Războiul religios al Americii va pune la încercare limitele democrației. Dogmatismul liberal riscă să înstrăineze „majoritatea epuizată”

Paula White, noua consilieră religioasă de la Casa Albă, a declarat: „Să-i spui «nu» președintelui Donald Trump ar însemna să-i spui «nu» lui Dumnezeu”. America modernă a mai fost divizată de războaie culturale – în anii ’60 și ’90. Dar tensiunea care se tot acumulează înaintea alegerilor de la anul reprezintă un pericol mult mai mare pentru democrația americană.

(analiză The Financial Times, via Rador)

În calitate de șefă a prozelitismului a dlui Trump, obiectivul dnei White este să se asigure că el își va egala măcar performanța din 2016, când l-au votat 81% din evanghelicii albi. Fără ei el nu va putea câștiga. În noiembrie 2020 suspendarea dlui Trump va fi deja o poveste perimată. Bătălia mai mare se va da între nemulțumirea albilor și multiculturalismul „deșteptat” [(argou) conștient de nedreptatea din propriul tău sistem social – n.trad.].

Democrații îi fac dnei White munca mai ușoară decât ar fi putut fi. Se vorbește mult despre diferența dintre Joe Biden și Elizabeth Warren în chestiunea sănătății. O diferență într-adevăr mare. Dar în privința chestiunilor culturale ei sunt pe aceeași pagină – la fel ca toți ceilalți candidați democrați. „Acesta este un forum în care veți auzi foarte puține diferențe de opinii între candidați”, a declarat dl Biden luna trecută la deschiderea forumului CNN pentru chestiuni LGBTQ.

Toți susțin „legea egalității”, care validează opțiunea transsexuală în învățământ. Toți ar plasa birocrația federală a SUA la dispoziția noii agende a drepturilor civice. Nici unul, pe de altă parte, nu pare preocupat de aplicarea legislației americane a imigrației.

Acesta e un material pe care dna White îl poate exploata. Dogmatismul liberal îi pune în față o dilemă „majorității epuizate”, cea care nu ține de nici una dintre aceste două tabere culturale. Cel mai mare contrast dintre ziua de astăzi și precedentul război cultural al Americii este starea de spirit a clasei de mijloc. Atunci era plină de speranțe. Acum e pesimistă.

Epoca lui Bill Clinton a fost caracterizată de învrăjbirea cauzată de drepturile homosexualilor, răspândirea pornografiei, utilizarea recreativă a drogurilor și versurile muzicii rap. Însă ea a fost atenuată de avântul economic. Anii ’90 au fost ultima perioadă în care clasa mijlocie a Americii și-a văzut veniturile crescând constant. Venitul mediu de astăzi încă este mai mic decât cel din 2000 – ultimul an de mandat al dlui Clinton. De atunci, pe aproape fiecare front cultural, liberalii au avansat mai mult decât conservatorii.

Alegerile din 2020 pot anula acele victorii. Dacă le-ar câștiga dl Trump, el ar mai putea numi cel puțin încă doi judecători la Curtea Supremă. Cei numiți de el ocupă deja un sfert din posturile instanței de apel, situată imediat sub Curtea Supremă. După opt ani, oamenii dlui Trump – cei care vor trece de testul evanghelic – ar urma să domine fiecare nivel al sistemului judiciar federal. Căsătoria homosexuală și dreptul la avort s-ar afla în primejdie de moarte într-un al doilea mandat al dlui Trump. Tensiunea provocată de o reacție judiciară de o asemenea amploare i-ar reteza considerabil șansele de supraviețuire republicii americane. Atât de mari sunt mizele culturale. Cea mai apropiată analogie s-ar putea face cu perioada anilor 1850 de dinaintea războiului civil, iar nu cu anii ’90.

Opinia larg împărtășită este aceea că planurile economice ale dnei Warren sunt totuna cu sinuciderea electorală. În realitate, impozitul ei pe averea miliardarilor evoluează foarte bine în sondaje. Asistența de sănătate universală e și ea apreciată. Republicanii nu mai vorbesc acum despre reducerea fiscală de 1,5 trilioane de dolari a dlui Trump. Lăsând la o parte promisiunea ei de a aboli asigurările private de sănătate, un joc extrem de riscant, cea mai mare vulnerabilitate a dnei Warren este de ordin cultural.

La forumul CNN de luna trecută ea a fost aclamată când a descris cum ar răspunde la un chestionar bazat pe supoziția că mariajul trebuie să fie între un bărbat și o femeie. „Voi presupune că un tip a fost cel care a zis asta”, a răspuns dna Warren. Acel tip, a spus ea, ar putea foarte bine să se însoare cu o femeie – „presupunând că ar fi capabil să găsească una”.

Răspunsul ei ilustrează miopia tactică a politicii „deșteptării”. În loc să-și expună principiile, dna Warren a mers un pas mai departe și a luat în râs inteligența celor cu opinii diferite. Aprobarea imensă e posibil s-o fi asurzit în privința tăcerii de dincolo de sfera ei – un pericol mereu prezent într-o cultură polarizată.

Oamenii de la mijloc, care poate că în sinea lor aprobă căsătoria homosexuală, dar merg la biserici care n-o aprobă, sau care poate că-i simpatizează pe imigranții ilegali, dar își doresc și o graniță securizată cu Mexicul, se simt luați de sus. A face aluzie că aceia care nu sunt de acord cu tine sunt înapoiați este o cale proastă de a le câștiga votul.

Alegerile de anul viitor ar trebui să aibă în centru viitorul republicii americane și al economiei dezechilibrate a SUA. Însă o mare parte a scrutinului riscă să se împotmolească într-un război moral purtat de două confesiuni intransigente, ambele vigilente la erezie și intolerante la dizidență. Iar acesta e terenul de joc al dlui Trump. Nu i-ar aduce nici măcar o singură modificare.

Articol de Edward Luce / Traducere: Andrei Suba, Rador

Foto: Lincoln Memorial, Washington D.C. / Sursa: Dragoș Asaftei