Raportul întocmit de experți înaintea Conferinţei de Securitate de la München vede o lume polarizată şi plină de incertitudini

Raportul anterior Conferinţei de Securitate de la München, pregătit în fiecare an de un grup de experţi, arată o lume polarizată, plină de incertitudini, cu un număr mare de actori care au capacitatea de a influenţa afacerile globale şi cu liberalismul politic şi economic pus sub semnul întrebării în multe părţi ale lumii, informează luni agenția de știri EFE, citată de Agerpres.

„Multipolarizare” este titlul documentului ce ar trebui să servească drept ghid pentru discuţiile ce vor avea loc de vineri până duminică la conferinţa internaţională de securitate, la care vor participa aproape 60 de şefi de stat sau de guvern şi peste 100 de miniştri.

„Se poate discuta dacă suntem sau nu într-o lume multipolară, dar este clar că asistăm la multipolarizare”, a declarat luni, la Berlin, la prezentarea raportului, unul din membrii grupului de experţi, Tobias Bunge.

Pe de o parte, liberalismul este pus sub semnul întrebării din punct de vedere politic şi economic de creşterea populismului şi a naţionalismului. Pe de altă parte, există o tensiune ideologică între democraţii şi autocraţii.

O scenă internaţională multipolară este percepută cu optimism în lume, care vede în ea posibilităţi crescute pentru o guvernare globală şi o rezistenţă mai mare faţă de influenţa Statelor Unite, mult timp percepută ca o putere prea dominantă de către unii.

Însă, într-o lectură pesimistă, multipolarizarea creşte riscul dezordinii şi a conflictelor şi subminează posibilităţile unei cooperări eficiente.

Raportul arată că, în timp ce în ţările G7 (cele şapte cele mai bogate economii din lume) există puţin optimism cu privire la o lume multipolară, în ţările BICS, BRICS fără Rusia, văd într-o ordine multipolară posibilitatea existenţei unor perspective diferite asupra ordinii internaţionale actuale şi a unui viitor dezirabil.
      

Victoria electorală a lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale din SUA, potrivit raportului, reprezintă îngroparea consensului în politica externă americană postbelică potrivit căruia internaţionalismul liberal a servit cel mai bine interesele americane. Pentru preşedintele Trump şi mulţi dintre susţinătorii săi, ordinea internaţională creată de SUA a fost o afacere proastă.

O consecinţa a acestui fapt ar putea fi o renunţare din partea SUA la rolul lor său istoric de garant al păcii în Europa, ceea ce poate avea consecinţe importante pentru Ucraina. De asemenea, s-ar putea să asistăm în următorii ani la o perspectivă bipolară faţă de China în politica externă a SUA, ceea ce poate accelera multipolarizarea sistemului internaţional.

China este cel mai proeminent promotor al unei ordini multipolare, definindu-se ca un avocat al ţărilor din aşa-numitul Sud global. Mulţi occidentali văd în apărarea multipolarităţii de către Beijing o deghizare retorică asumată de China în competiţia sa cu SUA pentru putere.

Deşi concurenţa cu SUA s-ar putea intensifica în timpul administraţiei Trump, Beijingul ar putea beneficia în cele din urmă de faptul că Washingtonul abandonează angajamentele internaţionale sau se distanţează de partenerii săi tradiţionali.

În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, aceasta se confruntă cu provocări serioase şi dificile odată cu provocările la care este supusă ordinea internaţională. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei şi creşterea populismului naţionalist în cadrul societăţilor europene pun sub semnul întrebării elementele centrale ale viziunii liberale a UE.

Realegerea preşedintelui Trump poate intensifica aceste provocări şi poate reînvia dezbaterea dacă UE trebuie să devină un pol autonom în politica internaţională, însă poate contribui şi la o consolidare a mişcărilor populiste care ar adânci diviziunea europeană internă şi ar submina capacitatea UE de a face faţă crizelor.

Cele mai importante atacuri la adresa ordinii internaţionale din acest secol au venit dinspre Rusia. Viziunea Moscovei este aceea a unei lumi multipolare în jurul statelor civilizatoare, printre care se include şi Rusia. Ţările mai mici, printre care Rusia include şi Ucraina, cad astfel în sfera de influenţă a statelor civilizatoare.

Pe lângă discrepanţele dintre viziunea Rusiei despre sine şi adevărata sa putere, Moscova a avut un oarecare succes în eforturile sale de a destabiliza ordinea internaţională. Pe plan intern însă, Rusia se confruntă cu probleme economice tot mai mari şi cu consecinţele exceselor sale imperialiste. Cu toate acestea, capacitatea Moscovei de a-şi implementa viziunea despre o lume multipolară cu diverse sfere de influenţă depinde de reacţia celorlalţi, estimează raportul Conferinţei de Securitate de la München 2025.