INTERVIU Cosmin Popa, istoric specialist în probleme ruse și sovietice: ”Războiul se transformă în falimentul moral al rușilor ca popor european/ Vom avea un acord de încetare a focului, dar nu sfârșitul războiului/ Putin va face tot posibilul să urmeze modelul lui Stalin”

Războiul din Ucraina tinde să se transforme în falimentul moral al rușilor ca popor european, iar Rusia se confruntă cu o ”relativă trezire la realitate” care a determinat-o să renunțe la maniera ultimativă în care obișnuia să comunice la începutul invaziei, consideră Cosmin Popa, istoric specialist în probleme ruse și sovietice, într-un interviu acordat pentru G4Media.

Cosmin Popa a explicat faptul că va exista nu departe de acum un acord de încetare a focului, care nu va însemna însă și sfârșitul războiului. Problemele Rusiei pun stringent nevoia unei soluții, chiar și provizorii, a conflictului, mai spune specialistul Institutului de Istorie ”Nicolae Iorga”.

Totodată, Rusia a trimis și trimite încă semnale belicoase Finlandei, Moldovei, Georgiei și Bosniei-Herțegovina, prin care le amenință cu războiul, sub diverse pretexte, mai spune Popa care adaugă: ”Eu tind să le iau în serios și observ o acumulare militară și politică la Moscova, orientată în primul rând către vecinii Ucrainei”. Istoricul mai subliniază că Vladimir Putin a învățat din căderea dictatorilor și va face tot posibilul să urmeze modelul lui Stalin.

Pe de altă parte, în absența unor schimbări politice de tip revoluționar în Rusia, în sens democratic, sancțiunile occidentale sunt menite să rămână pe termen lung, chiar dacă într-o formă atenuată, mai apreciază Popa.

Deci, urmează pentru Rusia după încetarea focului? Vor fi ridicate sancțiunile financiare? Va fi Rusia reconectată la comunitatea internațională? Ce urmează pentru ruși și societatea lor? Și-a atins obiectivele Vladimir Putin? La toate aceste întrebări a răspuns pentru G4Media Cosmin Popa.

Reporter: Ne putem aștepta curând la un armistițiu în războiul din Ucraina sau chiar la o încheiere definitivă a conflictului?

Cosmin Popa: Înainte de a trece la răspuns, cred că este important să distribuim câteva accente, cred eu, importante. Primul dintre ele este legat de faptul că războiul tinde să se transforme într-un faliment moral al rușilor ca popor european. Absența unor reacții colective la declanșarea invaziei nu m-a uimit, însă consolidarea majorității rușilor în jurul unui lider politic mânat de dorința de putere totală și obsedat de idea inevitabilității unui conflict armat cu lumea civilizată, predispune Rusia la intrarea într-o formă isterie colectivă, menită să justifice crimele cele mai oribile și să considere dictatura drept singura formă viabilă de organizare politică a societății.
Al doilea se referă la tabloul tactic al agresiunii rusești în Ucraina. Sub efectul rezistenței militare ucrainene, Rusia a fost nevoită să-și modifice planurile politice, renunțând la idea „federalizării” Ucrainei prin înființarea unei adevărate salbe de republici populare marionetă. Aceasta ar putea fi o veste bună, dar doar dacă Rusia nu s-ar fi hotărât să alipească la Crimeea zona de litoral pe care intenționează să o ocupe. Anuntul liderului local din Crimeea, Axionov, potrivit căruia Rusia urmează să construiască un nou oraș în Regiunea Simferopol arată că Putin se grăbește să consolideze elemental rus din Peninsulă. Daca vom asista, în scurt timp, în jurul Hersonului, la aceleași succese militare pe care armata ucraineană le are deja în jurul Nikolaevukui, cred că Rusia va primi un duș rece. Declarațiile de ultimă oră ale ministrului Lavrov, care a afirmat că orice transport de armament pentru Ucraina reprezintă o țintă legitimă a armatei ruse, arată că Rusia nu a renunța de fel la idea extinderii războiului cu scopul „dizolvării” celui din Ucraina. De aceea, evoluții rapide în acest sens nu sunt deloc excluse.
Există și semnale că avem de-a face cu o relativă „trezire la realitate” a Rusiei, care a făcut-o, în primul rând, să renunțe la maniera ultimativă în care comunică, însă Kremlinul nu a renunțat la a privi pacea cu Ucraina în termenii unui nou aranjament European de securitate, ceea ce îl face pe Putin să-i ceară lui Zelenski lucruri pe care el nu le poate da, anume un nou statut internațional. O astfel de atitudine mă face să cred că, până ce Rusia nu-și va atinge o parte din obiectivele politice și teritoriale în Ucraina, nu vom avea un acord de încetare a focului. Cert este că Rusia, așa cum a arătat consilierul Președinției ucrainene, Mihail Podoliak, pare să considere acceptabilă o neutralitate ucraineană, garantată de Marile Puteri nucleare, de puterile regionale, așa cum sunt Turcia și Israel, dar și de vecinii țării, în special Polonia. Mă tem că un astfel de acord poate funcționa doar printr-un aranjament international extrem de complex, care va necesita și o regândire a rolului NATO, lucru cerut, de altfel, și de Mihail Podoliak. În ce măsură, și mai ales în ce direcție va avea loc această regândire, e prea devreme să ne pronunțăm.
Chiar și așa, pierderile militare, cele economice și cele de imagine, pe care Rusia le înregistrează de la începutul războiului pun stringent la Kremlin problema unei soluții, fie ea și provizorie, a conflictului. Această soluție poate fi o lovitură militară extrem de puternică și de eficientă a Rusiei, dar în egală măsură și conservarea politică a rezultatelor teritoriale ale războiului, de natură să consolideze fragilitatea militară a Ucrainei în fața Rusiei, dar și să dea Kievului un moment necesar de respiro. În orice caz, vom avea un acord de încetare a focului, care nu va însemna sfârșitul războiului, din păcate. Putin a pornit războiul într-o cheie politică și propagandistică ce sugerează ideea că sfârșitul său va fi adus de capitularea uneia dintre părți. Rămâne de văzut dacă se va replia și mai pronunțat pe parcurs, căci dacă nu, este evident cine va capitula, în cele din urmă.

Rep.: Cum arată condițiile pe care le vor pune cele două state beligerante pentru încheierea războiului?
C.P.: Despre condițiile generale am vorbit mai sus. Pe lângă acestea, mai sunt o serie de chestiuni importante care trebuie reglate. În primul rând cele legate de statutul Luganskului și al Donetskului, pe care Ucraina pare dispusă să le „conserve”, dar doar în contextual unor aranjamente referitoare la minorități. Aceasta ne aduce în proximitatea unei alte mari probleme, anume tratamentul minorităților în Ucraina postbelică. În opinia mea, minoritățile naționale din Ucraina, absolut toate, inclusiv rușii, și-au dovedit loialitatea față de statul ucrainean, iar acest lucru trebuie să determine o regândire radicală a felului în care trebuie reconstruită politic Ucraina. Dacă este îndeajuns de înțelept și nu va avea reflexe politice rusești în perioada postbelică, adică nu va încuraja șovinismul, Kievul poate reprezenta un model pentru interacțiunea majorității cu minoritățile naționale.

Rep.: Și-a atins obiectivele Vladimir Putin?
C.P.: Nici unul dintre obiectivele politice ale lui Putin nu au fost atinse, cel puțin în etapa actuală a războiului. Replierea Kremlinului se petrece în aceste momente, miza fiind „transformarea” dezastrului militar în care se găsește într-o victorie iluzorie de imagine a regimului. De aceea, în perioada următoare, eforturile politice și logistice ale Kremlinului vor fi îndreptate către societate rusă, către controlul acesteia, cu scopul organizării ei pe o platformă războinică, de natură să reducă impactul politic al deteriorării situației economice din Rusia și să-I consolideze imaginea lui Putin ca unic lider posibil al Rusiei. În substraturile puterii din Rusia are loc începutul unor epurări, dacă vreți chirurgicale, dar ele nu vor avea efectele publice scontate de regim decât în măsura în care vor fi transformate într-o revoluție „conservatoare și patriotică”, atent administrată de sus.

Rep.: Ce urmează pentru Rusia după încetarea focului? Vor fi ridicate sancțiunile financiare, va fi Rusia reconectată la comunitatea internațională? Ce urmează pentru ruși și societatea lor?
C.P.: În absența unor schimbări politice de tip revoluținar în Rusia, în sens democratic, sancțiunile occidentale sunt menite să rămână pe termen lung, chiar dacă într-o formă atenuată. În acest moment, Putin cere de la Zelenski ridicarea sancțiunilor. Acest lucru arată că inerția conceptuală a regimului de la Moscova este absolut îngrijorătoare pentru capacitatea sa de a percepe realitatea.
În perioada următoare, economia Rusiei se va întoarce la reflexe specifice anilor ’90, evident atenuate de ajutorul pe care Rusia îl va primi din țările aliate și din China, dar regimul politic va căpăta un profil stalinist, din ce în ce mai pregnant. Regresul tehnologic al Rusiei va fi unul nu doar evident, dar și destul de rapid, dar asta nu va face decât să încurajeze revenirea la unele reflexe de tip sovietic, așa cum este furtul de tehnologie din Occident, dar și să ușureze sarcina regimului de a controla societatea. Inevitabil, „acumulările revoluționare” se vor petrece, dar într-un ritm destul de lent și într-o direcție ideologică destul de imprevizibilă.

Rep.: Cum arată viitorul lui Vladimir Putin în Rusia?
C.P.: În momentul de față, premisele ca lumea să fie nevoită să se confrunte și pe mai departe cu un Putin, care controlează ferm toate procesele importante din Rusia, sunt extrem de solide. Putin este persoana care a văzut căderea multor dictatori și sunt convins că a tras toate învățămintele de rigoare, mai ales prin felul în care a organizat sistemul de control din Rusia, în vârful căruia se află. Dintre marii dictatori ai istoriei contemporane, doar Stalin a murit de o moarte aproximativ naturală și aflându-se în culmea puterii sale. Sunt convins că Stalin este modelul politic al lui Putin și va face totul să-i urmeze exemplul. Tot ceea ce a putut face „atotputernicul” Beria a fost să-l lase pe Stalin să se stingă încet, de bătrânețe, în propriile dejecții. Tabloul este relevant și pentru Rusia de astăzi, mai ales pentru cei care asteaptă un complot al serviciilor speciale rusești.

Rep.: Are fundament scenariul continuării agresiunilor ruse în fostul spațiu al URSS? (ex: vezi scenariul deconectării fizice a statelor baltice prin preluarea controlului rușilor a coridorului Suwalki, vezi scenariul invaziei Finlandei care de asemenea nu este stat NATO etc).
C.P.: Niciunul dintre scenariile expuse mai sus nu este exclus, desi ele sunt vehiculate în principal de personaje mai degrabă excentrice din Rusia. Prelungirea războiului, dar mai ales extinderea sa, poate determina conducerea militară a Rusiei să încerce o lovitură prin care să urmărească destructurarea sistemului NATO de apărare, în principal în Regiunea Baltică. Rusia a trimis și trimite încă semnale belicoase Finlandei, Moldovei, Georgiei și Bosniei-Herțegovina, prin care le amenință cu războiul, sub diverse pretexte. Eu tind să le iau în serios și observ o acumulare militară și politică la Moscova, orientată în primul rând către vecinii Ucrainei.

Citește și:

• Cum și de ce Putin se poate întoarce „victorios” în fruntea Rusiei postbelice (Op-ed)
• ”Sancțiunile graduale pentru Rusia sunt ca arsenicul luat regulat în doze mici, dau imunitate la arsenic/ Unele țări au crezut că pot face afaceri cu Putin”- Cosmin Popa, specialist în probleme ruse și sovietice/ Scenarii pentru România
• ”Ucraina este imposibil de apărat, inclusiv pentru NATO/ Pretextul unui posibil război este direct proporțional cu inventivitatea propagandiștilor ruși” – Cosmin Popa, istoric specialist în probleme ruse și sovietice (INTERVIU)

sursa foto: Facebook/ Vladimir Putin