Războiul din Ucraina: ‘Oamenii ne spun Fantomele din Bahmut’ (reportaj BBC)

Forțele ucrainene încearcă să recucerească orașul Bahmut din estul țării. BBC a avut acces în exclusivitate la o echipă de lunetiști de elită, numiți „fantomele din Bahmut”, care efectuează raiduri nocturne în zonă.

„Fantoma”, comandantul echipei de lunetiști, i-a dus pe ziariștii britanici în locul pe care îl numește „marginea existenței” – baza lor de la periferia orașului.

„Fantoma este indicativul meu de apel”, spune el. „Când am început să aducem teroarea în Bahmut, am primit numele de „Fantomele din Bahmut”.”

Baza lor se află deja în raza de acțiune a artileriei rusești. Fantoma nu tresare la zgomotul unui obuz care aterizează în apropiere. „Artileria îi face întotdeauna pe oameni să se îngrijoreze”, spune el. „Te poți ascunde de artilerie, dar nu și de un lunetist”.

Fantomele, o echipă formată din aproximativ 20 de soldați, operează la marginea Bahmutului de șase luni. Ei vânează adesea ținte de mare valoare.

Ziaristul BBC l-a întrebat câți ruși a ucis echipa sa. El spune: „Există un număr confirmat – 524. Șaptezeci și șase dintre aceștia sunt ai mei”. Echipa înregistrează electronic fiecare împușcătură prin vizorul puștii lor.

Totuși, nu toată lumea ține socoteala. Kuzia, trăgătorul de elită pentru misiunea din această seară, spune că „nu este nimic de care să fii mândru. Nu ucidem oameni, ci distrugem inamicul”.

Înainte de război, a lucrat într-o fabrică. Spune că nu i-au plăcut niciodată armele, dar s-a simțit obligat să pună mâna pe arme atunci când Rusia a invadat țara.

Kuzia face o ultimă verificare a puștii sale cu lunetă Barrett, de fabricație americană: „Fiecare misiune este periculoasă, când facem o greșeală, inamicul te poate lovi”, spune el. „Bineînțeles că sunt speriat – numai un prost nu ar fi”.

În misiunea din această seară va fi însoțit de Taras, observatorul său. Kusch este șoferul – care îi va aduce cât mai aproape posibil de linia frontului. De acolo, echipa de doi oameni va trebui să meargă mai mult de un kilometru și jumătate pentru a ajunge la țintă. „Fantoma” va rămâne la bază, împreună cu un începător, cunoscut sub numele de Brit.

Cel mai tânăr membru al echipei a primit acest nume după ce a primit pregătirea inițială în Marea Britanie. El nu a avut încă prima victimă confirmată.

Ghost spune că a ales fiecare membru al echipei pe baza „umanității și patriotismului”, mai degrabă decât a experienței și abilităților militare.

Pe măsură ce se apropie amurgul, echipa se urcă în Humvee-ul blindat. Ziariștii britanici îi însoțesc.

Kusch, șoferul, spune că o parte a traseului este încă ținta artileriei rusești.

În timp ce pornește motorul, membrii echipei își fac cu toții semnul crucii. Kusch pune muzică de pe telefonul său. El spune că melodia rap ucraineană maschează sunetul bombardamentelor și le dă curaj.

La început, este greu să auzi exploziile din apropiere din cauza zgomotului Humvee-ului, pe care Kusch îl conduce cu viteză pe pistele pline de gropi. Dar el arată spre cer de mai multe ori și avertizează: „se apropie”. Se aud câteva zgomote în apropiere.

Mașina trece pe lângă o jumătate de duzină de vehicule blindate ucrainene distruse, care nu au fost la fel de norocoase. Kusch indică câmpurile minate de o parte și de alta a drumului de pământ.

Douăzeci de minute mai târziu, mașina se oprește brusc lângă o casă în ruină. Echipa de lunetiști formată din doi oameni deschide ușile și dispare spre o linie de copaci. Kusch strigă: „Dumnezeu să fie cu voi” înainte de a ieși rapid.

La întoarcere se produce o străfulgerare portocalie și o explozie mai puternică. Humvee-ul începe să se zdruncine și mai tare. Kusch își deschide portiera, în timp ce conduce, pentru a se uita în spate și începe să înjure.

O bucată de șrapnel a sfărâmat una dintre anvelopele din spate. E un drum anevoios, plin de nervi, înapoi la bază. Când în sfârșit mașina ajunge la bază, șoferul arată bucata mare de metal zimțată care a sfâșiat anvelopa.

S-a întunecat și bombardamentele au încetat. Kusch și Brit se plimbă pe jos.

Fantoma dă un telefon fiicei sale de șapte ani. Ea este pe speaker când strigă entuziasmată: „Te iubesc, tati”. Un scurt moment de normalitate.

Șapte ore mai târziu, este timpul pentru extracție. Lunetiștii și ziariștii se adăpostesc în clădire în timp ce se trage o salvă de artilerie, apoi se îndreaptă înapoi spre Humvee.

De data aceasta este întuneric, dar Kusch evită să aprindă farurile pentru a nu atrage atenția. O altă oprire bruscă și echipa de lunetiști se întoarce în Humvee.

Relaxarea este palpabilă când ajung înapoi la bază.

Kuzia spune: „Un singur foc, o singură țintă”.

Mai târziu, acesta arată înregistrarea video de pe lunetă. Spun că era vorba de un mitralior rus care trăgea în trupele ucrainene din apropierea liniei de front.

Acum se vor odihni până la misiunea din noaptea următoare. Kuzia spune: „Sunt fericit că m-am întors și mă bucur că toată lumea este în viață”.

În ultimele șase luni, mai mulți membri ai echipei au fost răniți, inclusiv comandantul. Dar niciunul dintre ei nu a fost ucis.

„Fantoma” spune că „fiecare călătorie poate fi ultima, dar facem o faptă nobilă”.

O echipă mică de lunetiști nu va câștiga acest război și nici măcar nu va recuceri Bahmut. Dar ei cred că au un impact.

Kusch spune că are un efect psihologic asupra inamicului – doborârea unui soldat rus dintr-un loc care nu poate fi văzut și cu un sunet care nu poate fi auzit.