Psihologul Diana Vasile, despre admiterea la liceu: Să nu dăm mizei pentru liceu mai multă valoare decât dăm copilului / Educația lui are nevoie să se refere și la o doză de incertitudine, de adaptare la ceea ce este, nu la ceea ce vrea

„Admiterea la liceu este o etapă în care rolul anturajului crește, de aici miza pentru liceu; desigur, o putem înțelege, dar să nu dăm mizei mai multă valoare decât dăm persoanei copilului. Asta aș învăța părinții: să creadă mai mult în procesul de dezvoltare al copilului lor, decât în rezultate fixe. Mai ales că rezultatele fixe, admiterea, examenul de liceu, de bacalaureat, orice alt examen, sunt un moment în viața copilului. Rezultatul mă informează și mă ghidează, nu mă face să decid cum este copilul meu”, a declarat Diana Vasile, psihoterapeut, psiholog clinician, președinte al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei, într-un interviu pentru Edupedu.ro în care vorbește despre gestionarea emoțiilor în fața unui rezultat neașteptat la admiterea la liceu sau la un examen.

Perspectiva părinților:

„O parte din educația copiilor noștri are nevoie să se refere la o doză de incertitudine, la o doză de pierdere, la o doză de adaptare la ceea ce este, nu doar la ceea ce vreau eu.

Cred că este nevoie să învățăm copiii să facă față momentelor dificile, emoțiilor dificile, comportamentelor dificile, frustrării viselor, dorințelor, speranțelor lor neîmplinite. Să ieșim din perspectiva aceasta: eu sunt fie victimă, fie sunt de succes. Sunt când așa, când așa și trebuie să mă descurc și cu succes și cu pierdere și cu eșec. Nu trebuie să evit cu orice preț toate eșecurile și greșelile și să mă pregătesc doar pentru succesul pe care îl gândesc eu acum”.

Perspectiva unui elev care este dezamăgit pentru că nu intră la liceul dorit:

„Pot să spun da, sunt trist/ tristă. Sunt supărat că rezultatul meu nu este potrivit cu ceea ce mi-am dorit. Este normal. Este firesc să fii trist. Este o tristețe sănătoasă, normală, dacă nu apare, atunci există o problemă.

Dacă folosesc rezultatul ca o caracterizare a mea, „sunt un prost, ratat”, aceasta este o eroare de gândire, de atitudine, de raportare, cu atât mai mult cu cât nota mea a fost mare, iar cunoștințele mele sunt bune.

Chiar dacă mergi la liceul dorit, tu nu știi care sunt colegii tăi și atunci poți să fii la un liceu foarte bun și cu un colectiv care poate se potrivește cu tine sau poate nu se potrivește.

Într-un context, la un moment dat, oricât de bun sunt, ar putea să nu fie suficient pentru un aspect la care eu cred că sunt bun, dar să fac tot ce e mai bun din locul în care am ajuns”.

Reporter: În fața unui rezultat neașteptat la admiterea la liceu, la un examen, ce paletă de sentimente, emoții poți avea atât ca părinte, cât și ca elev?

Diana Vasile: Sunt două aspecte pe care merită să le luăm în calcul. Avem un rezultat dorit, pentru care simți că ai făcut efort și ai anumite capacități, resurse, pe care ai dori să le folosești în acel rezultat dorit. Copilul și părintele, pe baza capacităților, cunoștințelor, a efortului investit și a experienței de examinare, notare, construiesc în mintea lor un rezultat, pe care îl compară permanent cu rezultatul dorit; de aici devine rezultatul neașteptat o surpriză plăcută sau o surpriză neplăcută.

Citește interviul complet pe Edupedu.ro.