Raportul Departamentului de Stat privind drepturile omului în lume critică România pentru violențele comise de poliție

Departamentul de Stat american a publicat miercuri raportul anual privind situaţia drepturilor omului în lume. Referitor la România, documentul consemnează că printre problemele semnificative în 2019 s-au numărat violenţele poliţiei împotriva romilor, corupţia endemică a oficialităţilor, tolerarea de către autorităţile judiciare a violenţei împotriva femeilor şi fetelor, precum şi abuzurile împotriva persoanelor instituţionalizate cu dizabilităţi, transmite Agerpres.

Sistemul judiciar din România a luat măsuri pentru inculparea şi condamnarea oficialilor care au comis abuzuri, dar autorităţile nu dispun de mecanisme eficiente în acest scop, iar procedurile îndelungate privind presupuse abuzuri ale poliţiei şi acte de corupţie duc în multe cazuri la achitări. Faptul că unii din cei care încalcă drepturile omului scapă nepedepsiţi continuă să reprezinte o problemă, arată rezumatul raportului.

Departamentul de Stat menţionează cazul din 19 iulie anul trecut, când trei jandarmi din Vatra Dornei au încercat timp de 10 minute să imobilizeze un bărbat în vârstă de 55 de ani, suspectat de agresiune sexuală împotriva unui copil. Agenţii au folosit spray lacrimogen, iar bărbatul şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost dus la spital, unde a murit a doua zi. Parchetul Militar din Iaşi a deschis un dosar în care un jandarm este urmărit pentru comportament abuziv şi abuz în serviciu.

Este remarcat şi cazul dizidentului Gheorghe Ursu, ucis în arest în 1985. Foştii ofiţeri ai Securităţii comuniste Marian Pârvulescu şi Vasile Hodiş au fost achitaţi în acest dosar de Curtea de Apel Bucureşti, în octombrie 2019; sentinţa nu este definitivă, consemnează raportul. Fiul victimei a declarat că va face recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Abuzuri comise împotriva categoriilor vulnerabile

Mai multe organizaţii neguvernamentale şi presa au relatat despre abuzuri comise de poliţişti şi jandarmi împotriva deţinuţilor, arestaţilor preventiv, romilor şi altor persoane din categorii vulnerabile – femei, prostituate, consumatori de droguri, persoane fără adăpost. De obicei este vorba de exces de forţă, inclusiv bătăi. Un exemplu este cazul a doi adolescenţi romi prinşi la pescuit în lacul dintr-un parc din sectorul 3 din Bucureşti, în septembrie 2018; după un an, ancheta procuraturii era în curs. În februarie 2019 a început urmărirea penală a directorului penitenciarului Rahova şi a 15 angajaţi, suspectaţi că au bătut mai mulţi deţinuţi în perioada 2015-2018 şi au falsificat documente medicale pentru a-şi acoperi abuzurile.

Conform organizaţiei neguvernamentale Romani CRISS, după 44 de cazuri de violenţe comise de poliţie împotriva romilor în ultimii 13 ani, nu s-a înregistrat la nivel naţional nicio condamnare. De multe ori, cazurile nu au fost trimise de procurori în instanţă. În unele cazuri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că sistemul judiciar din România nu a ajuns la soluţii corecte; durata medie a dosarelor de acest gen a fost de aproape patru ani. În aprilie 2019, CEDO a consemnat că o percheziţie în forţă efectuată în 2011 la domiciliul unei familii de romi din Vâlcele, judeţul Covasna, soldată cu răniri care au necesitat îngrijiri medicale, a fost decisă pe baza etniei suspecţilor. CEDO a decis că autorităţile au presupus automat că etnia este asociată cu comportamentul infracţional, iar plângerile victimelor pe motiv de discriminare au fost respinse de instanţele româneşti fără o analiză aprofundată.

Poliţiştii au fost adesea exoneraţi după acuzaţii de bătăi şi alte tratamente crude, inumane sau degradante. Percepţia publică privind corupţia şi ineficienţa poliţiei au contribuit la lipsa de respect din partea cetăţenilor, iar salariile mici au fost una din cauzele disponibilităţii unor poliţişti de a lua mită.

Conform ONU, trei acuzaţii de exploatare sexuală şi abuz din partea unor membri români ai unor misiuni de menţinere a păcii, raportate în 2017 şi 2018, sunt în curs de anchetare. În toate cazurile, suspecţii sunt observatori militari desfăşuraţi în cadrul Misiunii ONU de Stabilizare în Republica Democratică Congo. În unul din cazuri este vorba de violarea unui minor; suspectul a fost repatriat de ONU. În alte două cazuri acuzaţiile sunt de exploatare sexuală. Anchetele autorităţilor române sunt în curs.

Condiţiile de detenţie fac obiectul unui capitol separat din raport, în care se menţionează că în unele închisori şi aresturi există plângeri privind supraaglomerarea, violenţele frecvente între deţinuţi, asistenţa medicală insuficientă, alimentaţia necorespunzătoare sau imposibilitatea unor convorbiri confidenţiale cu avocaţii sau familiile. Autorităţile independente nu au anchetat toate acuzaţiile credibile privind condiţiile inumane. Guvernul a permis vizite de monitorizare ale unor observatori independenţi pentru drepturile omului, care au avut loc pe tot parcursul anului trecut.

În 2019, a continuat problema insuficienţei de personal, de spaţiu fizic şi de tehnologie în sistemul judiciar, ceea ce a împiedicat celeritatea actelor de justiţie şi a dus la procese excesiv de lungi. În materie civilă, care reprezintă 80% din cazurile ajunse în instanţe, distribuirea cauzelor a fost inegală, ceea ce a dus la niveluri de eficienţă foarte diferite între regiuni. Lipsa jurisprudenţei şi a unui sistem modern de gestionare a cauzelor a dus la un număr mare de apeluri şi la procese îndelungate. Uneori, sentinţele civile nu au putut fi executate, deoarece procedurile aferente sunt greoaie şi durează mult.

În privinţa libertăţii de exprimare, s-a constatat că diferite instituţii publice, în special jandarmeria, au continuat să amendeze, să reţină sau să blocheze protestatari care ieşiseră în stradă împotriva corupţiei, a guvernului, a eliberării condiţionate a condamnaţilor sau a abuzurilor împotriva copiilor. Pe 5 mai 2019, Tribunalul Bucureşti a respins apelul jandarmeriei în procesul cu Ion Duia, surdomut amendat cu 2000 de lei pentru că, potrivit jandarmilor, a strigat sloganuri împotriva partidului de guvernământ.

Zeci de reporteri din întreaga ţară au continuat să fie hărţuiţi, daţi în judecată sau ameninţaţi de autorităţile pe care le anchetau sau de apropiaţi ai oficialilor vizaţi. Pe 22 martie, ministrul justiţiei, Tudorel Toader, a refuzat să le reînnoiască acreditările reporterilor Ovidiu Oanţă de la ProTV şi Ionela Arcanu de la Realitatea TV, specializaţi în domeniul justiţiei. Toader s-a prevalat de o lege care prevede că acreditarea poate fi refuzată dacă jurnalistul perturbă activitatea instituţiei. Cei doi jurnalişti erau cunoscuţi pentru întrebările incomode adresate ministrului în conferinţele de presă. Acreditarea lui Oanţă a fost reînnoită în urma protestelor presei, iar Arcanu a fost reprimită doar pe 8 mai, după ce Toader îşi încheiase mandatul.

Jurnaliști amenințați

Pe 15 aprilie, jurnalista Emilia Şercan, care a anchetat plagiatele comise de oficiali guvernamentali, a reclamat că a primit ameninţări cu moartea. Ea a făcut o plângere penală, iar pe 18 septembrie Direcţia Naţională Anticorupţie i-a pus sub acuzare pe fostul rector al Academiei Naţionale de Poliţie, Adrian Iacob, şi pe fostul vicerector, Mihail-Petrică Marcoci, pentru instigare la şantaj şi pentru că i-au cerut poliţistului Gheorghe Adrian Bărbulescu să o ameninţe cu moartea pe jurnalistă. În 10 decembrie, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe Bărbulescu la un an de închisoare cu suspendare. Sentinţa, care a avut în vedere colaborarea condamnatului cu procuratura, nu este definitivă.

Pe 11 iunie, reportera Diana Oncioiu, care lucra pentru proiectul media Să Fie Lumină, a fost ameninţată cu moartea în timp ce ancheta abuzurile sexuale asupra studenţilor de la Seminarul Teologic din Huşi. După ce jurnalista a depus o plângere penală, a fost identificat ca suspect un fost student al seminarului, dar în septembrie procurorii au decis să nu continue urmărirea penală, deoarece ameninţările ‘nu au fost premeditate, ci un gest spontan’, a reţinut Departamentul de Stat. Învinuitul a fost obligat la 50 de zile de muncă în folosul comunităţii. Oncioiu a publicat şi o anchetă jurnalistică privind abuzuri împotriva copiilor; în trei din patru astfel de cazuri instanţele au considerat că actele sexuale au fost consensuale. În noiembrie, preşedinta Consiliului Superior al Magistraturii, Lia Savonea, a cerut Inspecţiei Judiciare să determine dacă un alt articol al aceleiaşi jurnaliste a afectat ‘independenţa judecătorească’ şi ‘imparţialitatea magistraţilor’. Ancheta Inspecţiei Judiciare nu se încheiase la data redactării raportului Departamentului de Stat.

Poliția se supără ușor

Pe tot parcusul anului trecut, mai multe persoane au fost amendate pentru critici sau insulte pe Facebook, în special la adresa unor angajaţi sau instituţii din cadrul Ministerului de Interne. Pe 21 ianuarie, poliţia din Satu Mare a informat presa că a aplicat trei amenzi de câte 200 de lei pentru ultraj la adresa unor poliţişti, după ce aceştia parcaseră pe locuri rezervate persoanelor cu dizabilităţi. După amendă, pagina de Facebook cu fotografii de autovehicule parcate ilegal a fost dezactivată.

Pe 26 iunie, sindicatul poliţiştilor SNAP a reclamat trupa Paraziţii şi casa de producţie a acesteia, cerând retragerea unei piese muzicale critice la adresa poliţiei. SNAP a cerut daune de 100.000 de euro şi a pretins scuze publice pentru insultă. Curtea de Apel Bucureşti a respins pe 12 august plângerea sindicatului şi a decis că SNAP nu poate cere daune în numele poliţiei, deoarece reprezintă numai 8000 din cei 65.000 de angajaţi ai instituţiei. SNAP a făcut apel.

Protestul din august 2018 din Piaţa Victoriei din Bucureşti, la care au participat aproximativ 100.000 de oameni, este de asemenea remarcat în raportul citat, care reţine că potrivit Ministerului de Interne câteva sute de persoane violente au încercat să se apropie de clădirea guvernului şi au aruncat cu obiecte spre jandarmi. Presa şi societatea civilă au susţinut că numărul protestatarilor violenţi a fost mult mai mic, de ordinul zecilor. Jandarmii au folosit gaze lacrimogene şi tunuri cu apă fără discriminare, afectând protestatari paşnici, inclusiv copii şi bătrâni. Organizaţii neguvernamentale, observatori şi jurnalişti au văzut jandarmi care aruncau recipiente cu gaze lacrimogene spre manifestanţi care nu reprezentau o ameninţare. Jandarmii au folosit violenţa şi împotriva celor care plecaseră de la protest şi se aflau pe străzile din apropiere. În multe imagini televizate au putut fi văzuţi jandarmi care loveau cu pumnii, picioarele şi bastoanele protestatari paşnici. Mai mulţi manifestanţi au fost răniţi de fragmente de grenade lacrimogene. În urma protestului au fost făcute peste 770 de plângeri penale pentru utilizarea excesivă a forţei împotriva protestatarilor paşnici; pe tot parcursul lui 2019 anchetele au fost tergiversate, iar dosarul a fost transferat între diferite parchete.

Sursă: Agerpres