Reapariția iraționalului, Rasputin și Călin Georgescu: Noul Obscurantism, un nou curent de gândire politică, care fuzionează misticismul, dezinformarea și carisma personală, erodează principiile fundamentale ale democrației

Pe tăcute, o siluetă solitară înainta într-un lac înghețat, străbătând mantaua cristalină a apei cu mișcări ferme. Nimeni nu putea nega că era ceva hipnotic în prezența lui: omul vorbea despre sufletul apei, despre memoria ei ascunsă, despre o putere invizibilă care îi apără pe cei care, la fel ca el, resping știința și îmbrățișează o spiritualitate cu ecouri îndepărtate. „Imunitatea mea”, a proclamat el zâmbind, „este un dar divin care nu poate fi atins de modernitate”, scrie publicația INFOBAE, citată de Rador Radio România.

Acea scenă nu a fost un act izolat, ci un ritual atent planificat. Bărbatul, Călin Georgescu, își transformase misticismul într-o armă politică, atrăgând mulțimile prin mesaje rapide pe TikTok. Muzică suavă, culori vii, cuvinte aducătoare de speranță, în vremuri incerte: totul a indicat o renaștere a iraționalului, o respingere viscerală a valorilor iluminismului, care au definit cândva progresul. Mesajul său, simplist, dar puternic, le-a spus adepților săi că nu au nevoie de nimic mai mult decât de credința și de instinctul lor; că vaccinurile, tehnologiile și instituțiile nu sunt altceva decât instrumente de control concepute de forțe întunecate.

După cum a descris Anne Applebaum în The Atlantic, influența tot mai mare a unui nou curent de gândire politică, în care fuzionează misticismul, dezinformarea și carisma personală, erodează principiile fundamentale ale democrației moderne. Această tendință, pe care autorul o numește noul obscurantism, nu se aliniază cu diviziunile tradiționale dreapta-stânga, ci le depășește, promovând un mediu în care superstiția, frica și soluțiile magice înlocuiesc rațiunea, logica și dezbaterea bazată pe fapte.

Nu este o întoarcere nevinovată la credințele magice ale trecutului; este o strategie deliberată. În Europa și în America, figurile carismatice au reînviat o aură mistică, care, combinată cu paranoia teoriilor conspirației, slăbește bazele democrației moderne. Logica și dovezile științifice sunt măturate de emoții brute: frică, suspiciune, fascinație pentru inexplicabil.

Promisiunile acestor lideri sunt periculos de seducătoare: lumi simple în care răul are o față clară, unde incertitudinea prezentului poate fi explicată cu narațiuni magice. Dar cu ce cost? Când politica abandonează dezbaterea rațională pentru a se preda spiritualului, deschide ușa unui vid în care manipularea înlocuiește gândirea critică și cele mai absurde minciuni sunt impuse ca adevăruri revelate.

În analiza sa, Applebaum notează că acest fenomen și-a găsit cea mai recentă manifestare în figuri precum Călin Georgescu, care a generat controverse prin câștigarea primului tur al alegerilor prezidențiale din România, desfășurate pe 24 noiembrie, în ciuda faptului că a derulat o campanie aproape exclusiv pe TikTok. Într-unul dintre cele mai populare videoclipuri ale sale, el a susținut că „ordinul de a distruge eforturile noastre a venit din afară”, în timp ce în altele a folosit imagini cu păpuși manipulate cu sfori pentru a vorbi despre „mesaje subliminale” și „controlul mental”. În total, postările lui au strâns peste un milion de vizualizări în lunile premergătoare votului.

În ciuda retoricii sale aparent inofensive, Georgescu și-a exprimat și opinii extreme care ridică îngrijorări. El l-a lăudat public pe Ion Antonescu, dictatorul român care a colaborat cu Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și pe liderii Gărzii de Fier, o mișcare violentă, antisemită. De asemenea, a cultivat relații cu figuri precum Alexander Dugin, ideologul fascist rus care a ajuns să declare (deși ulterior și-a șters declarația) că „România va face parte din Rusia”. În paralel, Georgescu a promovat idei pseudoștiințifice, precum credința sa că apa are memorie și „un suflet” care este distrus de poluare, sau că băuturile carbogazoase conțin „nanocipuri” care sunt introduse în corp ca și cum ar fi computere. Între timp, soția sa, Cristela, postează videoclipuri pe YouTube despre tratamente alternative, folosind termeni precum „acidoză limfatică” și „metabolismul calciului”.

Impactul acestei tendințe nu se limitează la România. În articolul său pentru The Atlantic, Applebaum face paralele istorice și contemporane care arată cum acest amestec de misticism, teorii ale conspirației și populism carismatic câștigă teren în diferite părți ale lumii. Din Statele Unite, unde figuri precum Tulsi Gabbard și Robert F. Kennedy Jr. au promovat poziții anti-vaccin și narațiuni pro-Putin, până în Europa Centrală, unde ezoterismul și practicile neo-păgâne se împletesc cu naționalismul xenofob, fenomenul redesenează panorama politică globală. În Germania, de exemplu, politicienii de stânga și cei de dreapta au adoptat poziții sceptice cu privire la vaccinuri și la schimbările climatice, în timp ce în Ungaria, premierul Viktor Orbán a consolidat un regim autocratic care găsește sprijin în sectoarele înrudite cu dezinformarea.

Autoarea subliniază și modul în care această dinamică este exploatată de actori externi, precum hackerii ruși, care au orchestrat peste 85.000 de atacuri cibernetice în timpul alegerilor din România, potrivit autorităților din respectiva țară. În plus, s-a constatat că o serie de conturi TikTok false, unele dintre ele finanțate ilegal, au promovat candidatura lui Georgescu, ceea ce a determinat Curtea Constituțională a României să anuleze rezultatele primului tur.

Applebaum descrie această mișcare ca pe o amenințare globală care transcende diviziunile politice tradiționale. La fel ca în amurgul Imperiului Rus, când figuri precum Rasputin au câștigat influență oferind „soluții magice” în vremuri de criză, Noul Obscurantism prosperă într-un climat de incertitudine economică, politică și socială. În acest context, liderii acestei mișcări nu caută să păstreze instituțiile democratice, ci să le distrugă, înlocuind transparența cu un nor de dezinformare și distragere a atenției.

Autoarea concluzionează că această fuziune de politică și pseudo-spiritualitate reprezintă un atac direct asupra valorilor pe care s-au întemeiat democrații precum Statele Unite. Lideri precum Benjamin Franklin și George Washington au susținut rațiunea, știința și statul de drept drept piloni fundamentali ai unei bune guvernări. Cu toate acestea, în lumea noilor obscurantişti, aceste idei sunt înlocuite de carisma personală, teoriile conspiraţiei şi respingerea dovezilor ştiinţifice, care ameninţă să cufunde societăţile într-un vid în care frica şi emoţiile prevalează asupra realităţii şi a legilor.

Un exemplu este RFK Jr., un critic fervent al vaccinurilor. La fel ca liderii mistici ai Europei, RFK Jr. și-a folosit platforma pentru a țese narațiuni care resping știința și stimulează scepticismul față de instituțiile esențiale pentru democrație și sănătatea publică.

Retorica sa, deși aparent marginală, a rezonat profund cu un public care caută răspunsuri simple la probleme complexe. Kennedy a promovat teorii nefondate, de la microcipuri în vaccinuri până la afirmații conform cărora antidepresivele sunt legate de atacurile armate din școli. Într-o întorsătură care amestecă superstiția și paranoia, el a ajuns chiar atât de departe încât a spus că virusul COVID-19 a fost conceput pentru a afecta selectiv anumite grupuri etnice. Aceste afirmații nu doar că rezonează în cele mai radicale pături ale societății, dar sunt acum în centrul dezbaterii politice, în special cu numirea sa, recent, în funcția de secretar al Sănătății, în administrația Donald Trump.

Acest fenomen nu are loc într-un vid. La fel ca în România lui Călin Georgescu, ideile lui Kennedy prosperă într-un mediu de neîncredere larg răspândită în instituții și elite. Aceiași algoritmi de social media care au amplificat vocea lui Georgescu în Europa l-au catapultat pe RFK Jr. într-un purtător de cuvânt principal al mișcării anti-vaccin în Statele Unite. Ambele figuri construiesc un imaginar în care „oamenii”, luminați prin intuițiile și spiritualitatea lor, trebuie să se confrunte cu o lume coruptă de o presupusă elită globală.

Paralelismul este și mai deranjant când ne uităm la impactul politic. În ambele cazuri, aceste cifre valorifică teama și incertitudinea maselor pentru a submina principiile Iluminismului: logica, metoda științifică și transparența în guvernare. Applebaum avertizează că această respingere a rațiunii deschide calea pentru liderii carismatici, unde emoțiile înlocuiesc dezbaterea rațională, iar teoreticienii conspirației devin noii interpreți ai lumii.

Dacă Rasputin a întruchipat misticismul în Rusia țaristă, într-un moment de criză, Kennedy și alți profeți moderni ai conspirației reprezintă un ecou al aceleiași dinamici. Într-o lume fragmentată de dezinformare și dezamăgire, vocile care oferă răspunsuri magice și teorii simpliste capătă o putere devastatoare.