RECHIZITORIUL Mineriadei: Autobuzele din centrul Capitalei, incendiate de forțele MI / SPP-istul deghizat în miner și cum a înregistrat un jurnalist Radio Contact o probă-cheie din dosar / Cine a informat că în Piaţa Universităţii şi la sediile partidelor de opoziţie se consumă droguri

Ionel Olteanu, un fost procuror purtător de cuvânt al Procuraturii generale din anii 90, le-a declarat anchetatorilor care au instrumentat dosarul Mineriadei că, înainte de reprimarea violentă a manifestaţiei anti-comuniste din piaţa Universităţii, „a fost martorul unor discuții purtate la nivelul conducerii Procuraturii Generale din care reieșea că procurorii fuseseră induși în eroare de către S.R.I. și Poliție cu privire starea infracțională din Piața Universității, referitoare la acuzația de consum de droguri atât în piață, cât și în sediile partidelor de opoziție”, se arată în rechizitoriul din dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 retrimis instanţei de judecată.

Fostul purtător de cuvânt este cel care în seara zilei de 12 iunie 1990 a citit pe postul de televiziune un comunicat pentru ţară prin care Procuratura generală denunţa actele infracţionale din Piaţa Universităţii şi solicita Guvernului să intervină pentru restabilirea ordinii. Comunicatul fusese redactat de adjunctul procurorului general Nicolae Cochinescu şi a fost folosit de Guvern drept pretext pentru intervenţia din piaţă.

„În ultimul timp, numeroși cetățeni au sesizat organele procuraturii cu privire la actele de încălcare gravă a legalității și a ordinii publice, săvârșite în centrul Capitalei, exprimându-și nedumerirea și îngrijorarea față de lipsa de reacție a organelor competente ale statului care nu au întreprins acțiuni eficiente pentru asigurarea climatului normal în care trebuie să se desfășoare viața și activitatea locuitorilor orașului.

De mai multe săptămâni, în perimetrul stradal situat pe Bd. Magheru, între str. Batiștei și Bd. Republicii, un grup de persoane, încălcând în mod flagrant legea, desfășoară o manifestație neautorizată, împiedicând libera circulație a autovehiculelor și a cetățenilor.

În acest perimetru și în imediata lui apropiere se înmulțesc, pe zi ce trece, actele infracționale sancționate ca atare de Codul penal. Se practică specula, prostituția și jocurile de noroc; au loc furturi și acte de violență; se consumă droguri și își găsesc refugiul infractori periculoși. Totodată, se face apologia infracțiunilor, iar unele persoane, prin comportamentul lor insolent și agresiv, tulbură grav liniștea publică și lezează bunele moravuri, nesocotind drepturile și libertățile cetățenilor.

Abdicând nu numai de la respectul datorat legii, dar și de la cele mai elementare reguli de conviețuire interumană, indivizi iresponsabili instigă la escaladarea violenței, chiar până la suprimarea vieții unor persoane. Pe acest fond de dezordine și incitare s-au produs acte de agresiune împotriva unor cetățeni pașnici, a unor reprezentanți ai organelor de ordine aflați în exercițiul funcției și chiar împotriva reprezentanților Guvernului, ajungându-se, astfel,la o situație intolerabilă.

Exercitarea liberă a drepturilor fiecărui om – esența oricărei democrații – nu este cu putință decât în condițiile respectării legilor țării. Nu-i este permis nimănui să-și aroge mai multe drepturi decât îi îngăduie legea; nu-i este permis nimănui ca, abuzând de regimul de libertate apărat de lege, să atenteze la liniștea, munca și drepturile celorlalți.

Luând în considerare consecințele nefaste ce pot decurge din perpetuarea stărilor de lucruri menționate și bazându-se pe principiile statului de drept, Procuratura României se consideră îndreptățită să ceară Guvernului țării să-și exercite prerogativele legale și să dispună măsurile necesare pentru restabilirea ordinii publice, în conformitate cu legile în vigoare”, este conţinutul comunicatului difuzat în presă de Procuratura generală pe 12 iunie 1990.

Audiat acum la Parchetul militar, Ionel Olteanu, fostul purtător de cuvânt al Procuraturii generale din anii 90, a admis că parchetul a fost folosit politic de conducerea de atunci a României.

„Am realizat atunci că Procuratura fusese folosită de cei aflaţi temporar la putere şi că acel comunicat a fost întocmit fără a se verifica în prealabil realitatea, ci luând drept bune informaţiile date de Poliţie şi S.R.I. (…) Percepţia pe care am avut-o ulterior citirii comunicatului a fost aceea că atât eu, ca purtător de cuvânt, cât şi Procuratura ca instituţie am fost folosiţi de puterea politică din acele vremuri, pentru că, analizând ulterior citirii comunicatului ce se întâmplase, am reuşit să înţeleg că puterea politică avea interesul să implice Procuratura în ceea ce reprezentanţii săi au decis să se întâmple, respectiv evacuarea Pieţei Universităţii”, a declarat Ionel Olteanu, fostul purtător de cuvânt al Procuraturii generale din anii 90.

La acea dată, SRI era condus de Virgil Măgureanu, inculpat trimis în judecată în dosar, alături de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu şi Miron Cozma.

Cine a incendiat autobuzele din centrul capitalei

Procurorul militar Daniela Dediu care a instrumentat dosarul Mineriadei a ajuns la concluzia că autobuzele Ministerului de Interne au fost incendiate pe 13 iunie 1990 chiar de propriile forţe, prin incitatori, ca să dea vina pe protestatari şi să justifice intervenţia violentă.

„În timpul confruntărilor ce au avut loc între manifestanţi şi forţele de ordine, au fost incendiate autobuze ale Ministerului de Interne, incendierea fiind de fapt o acțiune facilitată chiar de forțele de ordine, pentru a crea aparența unei violențe exagerate din partea manifestanților și pentru a legitima acțiunea violentă împotriva acestora, precum și măsurile ce au urmat, cu privire la privarea de libertate a manifestanților.

Chiar în condițiile prezenței în număr mare a forțelor de ordine și a unui număr mare de persoane civile într-un perimetru restrâns, incendierea autobuzelor ce aparțineau Ministerului de Interne a avut loc aproape instantaneu, de persoane rămase neidentificate.

Totuși o serie de martori oculari ai evenimentelor au putut constata că incendiatorii erau cadre ale ministerului – proprietar al autobuzelor:

„Am remarcat că erau incendiate nişte autobuze, iar persoanele care le incendiau s-au urcat ulterior în maşini care apăreau că aparţineau Ministerului de Interne. De asemenea am observat că toate aceste evenimente se filmau din elicopter, de sus, ca ulterior să fie transmise la TVR pentru a manipula populaţia. Am înţeles ceea ce se dorea şi am plecat acasă în acea seară.”, declară partea civilă Adam Marian Doru;

„În seara zilei de 13 iunie 1990 am văzut în spatele hotelului Majestic nişte cărămăzi stivuite pe paleţi şi mi s-a părut ciudat acest lucru deoarece nu se lucra în zonă. Am văzut un autobuz incendiat la muzeul Bucureştiului şi am văzut un civil care era îmbrăcat mai deosebit şi despre care consider că era poliţist. Acest civil, care era în interiorul autobuzului, aprindea un pachet de şerveţele cu bricheta şi îl arunca pe scaunele autobuzului.”, declară partea civilă Damian Constantin;

„În vara anului 1990, nu îmi mai amintesc cu exactitate ziua, mă aflam în zona Restaurantului Dunărea de la Piaţa Universităţii, în zonă fiind multe persoane, manifestanţi. Eu am stat la intrarea în Facultatea de Arhitectură, iar la un moment dat am observat cum au început să se arunce pietre dinspre manifestanţi spre jandarmi, dar şi jandarmii aruncau înapoi cu pietre. Un camion cu pietre a fost adus şi tras exact în dreptul unui autobuz. Camionul era acolo înainte de sosirea mea. La un moment dat, când dinspre Calea Victoriei veneau din ce în ce mai mulţi manifestanţi, am observat cum un jandarm avea în mână un cocktail Molotov şi autobuzul a fost incendiat. Din acel moment jandarmii s-au retras, grupul de oameni s-a adunat în Piaţa Universităţii, iar de la balcon s-a hotărât să se plece la Ministerul de Interne, unde erau arestaţi manifestanţi.”, declară partea civilă Tănasă Nicolae”, se arată în rechizitoriu.

Cum un jurnalist de la Radio Contact a înregistrat discuţiile dintre ministrul de Interne şi şeful Poliţiei despre implicarea conducerii României în reprimarea violentă

Pe 13 iunie 1990, Adrian Radu Constantinescu era student la Arhitectură şi jurnalist la Radio Contact. El a reuşit să recepţioneze şi să înregistreze discuţiile radio dintre ministrul de Interne, Mihai Chiţac, şi şeful Poliţiei, generalul Diamandescu.

<< „Îmi amintesc că în redacţie se afla un aparat de radio cu care monitorizam emisia de la radio şi care era tras în bandă manual, ca să prindă şi Radio Nova, care emitea în bandă vest. Acest aparat prindea şi ecartul dintre banda est şi banda vest, care erau publice. În ecartul acesta de transmisie erau transmisiuni ale taximetriştilor sau ale poliţiei.

 Am încercat să prindem Unifan, să vedem dacă s-a dat comunicatul din Piaţă şi, în timp ce îl căutam, am dat peste o conversaţie de walkie-talkie sau staţie de poliţie, pe o anumită frecvenţă. Am reglat aparatul ca să se audă mai bine.

 Discuţiile care se purtau între mai multe persoane vizau acţiunile din Piaţă ale poliţiei. Îmi amintesc că se spuneau fraze de genul: „am vorbit cu sindicatele şi nu vor să iasă”, „armata – s-a dat un număr de unitate militară – s-a întors din drum”.  Am înţeles că pe acea frecvenţă se făcea organizarea acţiunilor din Piaţă.

 În redacţie aveam reportofonul, aşa că am pus o casetă în reportofon şi cu microfonul de la reportofon am făcut o înregistrare a discuţiilor care erau auzite la aparatul de radio. În fapt, noi aflam înainte intenţia organelor de poliţie de a ataca sau de a se regrupa şi ieşeam la balcon şi le-am transmis aceste informaţii celor din Piaţă, care erau în apropierea balconului.”

Martorul declară că a înregistrat această discuție din care reieșea planul complex care cuprindea nu doar forțele de ordine, ci și muncitorii de la I.M.G.B., cu a căror violență făcuse cunoștință dimineața, dar și unități ale armatei:

„Din discuţiile pe care le-am auzit coroborat cu venirea muncitorilor de la IMGB dimineaţa, am realizat cu toţii că a fost ceva plănuit de autorităţi. De abia atunci am realizat gravitatea situaţiei, mai ales că în stradă începuse să se arunce cu cocktailuri Molotov. Lângă fântâna arteziană de la blocul Dunărea era un autobuz care bloca strada şi în acest autobuz s-a aruncat cu astfel de cocktailuri Molotov, lucru pe care l-am văzut de la balcon şi pe care îl auzisem anterior în conversaţia radio.

 Practic, am auzit o discuţie pe radio, între generalii Chiţac şi Diamandescu, care vorbeau despre acţiunile din Piaţă. Cred că Diamandescu era în Piaţă sau aproape de Piaţă, pentru că el era mai stresat şi primea tot timpul ordine ce să facă, iar Chiţac se afla probabil într-un post de comandă şi primea informaţii despre acţiune. Precizez că lucrând la radio şi având ureche muzicală, le-am recunoscut vocile celor doi, pentru că erau două persoane publice la acel moment.

Am auzit inclusiv că generalul Diamandescu spunea ceva de genul că dacă nu vor fi sprijiniţi în Piaţă, îşi vor da foc la autobuze şi să raporteze mai departe domnului preşedinte.

 Peste câteva minute, autobuzul despre care am relatat chiar a luat foc. Am văzut că nişte civili au aruncat cu cocktailuri Molotov asupra autobuzului, nu militari. Ce m-a frapat foarte tare a fost că fuseseră promise ajutoare din partea armatei, din partea sindicatelor, pentru dispozitivul de apărare, aspect care rezulta din conversaţiile pe care le-am ascultat. Aceste ajutoare promise nu au mai ajuns conform planului şi, din această cauză, generalul Diamandescu era destul de supărat.”>>, se arată în rechizitoriu.

 Tăriceanu, director la Radio Contact în acea perioadă, audiat ca martor în dosar

 << Cele relatate de martorul Constantinescu Adrian Radu se coroborează cu declarația martorului Popescu-Tăriceanu Călin-Constantin-Anton, directorul Radio Contact din acea perioadă, care declară că:

„în ziua de 13 iunie 1990, colegii mei care făceau parte din redacţia radioului mi-au adus la cunoştinţă că, întâmplător, au intrat pe frecvenţa de comunicare a aparatelor de emisie-recepţie, pe care le foloseau autorităţile care se aflau în zona de lângă Facultatea de Arhitectură. Se schimbau diferite mesaje în legătură cu necesitatea deplasării autobuzelor în aşa fel încât să blocheze diferite căi de acces. Unul dintre redactorii de la radio a avut inspiraţia să ia un casetofon şi să înceapă să înregistreze această conversaţie care se auzea în radioul din redacţie.”

Martorul Constantinescu Adrian Radu a mai declarat că zilele următoare a auzit că această casetă a fost difuzată la Radio Europa Liberă >>, se arată în rechizitoriu.

Procurorii militari au obţinut de la Radio Europa Liberă înregistrarea emisiunii realizate de Neculai Cosnatntin Muntenu şi Emil Hurezeanu în care a fost difuzată caseta cu discuţiile radio dintre Chiţac şi Diamandescu. Înregistrarea reprezintă o probă-cheie în dosar întrucât dovedeşte că preşedintele şi premierul de atunci erau informaţi şi chiar coordonau acţiunile violente din piaţa Universităţii.

<< Generalul Diamandescu, aflat la conducerea acțiunilor din Piață, își exprimă frustrarea către șeful său cu privire la slabul ajutor acordat în acest sens, arătând că forțele sale sunt depășite numeric și solicită sprijin, prin ministrul de interne, de la conducerea statului.

Din cele transmise de generalul Mihai Chițac reiese că nu erau doar informați, ci erau implicați în actele de comandă și dispoziție ale operațiunii inculpații Iliescu Ion, Roman Petre și Măgureanu Virgil.

Când promite că în sprijinul forțelor de ordine aflate în cordoanele din Piața Universității vor veni grupuri masive de muncitori, general Chițac transmite:

„toată grija este și din partea conducerii ca până acuma, în preajma serii, adică într-o oră, să fie aici. Sunt mereu în legătură cu cine trebuie să fiu, mereu – mereu sunt în legătură”, apoi la solicitarea generalului Diamandescu: „Puteți întreba la «UNU», dacă mai vin ceva ajutoare? Pentru ca să știm cum procedăm în continuare.” Chițac răspunde „Am vorbit și vin în mod precis, cel puțin două bucăți mari.” În mod evident „UNU”, numărul „UNU”, era la acel moment inculpatul Iliescu Ion >>, se arată în rechizitoriu.

Caseta de la Radio Contact confirmă şi teza autoincendierii autobuzelor de către forţele Ministerului de Interne

<< Unul dintre aspectele prezentate opiniei publice ca reprezentând forma de violență supremă asupra statului care demonstra tentativa unei lovituri de stat, și care va constitui unul dintre pretextele chemării maselor de mineri, este legat de incendierea unor autobuze ale Ministerului de Interne și, ulterior, provocarea unor mici incendii la sediile Poliției Capitalei și a Serviciului Român de Informații.

Din conținutul convorbiri dintre cei doi generali reiese că actele de incendiere au fost autoprovocate chiar de personalul Ministerului de Interne, conform unei înțelegeri anterioare, de care avea cunoștință și inculpatul Iliescu Ion, pentru a crea haos și a justifica represaliile contra protestatarilor în mod particular. Autobuzele incendiate au fost folosite pentru a crea o impresie de instabilitate și violență în oraș, în vederea discreditării protestatarilor, pe de o parte, și demonstrarea unei intervenții autoritare, pe de altă parte:

„C. Diamandescu – „Vă rog să-l informați-l pe domnul președinte. Dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înțelegerea! Vă rog să informați.”

Diamandescu – „Chiar nimic nu se întreprinde de partea cealaltă se devastează și localul. Autobuzul e distrus.”

Chițac – „Păi sunt acuma cu domnul Șchiopu ca să bage dânsul niște trupe la Victoriei și aducem noi tot ce avem acolo de la Victoriei aici.”

Diamandescu – „Să știți că nu mai rezistăm mult. De azi dimineață, de la șapte. L-ați informat pe domnul președinte?”

Chițac-„L-am informat, dar n-are soluție.”

Relevant este și faptul că din discuția purtată între cei doi generali reiese că atacul era îndreptat împotriva opozanților politici și nu urmărea decât subsecvent o eventuală restabilire a ordinii publice.

Poliţişti, deghizaţi în mineri

Procurorii militari au descoperit mărturii potrivit cărora unii dintre minerii aduşi la Bucureşti erau de fapt poliţişti. << Martorul Furtună Mircea, inginer la mina Filipeștii de Pădure a constatat că:

„Am văzut cu acest prilej, în piaţa Guvernului, persoane îmbrăcate în haine curate, noi, de miner. Sunt posibile două variante. Fie că aceste persoane nu erau mineri şi fuseseră aduse cu un anumit scop, fie, pentru că urma această deplasare la Bucureşti, anumiţi mineri au primit salopete noi. Menţionez că niciunul dintre minerii de la Filipeştii de Pădure nu a fost cu salopete noi.”

 Și martorul Nicoară Constantin, maistru miner la mina Filipeștii de Pădure a observat că printre mineri se infiltraseră polițiști îmbrăcați în haine de miner: „Mi-am dat seama din felul în care arătau, diferit de minerul obişnuit”.

 Din cercetări a reieșit că de la depozitul central al Regiei cărbunelui de la Mina Filipeștii de Pădure cel puțin 500 de echipamente de miner au fost ridicate, fără ca ulterior să figureze la exploatările unde se pretindea că sunt trimise. Astfel, martorul Balint Gheorghe declară următoarele:

 „În data de 12 sau 13 iunie, din incinta minei Filipeşti, în care se afla depozitul central al regiei cărbunelui, un vehicul cu număr tip militar şi un TV izoterm au încărcat cizme, salopete, căşti. Pe avizele de expediere a acestor bunuri erau trecute mina Şotânga şi mina Ceptura, dar nu au ajuns acolo. La scurt timp, am verificat acest lucru şi am constatat că aceste bunuri nu au ajuns niciodată la aceste două mine. M-a intrigat de la început faptul că era o maşină de la Securitate şi am putut să verific aceste lucruri, mai ales că mina Ceptura a devenit sector al minei Filipeşti. Cred că era vorba de cel puţin 500 de echipamente.” >>, se arată în rechizitoriu.

 SPP-ist deghizat în miner

Procurorii militari au verificat susţinerile unui martor potrivit cărora unul dintre minerii aduşi în piaţa Universităţii era SPP-ist. Informaţia a fost confirmată de SPP printr-o adresă din februarie 2025.

<< Pe parcursul cerecetărilor s-a stabilit și un caz în care a putut fi identificat lucrătorul care a acționat în haine de miner alături de un grup de miner în centrul capitalei. Astfel, din declarația părții civile Leahu Valentin reise că, în timp ce era agresat și escortat de alți mineri în zona Intrecontinental, l-a remarcat ca fiind unul dintre coordonatorii grupurilor de mineri agresori pe fostul său coleg de la Academia Forțelor Terestre din Sibiu, respectiv numitul Gabor Dorel Vasile, care era îmbrăcat în haine de miner, cu cască pe cap, iar ceilalți mineri i se adresau cu apelativul „domnul inginer”.

Recunoscându-l, partea civilă i-a cerut ajutorul, strigându-l pe nume, însă fostul său coleg nu numai că nu l-a ajutat, ci „Acesta s-a uitat la mine, după care a spus: „Luați-l pe ăsta, că ăsta e golan șef!”

 Potrivit adresei nr. (…) din data de 21.02.2025 a Serviciului de protecție și pază, numitul Gabor Vasile-Dorel era în luna iunie 1990 angajat al unității Speciale de Pază și Protocol, acesta îndeplinind funcția de ofițer 2 în Secția protocol și însoțire deplasări, executând misiuni în cadrul Grupului de însoțire a președintelui României, Iliescu Ion >>, se arată în rechizitoriu.

Generalul Dumitru Iliescu, fostul şef al SPP de pe vremea lui Ion Iliescu, audiat ca martor

<< Potrivit declarației martorului Iliescu Dumitru, această structură, pe care o conducea, „se ocupa strict de protecţia preşedintelui la acel moment.”

 Reiese astfel, că persoane care deserveau direct pe inculpatul Iliescu Ion a căror atribuție exclusivă legală era paza acestuia, au fost implicate în evenimente îmbrăcate în haine de miner și au acționat violent alături de grupuri de mineri, coordonând grupurile care acționau în centru capitalei >>, se arată în rechizitoriu.

Context. Pe 2 aprilie 2025, procurorii militari au trimis din nou în judecată dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, fostul premier, Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican-Voiculescu, Virgil Măgureanu, ex-director SRI, Adrian Sârbu, fost şef de cabinet la premierului Petre Roman, Miron Cozma, fost lider al minerilor, şi alţi inculpaţi au fost deferiţi justiţiei pentru infracţiuni imprescriptibile împotriva umanităţii.

Procurorii militari acuză fosta conducere a României din 1990 că au reprimat manifestanţii anti-comunişti din Piaţa Univerităţii şi au chemat minerii. În urma violenţelor, 4 persoane au fost ucise, 1.300 au fost rănite şi alte 1.200 de oameni au fost reţinuţi ilegal. Dosarul a mai fost trimis în judecată în 2017, dar 3 ani mai târziu a fost restitut la Parchet de Înalta Curte. Parchetul militar a refăcut ancheta şi a retrimis dosarul în judecată.