Putin, epigonul lui Hitler. Provocări și înscenări similare înaintea războaielor de agresiune din Ucraina 2022 și Polonia 1939

Rusia a pregătit din timp propagandistic lansarea pe 24 februarie a atacului împotriva Ucrainei. Președintele Vladimir Putin a vorbit despre un genocid comis împotriva etnicilor ruși din estul țării vecine, cu agresiuni ale forțelor ucrainene împotriva civililor din regiunile separatiste pro-rusești Donețk și Lugansk.

Dar despre ce este vorba? Un astfel de exemplu a fost pe larg promovat de Kremlin cu doar două zile înainte de atac. Pe 22 februarie la ora 5:00 dimineața a fost semnalat un atac “terorist” pe șoseaua Donețk – Horlivka, în teritoriul controlat de separatiști, în care două vehicule – o dubă și un autoturism – ar fi fost aruncate în aer de un dispozitiv exploziv improvizat plasat la marginea drumului.

Potrivit lui Eduard Basurin, ministrul apărării al autoproclamatei Republici Populare Donețk, trei persoane și-ar fi pierdut viața în acest incident. Știrea a fost postată de milițiile separatiste din Donețk pe Telegram și preluată de întreaga presă pro-guvernamentală din Rusia, inclusiv cotidianul Izvestia, iar blogger-ul american Patrick Lancaster a filmat scena la fața locului chiar în ziua incidentului.

Site-ul independent de investigații Bellingcat, cunoscut pentru anchetele sale care au demascat rolul serviciilor secrete rusești în atentate precum cel de la Salisbury, Anglia, împotriva fostului spion rus Serghei Skripal, a analizat în detaliu cazul și a ajuns la concluzia că e vorba de o înscenare.

Din imaginile video postate pe internet primul element suspect este că cele două vehicule nu aveau număr de înmatriculare și păreau să nu se fi deplasat de la locul impactului, ceea ce probează că erau staționare în momentul detonării dispozitivului exploziv improvizat.

„Deteriorarea din partea stângă a mașinii nu seamănă cu urmele de fragmentare de la o explozie, semnele de perforare sunt prea uniforme și nu există nicio dovadă de flambare sau crestături pe panouri care ar apărea în urma unei explozii. Crestăturile vizibile seamănă foarte mult cu găurile de gloanțe. Dacă mașina s-ar fi deplasat în momentul exploziei, este îndoielnic că s-ar fi oprit imediat, așa cum se vede aici, impulsul ar fi purtat-o măcar pe câțiva metri și probabil nu în linie dreaptă”, opinează expertul în dispozitive explozive Chris Cobb-Smith, citat de Bellingcat.

Răni neobișnuite

În afară de analiza vehiculelor, rănile cauzate celor trei presupuse victime au trezit imediat suspiciuni după ce au apărut imagini grafice care ilustrează starea lor carbonizată. Într-un detaliu observat pentru prima dată pe Twitter unul dintre cadavre (Victima A) părea să aibă o rană neobișnuită pentru o persoană afectată de un dispozitiv exploziv improvizat. Aceste răni au inclus ceea ce păreau a fi tăieturi clare pe ambele părți ale capului, separând precis  craniului de restul craniului.

Alți observatori au sugerat că aceste tăieturi erau de fapt în concordanță cu o procedură efectuată în timpul unei autopsii. Dr. Lawrence Owens de la Universitatea din Winchester a spus, observând că tăieturile erau în mod clar dintr-o procedură de autopsie și că, dat fiind contextul, accidentatul A din Vehiculul 1 ar fi fost mort înainte de explozie.

Potrivit Dr. Owens, colorarea marginilor tăiate de pe craniul accidentului A sugerează că tăietura era deja prezentă atunci când corpul a fost ars; în plus, deformarea și despicarea cauzate de expunerea la căldură nu se potrivește de-a lungul liniei de tăiere.

„Evenimentul de ardere pare să fi fost destul de intens, dar acest lucru nu se potrivește cu daunele aduse mașinii. Așezarea remarcabil de îngrijită a caroseriei în scaun este, de asemenea, oarecum izbitoare, la fel ca și lipsa totală de deteriorare a interiorului mașinii, chiar și relativ aproape de caroserie”, a adăugat el.

Concluzia doctorului Owens că ambele corpuri vizibile erau deja decedate înainte de a fi introduse în Vehiculul 1 a fost în concordanță cu cele ale unui alt anatomo-patolog legist cu care a vorbit Bellingcat, dar care a dorit să rămână anonim.

Un astfel de incident, chiar și înscenat în acest mod grosolan nu poate să facă parte dintr-o campanie concertată de provocări care să justifice lansarea a ceea ce majoritatea opiniei publice în lume consideră a fi un război de agresiune.

Incidentul Gleiwitz

O astfel de tactică nu este nouă și ea a fost folosită de Germania nazistă, cel mai notoriu incident fiind cel de la Gleiwitz (azi Gliwice) de la frontiera cu Polonia din 31 august 1939.

O mare parte din ceea ce se știe despre incidentul Gleiwitz provine din declarația ofițerului SS Alfred Naujocks la procesele de la Nürnberg de după cel de-al doilea război mondial. În mărturia sa, el a declarat că a organizat incidentul la ordinele lui Reinhard Heydrich, numărul 2 în SS și Heinrich Müller, șeful Gestapo-ului. În noaptea de 31 august, un mic grup de agenți germani îmbrăcați în uniforme poloneze și conduși de Naujocks au capturat turnul radio de la  frontieră Gleiwitz și au transmis un scurt mesaj antigerman în poloneză. Operațiunea a fost numită „Grossmutter gestorben” – “Bunica a murit” și era menită să prezinte atacul și difuzarea mesajului ca opera sabotorilor polonezi anti-germani.

Pentru ca atacul să pară mai convingător, Gestapo l-a executat pe Franciszek Honiok, un fermier catolic din Silezia Superioară, în vârstă de 43 de ani, cunoscut ca simpatizant al polonezilor. El fusese arestat în ziua precedentă de Gestapo și îmbrăcat ca să arate ca un sabotor, lăsat inconștient printr-o injecție de droguri, apoi ucis prin împușcare, iar cadavrul său lăsat la fața locului, astfel încât părea să fi fost ucis în timp ce ataca stația. Cadavrul său a fost apoi prezentat poliției și presei ca dovadă a atacului.

Câțiva prizonieri din lagărul de concentrare de la Dachau au fost drogați, împușcați pe loc, apoi desfigurați pentru a face imposibilă identificarea lor. Într-o mărturie orală la procese, Erwin von Lahousen a declarat că divizia sa din Abwehr (Armata germană) a fost una dintre cele două cărora li sa dat sarcina de a furniza uniforme, echipament și cărți de identitate militare poloneze. Șeful contra-spionajului Abwehr, Wilhelm Canaris, i-a spus mai târziu că oamenii din lagărele de concentrare au fost îmbrăcați în aceste uniforme și au primit ordin să atace turnul radio.

Oskar Schindler, care mai târziu este creditat cu salvarea vieților a 1.200 de evrei în timpul Holocaustului, a jucat un rol în furnizarea uniformelor poloneze și a armelor folosite în operațiune ca un furnizor pentru Abwehr.

Incidentul Gleiwitz a precedat atacul de a doua zi – 1 septembrie 1939 – al Germaniei împotriva Poloniei, dată care este considerată în mod convențional data declanșării celui De-al Doilea Război Mondial. El a fost precedat de o lungă campanie propagandistică purtată de regimul nazist condus de Adolf Hitler împotriva Poloniei, pe care o acuza de o campanie violentă de purificare etnică împotriva minorității germane de pe teritoriul său.

Invazia Poloniei a fost finalmente înlesnită de pactul Ribbentrop – Molotov semnat la Moscova pe 23 august 1939, care a permis celor două state totalitare, Germania nazistă și URSS, să atace Polonia – Germania pe 1 septembrie, URSS pe 17 septembrie – și să o desființeze ca stat în mai puțin de o lună.

Naziștii aveau de mult în gând desființarea Poloniei, pe care o considerau un stat nelegitim înființat de Tratatul de la Versailles de după Primul Război Mondial, dar războiul de agresiune declanșat la 1 septembrie 1939 a fost pregătit printr-o campanie organizată de provocări care au prefațat o agresiune brutală, care a dus la moartea a șase milioane de cetățeni polonezi, dintre care jumătate evrei, în următorii șase ani.

Putin consideră și el că Ucraina e un stat nelegitim și acuzațiile sale sunt asemănătoare cu cele făcute de Hitler împotriva Poloniei înainte de 1 septembrie 1939. Incidentul de la Donețk – Horlivka, seamănă cu cel de la Gleiwitz/Gliwice, deși aparent nu a implicat uciderea unor nevinovați, dar se înscrie în același mod cinic și grosolan de manipulare a opiniei publice, predominant interne. Numai că între cele două incidente au trecut 82 de ani și în ziua de azi minciuna dictatorilor are picioare mult mai scurte și se întoarce împotriva lor mult mai rapid.