„Putin e un imbecil” / „Am văzut o mare de cadavre, în haine civile” / „Ne-au trimis la abator” – Interceptări autentificate dezvăluie disperarea soldaților ruși care luptă în Ucraina

New York Times a publicat miercuri înregistrări realizate în martie cu discuții ale soldaților staționați în Bucea, o suburbie a Kievului. Convorbirile – interceptate de autoritățile ucrainene și apoi autentificate de jurnaliști – arată suferința soldaților, certitudinea eșecului ofensivei și confirmă realitatea crimelor de război, potrivit BFM TV.

Numele lor sunt Aleksandr, Vlad, Serghei, Andrei, Nikita, Evgheni și Ivan. Aceștia sunt unii dintre zecile de soldați ruși desfășurați atunci în Bucea, Ucraina, ale căror convorbiri telefonice cu rudele au fost interceptate de serviciile ucrainene în martie anul trecut. Înregistrările acestor convorbiri au fost apoi transmise către New York Times, care a publicat miercuri pe site-ul său o lungă litanie a acestora.

Aceste sunete trădează disperarea soldaților care nu știu ce fac acolo și sunt convinși că ofensiva pe care o conduc este deja condamnată. Mai presus de toate, ele ne permit să măsurăm furia trupelor față de autoritățile ruse. În cele din urmă, ele oferă o idee mai precisă despre crimele de război comise în această suburbie a Kievului, eliberată de ucraineni la sfârșitul lunii martie – începutul lunii aprilie.

New York Times a recunoscut că a primit aceste înregistrări de la autoritățile ucrainene. Jurnaliștii săi au petrecut apoi două luni pentru a le traduce și pentru a le autentifica. Aceștia au comparat numerele soldaților ruși cu datele din aplicațiile de mesagerie și din conturile lor de pe rețelele de socializare. De asemenea, au făcut același lucru pentru a certifica identitatea interlocutorilor lor.

New York Times a ajuns la concluzia că apelurile – „mii”, potrivit ziarului american – au provenit într-adevăr din armata rusă, mai precis de la soldați din Garda Națională sau din Forțele Aeriene.

Războiul pierdut de la Kiev

Primul lucru care reiese este că militarii ruși nu au așteptat ordinul de mobilizare parțială emis miercurea trecută pentru a înțelege că războiul nu mergea bine. Și se pare că a fost găsită prima persoană vinovată pentru acest lucru.

„Putin este un imbecil”, a afirmat Aleksandr, la telefon.

„El vrea să ia Kievul. Dar nu avem nicio șansă de reușită. „Nu putem lua Kievul… Cucerim sate, asta e tot”, continuă el. Serghei îi dă mamei sale veștile proaste: „Ofensiva noastră a eșuat. Pierdem războiul”. El continuă: „Mamă, cred că aceasta este cea mai stupidă decizie pe care a luat-o vreodată guvernul”. Referindu-se de data aceasta la situația de pe front într-o discuție cu prietena sa, același Serghei adaugă:

„Au vrut să facă totul dintr-o lovitură și nu a ieșit așa cum au plănuit”, deplânge el.

Dând un telefon prietenei sale, Ilia este îngrijorat de ceea ce se spune acasă. Și este disperat că nu va vedea curând capătul tunelului. „Ce mai spun? Când va înceta Putin toate astea? La naiba”, afirmă el. „Spune că totul decurge conform planului și conform programului”, replică interlocutorul său. „Ei bine, se înșeală amarnic”, acuză Ilia.

„Eram 400, suntem 38”: bilanțul morților, la telefon

O ofensivă deja împotmolită, ofițeri care nu-și îndeplinesc obiectivele, o putere politică în eșec… Toate acestea au fost evidente pe teren în luna martie. Iar imaginea descrisă de soldați este uluitoare.

„Jumătate din regiment este mort”, subliniază Andrei.

„Erau 400 de parașutiști”, îi arată Serghei mamei sale, adăugând: „Noi am rămas 38 de parașutiști. Pentru că șefii ne-au trimis la abator. Și, în mod inevitabil, moralul este la cel mai scăzut nivel. Nikita se plânge: „Khokhols” (o insultă folosită de ruși la adresa ucrainenilor) avansează, iar noi stăm degeaba… Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge într-un astfel de rahat”. Disperarea nu este doar individuală, așa cum o arată aceste cuvinte ale lui Andrei către prietena sa:

„Atmosfera este foarte negativă. Un tip plânge, iar altul e un sinucigaș nenorocit, la dracu. Mă obosesc, mă îmbolnăvesc”.

Dificultățile cu care se confruntă rudele, în Rusia

La celălalt capăt al firului, familiile și cei dragi nu sunt cu nimic mai bine. Logodnica lui Ivan se alarmează când vede cum morții se adună în jurul ei.

„Vania, sicriele continuă să vină. Un om este îngropat după altul. Este un coșmar”.

Rudele descriu, de asemenea, consecințele economice ale războiului asupra țării: explozia prețurilor la alimente, penuria, mărcile și companiile multinaționale care își închid porțile pentru a pedepsi agresorul. O panoramă care soției lui Evgheni îi sună ca un déjà vu:

„Când te întorci, te vei simți ca și cum te-ai fi întors în anii ’90”, spune ea.

În timp ce populația nu vede decât impactul conflictului asupra vieții de zi cu zi și nu se lasă păcălită, soldații sunt furioși din cauza acoperirii propagandistice. „Le spun oamenilor la televizor că totul este în regulă, că nu este un război, ci doar o operațiune specială. Dar, în realitate, este un război sângeros”, îi spune Serghei prietenei sale.

„Nenorociții ăia nu au spus nimic”: militarii, surprinși de război

Un „război sângeros”, așadar. Dar ei nu au semnat pentru asta. La telefon, soldații vorbesc despre circumstanțele invaziei care a început pe 24 februarie. Și dacă mobilizarea parțială decretată de Kremlin miercurea trecută combină eșecurile și lipsa de pregătire a noilor recruți, acești soldați de carieră au fost și ei luați prin surprindere.

„Nu ne-au spus că vom merge la război. Ne-au avertizat cu o zi înainte”, o asigură Serghei pe mama sa.

Nikita vorbește cu un prieten. „Trebuia să ne antrenăm timp de două sau trei zile. Am fost păcăliți ca niște copii nenorociți”. În cele din urmă, Alexei îi spune prietenei sale: „Nu mă așteptam la asta. Ne-au spus că ne vom antrena. Nenorociții ăia nu ne-au spus nimic”.

„Cadavre pe drum”: povestea crimelor de război

Cu toate acestea, comandanții nu sunt tăcuți. Ei transmit unele comenzi. Și acestea sunt înfiorătoare. Înregistrările dezvăluite susțin realitatea crimelor de război din Bucea – negată până acum de Moscova – unde ucrainenii au descoperit aproximativ 1.100 de cadavre atunci când au eliberat orașul la începutul lunii aprilie.

Serghei spune: „Ni s-a ordonat să ucidem pe toți cei pe care îi întâlneam”. Mai departe, el menționează o pădure transformată în groapă comună. „Există o pădure aici, unde își are sediul divizia. Am mers acolo și am văzut o mare de cadavre, îmbrăcate în haine civile. O mare. Nu am văzut atâtea cadavre în toată viața mea. Este o adevărată nebunie”, îi spune el mamei sale.

„La dracu, sunt niște cadavre care zac pe jos lângă drum. Civili”, îi mărturisește Nikita prietenei sale.

Mărturia jafurilor

Atunci când morții găsiți pe drum nu sunt civili, aceștia se pot dovedi totuși, cinic, de folos rușilor.

„Unii băieți au luat echipamente de pe cadavrele ucrainenilor. Ei au echipamente NATO mai bune decât ale noastre”, îi explică Serghei prietenei sale.

Dacă aceste capturi de război sunt legate de supraviețuire, ceilalți nu mai au nicio scuză atunci când vine vorba de a fura de la locuitori. Poveștile de jafuri se adună. Nikita își împărtășește dezgustul cu un prieten:

„Totul a fost jefuit. Au băut tot alcoolul, au luat toți banii. Toată lumea face asta aici”.

Aleksandr se laudă în fața iubitei lui: „Începeți să căutați un apartament în Orenburg”. „De ce?”, se miră logodnica lui. „Ei bine, Misha și cu mine ne-am dus la o casă și am deschis o ascunzătoare cu o cheie. Au fost 5,2 milioane de ruble (aproximativ 935.000 de euro)”, explică el. „Dă-i înapoi”, spune femeia, dar soldatul a replicat:

„Nu sunt prost. Am un apartament în buzunar”.

„La naiba cu armata”

Frustrarea este evidentă. Iar unii dintre ei nu sunt la fel de secretoși în această privință ca alții. Vadim îi promite prietenei sale că va „demisiona”. „Pentru numele lui Dumnezeu… Mă întorc la viața civilă. Și nici fiul meu nu se va înrola în armată, 100% sigur… Spune-i că va fi doctor”, spune el.

Vlad este mai concis: „Când mă întorc, îmi dau demisia. La naiba cu armata”.