Recomandare de lectură: „Călătorie în miezul vieții” de Ruxandra Hurezean / Portrete, comunități, istorii, povești dintr-o lume în mișcare

„Călătorie în miezul vieții”, volum apărut la Editura Humanitas, cuprinde o serie de reportaje realizate de jurnalista Ruxandra Hurezean pe parcursul a zece ani: portrete, comunități, istorii, povești dintr-o lume în mișcare.

„Caut să descopăr și să înțeleg omul, dincolo de etnie, categorie socială sau arie geografică. M-au preocupat în principal resorturile intime ale unor personaje singulare, care au mers împotriva curentului. Care au înfruntat greutăți inimaginabile fie pentru a supraviețui fie pentru a realiza visul lor. I-am găsit în palate imperiale, ca și în mahalale. Fiecare supraviețuitor este un erou al condiției umane”, spune Ruxandra Hurezean.

Ea adaugă că reportajele din acest volum surprind legături puternice între oameni diferiți, care s-au țesut peste sau pe sub evenimentele consemnate de istorie: dincolo de puterea guvernelor, a granițelor sau a prejudecăților.

„Oamenii povestirilor noastre sfidează etichetele sociale și rasiale. Fie că e turc, tătar, evreu, supraviețuitor din lagăr nazit, arhitect de geniu, profesor la școala din mahala, constructor de cale ferată, emigrant în capitala unui fost imperiu, magnat de presă peste ocean, bătrân din cea mai periclitată minoritate sau un copil care a crescut singur acasă, el învinge constrângerile timpului său. Pentru că dincolo de politici şi granițe, viaţa fiecăruia urmează visul lui. Oameni în căutarea unei patrii întâlnim peste tot. Ei sunt ca apa: oricât de mare faci digul, o parte din ea tot se revarsă peste”, mai spune Ruxandra Hurezean.

„Ruxandra Hurezean scrie cele mai bune reportaje din presa românească a ultimilor ani și numărul de citiri pe care îl au articolele sale e o dovadă clară în acest sens. Ea nu doar descrie locuri, fapte și oameni, ci distilează expreiențe de viață. După ce le citești, textele ei îți rămân în minte și te fac să reflectezi la tine, la viața ta, la valorile tale. Reportajele ei sunt un prilej de reflecție și dezvoltare personală; sunt ferestre către sufletele noastre. Ea ne învață să privim altfel o realitate pe care tindem să o strivim sub utilitarism și rutinele noastre cotidiene; ne face să descoperim fascinantul, dincolo de banalitatea vieții”, afirmă psihologul Mircea Miclea.

„România mustește de gazetari, dar are puțini scriitori autentici de reportaje. Puțini se încumetă în acest gen jurnalistic, tocmai de aceea el e pe moarte. În reportaj nu poți copia sec realitatea, cum fac ziariștii de duzină. Reportajul e o stare de spirit, un tablou, o simfonie de cuvinte și imagini, muzică și culoare. Să-ți așezi cuvintele în ramă, să le pui să cânte, să țipe sau să tacă, cere mult talent, experiență și un ochi versat în detalii semnificative.

Ruxandra ne restituie povestea unor personaje pentru care noi, ocupați prea intens cu prezentul din viața noastră, nu avem ochi și urechi. Reportajele ei, cu parfumul lor vechi, de hrisov, trăiesc în timp pentru că Ruxandra le împrumută o parte din sufletul ei.

O parte din reportajele Ruxandrei Hurezean au apărut pe site-urile de știri HotNews.ro și G4Media.ro, puternic ancorate în prezent. De multe ori, numărul de accesări înregistrat de un text semnat Ruxandra Hurezean bătea de departe știrea zilei; reportajele ei ardeau mai intens decât știrile derizorii de peste zi, oricât de incendiare ar fi fost ele.

Reportajele ei trec testul timpului, personajele Ruxandrei trăiesc dincolo de epoca lor. Pasiunea ei pentru oameni și destinele lor îi însuflețește și după ce unii dintre ei trec dincolo. Aceasta este marea artă a reportajului, de a ține vii crâmpeie de viață autentică și după ce ele se sting”, afirmă jurnalistul Dan Tăpălagă.

Fragment din carte:

„E dimineaţă și-n suliţa geamiei Azizzi s-a împotmolit un nor de ceaţă. Hogea Hamdi Nuredin deschide ușa, mă poftește să calc pe „punga de plastic“ ca să nu murdăresc și-mi arată frumuseţea de geamie, cea mai veche și cea mai mare din Dobrogea. Are peste 50 de ani de când slujește geamia și dă ora de rugăciune peste Tulcea. Cum se înţeleg oamenii de diferite religii? „Sunt prieten cu vecinul meu român de 50 de ani“, răspunde Hogea Hamdi. „Eu mănânc la masa lui, el manâncă la a mea. Ne vorbim și limbile. Uneori vine la geamie să ne vadă. Dar, dacă mâine ar lua foc cinci biserici creștine și ar arde două moschei, sau s-ar împușca doi de-ai noștri cu doi de-ai lui, atunci prietenul meu român m-ar urî!“

• Cumpăra cartea Călătorie în miezul vieții
• Vezi în secțiunea InsiRO a G4Media videoreportaje realizate de Ruxandra Hurezean