Raport: Doar 4 universități din 85 au prevederi pentru hărțuirea sexuală. Care sunt soluțiile pentru un mediu academic mai sigur

Mai puțin de jumătate dintre codurile de etică ale universităților menționează hărțuirea sexuală (38 din 85). Doar 12 coduri de etică (14%) oferă o definiție pentru hărțuirea sexuală, dar majoritatea sunt definiții generale, abstracte și greu de înțeles în lipsa unor exemple, iată o parte dintre rezultatele raportului de cercetare „Hărțuirea sexuală și discriminarea de gen în spațiul universitar. Contextul actual și recomandări pentru un mediu academic (mai) sigur”, realizat de către Centrul FILIA împreună cu Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), care au fost prezentate în această săptămână.

În plus, alte rezultate arată că:
● Doar 4 universități din 85 au prevederi pentru hărțuirea sexuală
● Sancțiunile sunt prezentate succint, generalist și în doar 19% din cazuri sunt menționate clar în funcție de statut (profesor, personal auxiliar, student etc.)
● Studentele și studenții nu sunt protejate și protejați de formele de hărțuirea sexuală din mediul online prin codurile de etică întrucât doar 2 din 85 menționează hărțuirea sexuală online. O practică comună, de exemplu, era preluarea de numere de telefon ale studentelor din grupurile de Whatsapp formate special pentru grupuri și apoi
trimiterea insistentă de mesaje sexuale în privat. O altă practică comună este trimiterea de poze indecente fără a fi cerute.

Raportul a fost realizat în cadrul proiectului „Tineri Responsabili pentru Universități Sigure și Echitabile (TRUST)”, desfășurat de Centrul FILIA în parteneriat cu ANOSR și Universitatea din Pitești, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, prin Granturile SEE 2014-2021.

În ceea ce privește sesizările referitoare la hărțuire sexuală și discriminare, în baza datelor obținute de la 52 din 54 universități publice, datele arată că:
● în ultimii 5 ani au fost înregistrate doar 44 de sesizări privind cazuri de hărțuire sexuală și/sau discriminare, dintre care doar 15 sesizări sunt privind hărțuirea sexuală, 22 privind discriminarea și 7 despre care nu s-a specificat dacă au făcut referire la discriminare sau hărțuire.

Un comunicat de presă transmis G4Media de Centrul FILIA subliniază: „Aceste cifre sunt atât de departe de a reflecta realitatea din teren deoarece nu există o cultură a combaterii violenței de gen în mediul universitar. Pe de o parte, universitățile eșuează la nivel instituțional în a reglementa și a combate hărțuirea sexuală, dar și în a înregistra și a comunica în mod public și transparent aceste date. Iar pe de altă parte, studentele și studenții nu sunt informați și
sensibilizați cu privirea la hărțuirea sexuală: nu știu să identifice întotdeauna formele de hărțuire, nu au informații privind organele universitare care sunt responsabile (precum Comisia de Etică) sau privind pașii necesari pentru a sesiza aceste comportamente”.

Comunicatul de presă mai subliniază:

„Interesul scăzut pe care universitățile îl afișează față de hărțuirea sexuală nu face decât să perpetueze raporturile inegale de putere și credibilitate dintre femei și  bărbați și să contribuie pe termen lung la creșterea inegalităților de gen și la o societate patriarhală și toleranță la violență. Considerăm esențială intervenția pentru un mediu academic (mai) sigur. Credem cu tărie că implementarea prevederi clare privind raportarea, a unor mecanisme pentru prevenire și combatere pot descuraja aceste comportamentele de abuz și pot încuraja persoanele care trec prin situații de hărțuire sexuală să înceapă demersurile necesare pentru a sesiza respectivele fapte și a-și face dreptate”.

Recomandările către Universități, incluse în raport, pentru prevenirea și combaterea fenomenului hărțuirii sexuale:

• asumarea mesajelor de toleranță zero față de hărțuirea sexuală, precum și față de oricare alte forme de discriminare sau violență și includerea informațiilor privind resursele disponibile într-o formă cât mai accesibilă în toate spațiile aflate sub gestiunea universității, atât fizice cât și online;
• introducerea unei secțiuni dedicate hărțuirii sexuale în codul de etică, care să cuprindă definirea clară a fenomenului, să ofere exemple de comportamente care intră în sfera hărțuirii sexuale, procedurile de urmat pentru raportare alături de un model de sesizare, inclusiv componența Comisiei de Etică și date de contact, precum și sancțiunile aplicabile (proporționale cu gravitatea faptelor) și actualizarea periodică a informațiilor disponibile;
• formarea personalului privind responsabilitățile legale și morale privind   hărțuirea, inclusiv responsabilitatea de informare și rolul în prevenirea hărțuirii sexuale;
• colectarea datelor, publicarea, și raportarea anuală într-un format standardizat   a cazurilor înregistrate, atât din rațiuni de transparență instituțională, cât și   în scopul monitorizării interne a evoluției fenomenului și pentru optimizarea consecventă a serviciilor oferite.