu, și fiecare și-a văzut de treaba lui, BNR scăpând temporar de presiunea politică.

Dar ordonanța lăcomiei a schimbat totul. Adoptată pe nepusă masă înainte de Crăciun, fără consultarea jucătorilor din piață și a BNR, OUG 114 a arătat că PSD nu mai are limite. Calcă în picioare orice echilibru economic în încercarea de a face rost de bani – creșteri salariale pentru bugetari (impact estimat la circa 17 miliarde de lei) și majorarea pensiilor (impact estimat la peste 8 miliarde de lei).

A fost momentul în care Isărescu a ieșit la atac. Public – într-o conferință de presă marcată de declarații de o duritate fără precedent. Apoi și în culise, prin refuzul de a ceda la șantajul PSD, care i-a cerut mai întâi neoficial să arunce în piață rezerva valutară pentru a ține cursul. Isărescu nu a vrut să joace credibilitatea BNR pe mâna guvernului, așa că PSD a început să îl atace public. Mai întâi prin intermediari – Daniel Zamfir (ALDE), Gheorghe Piperea, Antena 3 și România TV – fără rezultat. Apoi a venit rândul atacurilor directe, prin postările de pe pagina de Facebook și intervențiile lui Darius Vîlcov.

E clar că Isărescu și-a asumat războiul cu PSD, ca niciodată până acum.

Iar miza, în cazul lui, e și postul de guvernator. Mandatul actual expiră în octombrie, iar decizia privind alegerea noului Consiliu de Administrație e a Parlamentului, ceea ce înseamnă că teoretic PSD poate alege noul CA încă din această sesiune, cu numirea efectivă în octombrie. Or, Isărescu a spus la începutul anului că un eventual nou mandat ține de Parlament, dând de înțeles că el ar fi dispus să mai stea încă cinci ani în fruntea BNR.

PSD a înțeles că nu va conta pe Isărescu să țină cursul. Bumerangul ordonanței lăcomiei s-a întors împotriva lor. Ca urmare, Dragnea nu-l mai vrea guvernator pe Isărescu, cel puțin la acest moment, și în PSD e o adevărată competiție internă pentru șefia BNR. Doar că aritmetica parlamentară s-ar putea să-i joace iar feste lui Dragnea odată cu plecările din partid și opoziția UDMR față de o mutare bruscă la conducerea BNR.

Jocul subteran pentru șefia BNR e abia la început. Nu e exclusă o nouă împăcare între cei doi protagoniști, dată fiind iscusința dovedită a lui Isărescu de a naviga în ape tulburi. Dar, cel puțin o vreme, Isărescu a devenit țapul ispășitor al PSD, ținta de care Dragnea și Vâlcov aveau atâta nevoie pentru a justifica eșecul politicilor fiscale inepte.