Raportul Conferinței Episcopale Italiene privind cazurile de pedofilie în rândul clerului: 89 de victime în doi ani, dintre care 61 aflate în grupa de vârstă 10 și 18 ani, 16 peste 18 ani (adult vulnerabil) și 12 sub 10 ani

IComportament şi limbaj neadecvat, atingere, hărțuire sexuală, acte sexual, eshibirea pornografiei, ademenirea victimelor online și exhibiționism. Acestea sunt tipurile de cazuri de abuz sexual asupra minorilor care au reieșit din primul raport asupra pedofiliei clerului italian în bieniul 2020-2021, publicat de CEI. Abuzurile privesc 89 de victime şi 68 de presupuşi pedofili. Raportul, dorit cu tărie de președintele Conferinței Episcopale Italiene, cardinalul Matteo Maria Zuppi, a fost publicat în ajunul zilei naționale de rugăciune a Bisericii Italiene pentru victimele și supraviețuitorii abuzurilor, pentru protecția minorilor și a persoanelor vulnerabile, care este sărbătorită pe 18 noiembrie. Eveniment instituit de CEI în cadrul Zilei Europene pentru protecția minorilor împotriva exploatării și abuzului sexual.

Cazurile semnalate, privind fapte care s-au petrecut în trecut, privesc 89 de persoane, dintre care 61 aflate în grupa de vârstă 10 și 18 ani, 16 peste 18 ani (adult vulnerabil) și 12 sub 10 ani. Rapoartele se referă la cazuri recente și/sau curente (52,8%) și la cele din trecut (47,2%). Profilul celor 68 de presupuși infractori indică, în mai bine de jumătate din cazuri, subiecți care la momentul evenimentelor aveau vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani, care erau atunci clerici (30), laici (23) și, în final, religioși (15). În rândul laicilor se numără profesori de religie, sacristani, animatori de oratoriu, cateheţi și responsabili de asociații. Contextul în care au avut loc presupusele infracțiuni este aproape exclusiv un loc fizic (94,4%), în principal parohia, (33,3%), sediul unei asociații (21,4%) sau într-o casă de formare, sau seminar. (11,9%).

CEI a mai precizat că ”în urma transmiterii raportului către autoritatea bisericească de către centrele de consiliere, printre acțiunile puse în aplicare au prevalat măsurile disciplinare, urmate de „cercetarea prealabilă” și „transmiterea rapoartelor la Dicasterul pentru Doctrină” al Credinţei’. În privinţa acțiunilor întreprinse pentru a le ajuta pe presupusele victime, centrele oferă informații și actualizări asupra stadiului în care se află practica (43,9%), organizează întâlniri (24,6%), oferă sprijin psohologic (14,0%) și spiritual ( 12,3%). Presupușilor autori ai abuzurilor li se oferă ajutor pentru a conştientiza gravitatea faptelor şi a-şi schimba comportamentul, inclusiv prin plasarea într-o ”comunitate specializată de primire” (o treime din cazurile depistate) și cursuri de ”însoțire psihoterapeutică” (aproximativ un sfert din cazuri).

”Raportul este o abureală. Sunt uluit. A luat în considerare o perioadă de doar 2 ani în care, printre altele, a fost pandemia Covid și s-au folosit doar datele primite de la filialele Eparhiei. Cardinalul Zuppi a vorbit despre 20 de ani, acum perioada de timp s-a redus și mai mult. Cu toate acestea, datele sunt alarmante. În acel raport nu apar cazurile Congregației pentru Doctrina Credinței, cazurile care au ajuns în justiție și cele pe care le avem noi, ca asociație”, declară comentând raportul Francesco Zanardi, președintele Rete L’Abuso, asociația supraviețuitorilor abuzurilor sexuale ale reprezentanţilor clerului. ”Avem o bază de date de 360 ​​de cazuri care s-au petrecut de-a lungul a 12 ani”, a adăugat el. Francesco este și el o victimă, a fost abuzat la vârsta de 11 ani.

”Când am fost abuzat la Spotorno, unde locuiam, episcopului i s-a cerut să deschidă o comunitate pentru minori. A fost găsit vinovat de un singur abuz şi a fost condamnat la un an și șase luni şi în afara acelui băiat, nu a despăgubit pe nimeni. Ulterior a decis să abandoneze sutana, iar acum îi însoțește vara pe copii în excursii, trimis de Caritas. Şi nu comite nicio infracțiune, deoarece persoanele care fac munci sezoniere sunt scutite de certificatul de antipedofilie. Biserica italiană nu vrea datele noastre, dar nici justiția, ceea ce este foarte grav”.

Sursa: Il Fatto Quotidiano/ Rador/ Traducerea Cătălina Păunel