Rechinul „superpredator” dispărut, megalodon, era suficient de mare pentru a mânca o orcă, spun oamenii de știință

Mai rapid decât orice rechin în viață în prezent și suficient de mare pentru a mânca o orcă în doar cinci mușcături: Un nou studiu sugerează că rechinul dispărut, cunoscut sub numele de megalodon, era un superpredator chiar mai impresionant decât își dădeau seama oamenii de știință până acum, relatează CNN.

Otodus megalodon, care a inspirat filmul „The Meg” din 2018, a trăit în urmă cu peste 23 de milioane de ani. Fosilele gigantului dispărut sunt greu de găsit: Deși există o mulțime de dinți de rechin fosilizați, corpurile lor sunt formate în principal din cartilaje, mai degrabă decât din oase, și sunt rareori conservate.

O echipă de cercetători condusă de Jack Cooper, paleobiolog la Universitatea Swansea, și-a propus să utilizeze modelarea 3D a unei coloane vertebrale rare și excepțional de bine conservate a megalodonului pentru a extrapola informații despre mișcările și comportamentul rechinului. Cercetarea lor a fost publicată miercuri în Science Advances.

„Estimăm că un megalodon adult ar putea naviga la viteze absolute mai mari decât orice specie de rechin din prezent și ar putea consuma în totalitate prada de mărimea prădătorilor apex moderni”, au scris cercetătorii.

Cea mai mare parte a ceea ce știm despre megalodoni provine din deducții științifice: Oamenii de știință au estimat că rechinii dispăruți ar putea avea o lungime de până la 19,81 metri printr-o comparație cu marii rechini albi, considerați ca fiind „cel mai bun analog ecologic disponibil”, deoarece ambii ocupă eșalonul superior al lanțului trofic, potrivit articolului.

Cercetătorii au folosit o coloană vertebrală de megalodon din Belgia, un dinte din Statele Unite și condrocraniul – echivalentul cartilaginos al unui craniu – de la un mare rechin alb pentru a-și construi scheletul 3D. Apoi au folosit o scanare a întregului corp al unui mare rechin alb pentru a estima modul în care carnea s-ar așeza pe scheletul megalodonului.

Cu o reprezentare 3D completă, au ajuns la estimări pentru volumul și masa corporală a întregului corp al rechinului. Comparând cifrele cu dimensiunea rechinilor moderni, au estimat viteza de înot a rechinului, valoarea stomacului, necesarul de calorii și rata de întâlnire cu prada.

Megalodonul pe care l-au modelat ar fi avut o lungime de aproape 16 metri. Acesta cântărea în jur de 61.560 de kilograme, potrivit estimărilor lor.

Aceștia au estimat că megalodonul ar fi fost capabil să devoreze o pradă de mărimea balenelor orca – care pot avea o lungime de până la 7.92 metri și o greutate de peste 8.000 de kilograme – în doar cinci mușcături.

Prada de mărimea unei balene cu cocoașă moderne ar fi fost prea mare pentru ca un megalodon să o mănânce în întregime, potrivit cercetătorilor. Mâncatul prăzilor mari ar fi putut oferi megalodonului un avantaj competitiv față de alți prădători. Mâncatul unor cantități mari deodată le-ar fi permis, de asemenea, să călătorească pe distanțe mari fără să mănânce din nou, la fel ca rechinii mari albi moderni.

Un megalodon adult ar fi avut nevoie să mănânce un număr impresionant de 98.175 de calorii pe zi, de 20 de ori mai mult decât un mare rechin alb adult. Ei și-ar fi putut satisface nevoile energetice mâncând aproximativ 31,9 kilograme de mușchi de rechin, potrivit estimărilor cercetătorilor.

Megalodon era, de asemenea, mai rapid decât orice rechin în viață, cu o viteză medie teoreticăde aproximativ 3,1 mile pe oră. Această viteză i-ar fi permis să întâlnească mai multe prăzi, ajutându-l să își satisfacă cerințele calorice masive.

În general, datele extrapolate din modelul 3D conturează portretul unui „superpredator transoceanic”, spun cercetătorii.

Din fericire, orcile din zilele noastre nu trebuie să își facă griji că vor da nas în nas cu acest rechin masiv. Megalodonul a dispărut în urmă cu aproximativ 3,6 milioane de ani, potrivit Muzeului de Istorie Naturală din Marea Britanie, din motive pe care oamenii de știință încă încearcă să le înțeleagă.