Publicație pro-guvernamentală de la Budapesta: În pofida izolării, Rusia mai are parteneri / Ziarul face inventarul țărilor care nu s-au alăturat sancțiunilor, între care China, India, Pakistan, Turcia, Serbia și țările africane

„Rusia nu se va izola și Rusia este imposibil de izolat!”, a precizat marţi Vladimir Putin. Deşi sancţiunile împotriva Rusiei sunt globale şi de o amploare fără precedent, preşedintele Rusiei are dreptate, fără îndoială, că nu toată lumea s-a alăturat măsurilor de sancţionare, scrie ziarul Magyar Nemzet (Națiunea Maghiară), citată de Rador.

• Ce nu spune publicația maghiară este că Ucraina a acuzat, joia trecută, Ungaria că „îl ajută pe Putin” în război, la o zi după ce premierul ungar Viktor Orban s-a declarat dispus să plătească în ruble pentru gazul rusesc, spre deosebire de celelalte ţări din UE, relatează AFP și Barrons, potrivit Agerpres.

Cine au rămas prietenii lor? Moscova nu şi-a ascuns pe cine consideră drept adversar. În luna martie a fost extinsă „lista ţărilor neprietenoase”. În această listă figurează 48 de ţări care au impus sanţiuni împotriva Rusiei din cauza războiului din Ucraina. Lista include, printre altele, întreaga Uniune Europeană, Statele Unite, Regatul Unit, Australia sau chiar şi Japonia și Coreea de Sud.

Mai interesant este, însă, care sunt ţările care nu s-au alăturat sancţiuniilor. Din punct de vedere economic cel mai important este că nici China – cu toate că sunt câteva companii chineze care fac excepţii – şi nici India nu au fost dispuse să se alăture acestei măsuri. Nu este întâmplător că de la izbucnirea războiului din 24 februarie, preşedintele american Joe Biden a încercat să îi convingă, în primul rând, pe preşedintele Chinei, Xi Jinping, apoi pe premierul Indiei, Narendra Modi, ca să păstreze cel puțin o distanță mai mare față de Rusia.

Nu s-a alăturat nici Pakistanul, atât de mult nu s-a alăturat încât premierul pakistanez, Imran Han, care tocmai a fost înlocuit, a vizitat Moscova a doua zi după izbucnirea războiului. În Europa, Serbia, care întreţine în mod tradițional relații bune cu rușii, s-a opus, de asemenea, presiunii Occidentului de a impune sancţiuni împotriva Rusiei.

Nici Turcia, ţară membră NATO, nu face parte din acțiunea comună, ceea ce președintele turc Recep Tayyip Erdogan a justificat, în primul rând, prin dependența economică. Oarecum este surprinzător că nici aliaţii tradiţionali din Orientul Mijlociu ale Statelor Unite nu au adoptat o poziţie fermă împotriva ruşilor, cum ar fi, de exemplu, Israel, Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite.

La adresa Israelului – unde aproximativ 10% din populaţie sunt evrei cu rădăcini ruseşti – au fost lansate multe critici pentru că oferă o „nişă” oligarhilor ruşi şi condamnă cu precauţie războiul din Ucraina. Iar Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a intrat în vizor deoarece nu doreşte să crească producția de petrol pentru a înlocui resursele rusești. Este elocvent că nicio ţară africană nu s-a alăturat sancţiunilor.

Atitudinea lor este argumentată, pe de o parte, prin dependenţa economică, dar mai mult prin dependenţa militară, statele africane fiind cei mai mari cumpărători de arme rusești. Pe de altă parte – potrivit multora -, trecutul colonial contribuie la reticența lor de a se alătura sancțiunilor occidentale.

În această chestiune, America-Latină este destul de divizată: Nicaragua, Kuba şi Venezuela l-au asigurat pe Vladimir Putin de solidaritatea lor, iar alţii au condamnat – este adevărat, doar prin cuvinte – agresiunea din Ucraina, dar nu s-au alăturat sancţiunilor.

Nu trebuie să uităm nici de fostele ţări sovietice, care sunt în mod tradiţional pro-ruse şi care, în mod interesant, de parcă ar sta mai degrabă retrase cu precuaţie. Aşadar, Rusia are parteneri potenţiali, însă este o altă chestiune că 41% din exporturile sale au mers către Uniunea Europeană, ceea ce nu se poate înlocui peste noapte. Merită să vedem cum a fost votată în ONU rezoluția din martie de condamnare a Rusiei.

La acel moment, doar cinci țări au votat împotrivă: Coreea de Nord, Eritreea, Siria, Belarus și, desigur, Rusia, iar 35 de ţări s-au abținut, printre care China, India, Pakistan, Iran, Irak, mai multe ţări africane şi fostele state membre sovietice. Deşi mulţi nu vor „să ardă podurile” cu Rusia, se întâmplă rareori să susţină agresiunea împotriva Ucrainei.

Cum ar fi Belarus pe care mulți – neoficial – o văd ca o parte în război, deoarece atacul a fost lansat de pe teritoriul său şi se pare că şi soldații ei au apărut pe câmpul de luptă. Președintele Siriei, Bassar al-Assad, care a fost salvat de căderea sa de intervenția rusă, îl susţine, de asemenea, pe Vladimir Putin. Dar și junta militară din Myanmar, care mizează pe ajutorul rușilor în umbra Chinei, a considerat ofensiva „corectă”.

Sursa: Magyar Nemzet / Rador/ Traducerea: Rozália Gănciulescu