Reacția Bisericii Ortodoxe după acuzațiile de cenzură: Biserica nu se opune cercetării unei probleme de natură istorică din care a făcut ea însăși parte, ci, dimpotrivă, o sprijină, dar nu într-un cadru minat de suspiciunea lipsei de obiectivitate

”Biserica nu se opune cercetării unei probleme de natură istorică din care a făcut ea însăși parte, ci, dimpotrivă, o sprijină, dar nu într-un cadru minat de suspiciunea lipsei de obiectivitate (…) „Binecuvântarea” în cadrul Bisericii nu este o formă de cenzură, cum o poate percepe cineva excesiv secularizat, rupt de viața comunitară și comunională a Bisericii ca familie extinsă, ci de separare prin discernământ nu doar a răului de bine, ci și a aparentului bine de binele autentic”, arată Biroul de presă al Patriariei Române în replică la acuzațiile aduse de Gelu Duminică, director executiv al Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară ”Împreună”.

Sfântul Sinod, organul colectiv de conducere al Bisericii Ortodoxe Române, a interzis participarea teologilor ortodocși români la un proiect ce are ca temă rolul bisericii în robia romilor, potrivit unui document consultat de G4Media.ro și invocat de Gelu Duminică.

Comunicatul integral al BOR:

În urma apariției unui articol de presă referitor la așa-zise acuzații de cenzură (emanate dintr-o agramată postare pe Facebook) la adresa conducerii Bisericii Ortodoxe Române, în ciuda absurdului situației, sunt binevenite câteva clarificări.

În primul rând trebuie reamintit azi, din ce în ce mai des, că Biserica, indiferent de confesiunea creștină pe care o conține și o reprezintă, este prin excelență o instituție a harului și a ordinii, nu a hazardului și a haosului (administrativ).

Biserica Ortodoxă funcționează în baza unui dublu principiu fundamental: ierarhic și sinodal. Ceea ce înseamnă că membrii ierarhiei sale, dar și reprezentanții ei oficiali în spațiul public, își îndeplinesc multipla lor slujire în virtutea „binecuvântării” (care înseamnă ceva mai mult și mai adânc decât o aprobare seacă, întrucât include și o implicare a rugăciunii și a discernământului ca dar primit de la Dumnezeu), o binecuvântare a ierarhului responsabil cu activitatea pastorală, misionară, socială sau culturală din eparhia sa, sau, la nivel național, a Sfântului Sinod sau a Patriarhului, care reprezintă Biserica Ortodoxă Română în relațiile cu celelalte Biserici Creștine, organizații intercreștine, organizații religioase și interreligioase.

În cazul implicării Bisericii într-un proiect, de orice natură este acesta, firescul oferirii binecuvântării ține de pura evidență și de logica instituțională izvorâtă din dublul principiu comunional menționat mai sus.

Referitor la proiectul intitulat „The Role of the Romanian Orthodox Church in Social Integration of Roma People: Towards a participatory approach” inițiat de Prof. Dr. Ștefan Tobler, pastor de origine elvețiană în cadrul Bisericii Evanghelice C.A., proiect care urma să fie realizat de „Centrul de Cercetare Ecumenică din Sibiu”, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din iulie 2021, sesizat de Arhiepiscopia Sibiului, după o analiză atentă a proiectului în care se solicita și implicarea unor teologi și clerici ortodocși din această eparhie, a formulat câteva rezerve întemeiate cu privire la posibila abordare tendențioasă a temei și a propus ceva concret și limpede: „inițierea, cu sprijinul cadrelor didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, a unui proiect de cercetare istorică a situației romilor din spațiul românesc și relația acestora cu diferitele comunități religioase, în special din zona Transilvaniei”.

Așadar,
1. Biserica nu se opune cercetării unei probleme de natură istorică din care a făcut ea însăși parte, ci, dimpotrivă, o sprijină, dar nu într-un cadru minat de suspiciunea lipsei de obiectivitate. Ține deja de o tradiție bine cunoscută și larg apreciată că Biserica Ortodoxă Română încurajează constant și susține consistent cercetarea, precum și cooperarea interortodoxă, intercreștină și interreligioasă.

2. „Binecuvântarea” în cadrul Bisericii nu este o formă de cenzură, cum o poate percepe cineva excesiv secularizat, rupt de viața comunitară și comunională a Bisericii ca familie extinsă, ci de separare prin discernământ nu doar a răului de bine, ci și a aparentului bine de binele autentic.

Biserica ține în mod firesc la respectarea riguroasă a maximei obiectivități în cercetarea temei menționate mai sus, la situarea ei onestă în contextul istoric adecvat și își folosește dreptul, la fel de firesc, de a-și selecta după criterii strict profesionale și deontologice propriii cercetători pe care îi deleagă.

sursa foto: Inquam Photos/ George Călin