Rata natalității în Germania se prăbușește brusc, iar imigrația nu reușește să umple golul. Inflația și instabilitatea sunt parțial de vină, dar sunt implicați și factori mai locali

Rata natalității din Germania a cunoscut o prăbușire „drastică” în ultimii doi ani, potrivit unui raport al unuia dintre cele mai importante institute de cercetare economică din țară, scrie The Times.

În timp ce ratele natalității în întreaga Europă au scăzut cu aproape un sfert din 2010, Germania fusese anterior o excepție.

De la mijlocul anilor 2000, rata sa de fertilitate, odinioară printre cele mai scăzute din lume, a crescut constant până la nivelurile înregistrate ultima dată la începutul anilor 1970, depășindu-le pe cele din țări precum Italia, Polonia, Letonia și Bulgaria.

Până în 2021, Germania avea 1,58 nașteri pe femeie, cea mai ridicată rată din ultima jumătate de secol. Acum, însă, tendința pare să se fi epuizat: anul trecut, rata a scăzut la 1,35.

Scăderea a fost deosebit de accentuată în statele estice care făceau parte din fosta Germanie comunistă, unde numărul absolut de nașteri a scăzut cu 18% în decurs de doi ani, comparativ cu 13% în întreaga țară.

Aceste evoluții sunt de natură să alimenteze îngrijorările cu privire la viitorul sistemului de pensii relativ generos al Germaniei, care se clatină deja sub greutatea demografică a generației baby-boomer pe măsură ce aceasta se îndreaptă spre pensionare.

Într-un fel, aceasta este deja o poveste familiară în lumea bogată, unde adulții mai tineri au din ce în ce mai puțini copii pe măsură ce sunt mai bine educați, dar se simt și mai pesimiști, mai puțin siguri din punct de vedere economic și mai anxioși cu privire la responsabilitățile de părinți.

Cifrele publicate săptămâna aceasta arată că rata fertilității în Anglia și Țara Galilor s-a înjumătățit în 60 de ani. Oficiul Național de Statistică a arătat că rata, definită ca numărul mediu de copii născuți de o femeie de-a lungul vieții sale, a fost de 1,44 anul trecut. În 1963, aceasta a fost de 2,88 și este acum cea mai scăzută de la începutul înregistrărilor în 1938.

În Germania, la fel ca în majoritatea celorlalte țări occidentale, îndoielile și ezitările cu privire la posibilitatea de a avea copii au fost exacerbate de inflație și de tulburările politice din ultimii doi sau trei ani.

Cu toate acestea, o analiză realizată de Joachim Ragnitz, profesor de economie la filiala din Dresda a Institutului de cercetare economică Ifo, sugerează că sunt în joc și anumiți factori specific germani.

După „baby boom-ul” care a durat din a doua jumătate a anilor 1940 până la sfârșitul anilor 1960, ratele natalității atât în Germania de Vest capitalistă, cât și în Germania de Est socialistă au trecut printr-o lungă și profundă recesiune demografică, stabilizându-se abia la începutul mileniului.

Acestea au reînceput să crească de la sfârșitul anilor 2000. Deși nu a fost în niciun caz un al doilea baby boom – rata de fertilitate a rămas cu mult sub nivelul de 2,1 nașteri pe femeie necesar pentru a menține dimensiunea unei populații fără imigrație – a fost o revenire destul de neobișnuită pentru standardele europene.

Cercetătorii au sugerat că aproximativ 50 % din acest efect se datorează imigrației, restul de 50 % fiind explicat prin alte fenomene, cum ar fi îngrijirea copiilor la prețuri accesibile și schimbarea atitudinii culturale față de mamele care lucrează.

Ragnitz sugerează că rata natalității a atins un vârf în 2021, în parte deoarece „activitățile din afara gospodăriei” au fost „limitate masiv” în timpul blocajelor pandemice din anul precedent.

Declinul de atunci nu este cauzat de lipsa imigrației: în timp ce numărul femeilor germane aflate la „vârsta fertilă” (între 15 și 50 de ani) a scăzut cu peste 100 000 în următorii doi ani, numărul femeilor străine din aceeași categorie de vârstă a crescut cu aproape 500 000.

În schimb, Ragnitz susține că aceasta ar putea avea mai mult de-a face cu natura specifică a imigrației: noii sosiți sunt în majoritate femei ucrainene ale căror parteneri au rămas în Ucraina.

Germania de Est pare, de asemenea, să sufere din cauza consecințelor întârziate ale reunificării. În timpul turbulențelor economice de la începutul anilor 1990, pe măsură ce fostele întreprinderi de stat comuniste au fost privatizate sau închise în masă, iar rata șomajului a crescut la peste 50 % în categoriile cu cele mai mici venituri, populația a scăzut dramatic.

Rata natalității din regiune a scăzut cu mai mult de 50 %, iar un număr mare de femei tinere s-au mutat în vest. Trei decenii mai târziu, următoarea generație de tineri est-germani a rămas cu „un număr tot mai mic de potențiale mame”, a scris Ragnitz.