Recomandare de lectură:  Golda Meir, „Viața mea”. Autobiografia „Doamnei de Fier” a politicii israeliene / Ce a discutat prima femeie prim ministru din Israel cu dictatorul Nicolae Ceaușescu

Golda Meir, prima femeie prim-ministru în Israel, a fost adulată și contestată deopotrivă. Autobiografie ei intitulată Viața mea a devenit imediat după publicare, în 1975, un bestseller. Și așa rămâne până astăzi, figurând în toate clasamentele comerciale, indiferent de epocă sau de referințe culturale. Însă nu este cartea doveditoare a unui succes, ci mărturia unei continue lupte.

În urmă cu 54 de ani, pe 17 martie 1969, Golda Meir a devenit prim-ministru al Israelului. A rămas în această funcție până în 1974, când a fost obligată să demisioneze în urma criticilor potrivit cărora Israelul a suferit mari pierderi în primele zile ale războiului de Iom Kipur (Ziua Ispășirii) din 1973.

Golda Meir s-a născut la Kiev în 1898. A emigrat în Wisconsin, SUA, în 1906, împreună cu familia, iar în 1921 s-a stabilit în Palestina, locuind într-un kibbutz. A fost o participantă activă la viața politică a tânărului stat israelian, devenind simbolul feminim al unei întregi generații. Înainte de a deveni prim-ministru a mai ocupat funcțiile de ministru al muncii și ministru de externe.

Una dintre cele mai puternice și complicate personalități politice ale Israelului

Adesea comparată cu Indira Gandhi, Margareth Thatcher sau Benazir Bhutto, Golda Meir a fost un personaj politic puternic, care s-a dedicat propriilor convingeri, dar și extrem de incomod, atât pentru adversarii săi politici, cât și pentru proprii săi colaboratori. Nu a suportat să fie contrazisă în special în chestiuni legate de apărarea statului Israel și i-a înlăturat pe critici din preajma sa, oricât de apropiați ar fi fost.

Încă din tinerețe a fost martora violențelor antisemite din Rusia începutului de secol XX. Ea însăși a explicat atitudinea fermă în fața pericolelor statului Israel invocând faptul că evreii nu pot fi pasivi în fața acțiunilor belicoase ale statelor care se împotriveau existenței Israelului, reamintind că Holocaustului nu ar fi fost posibil dacă autoapărarea ar fi existat. Prin urmare, pentru Golda Meir statul israelian nu putea exista decât prin lupta unită împotriva oricărui agresor.

Redăm mai jos un fragment din carte:

Vizita în România

În volumul său autobiografic Golda Meir se referă și la discuțiile pe care le-a avut cu înalți funcționari de stat și apoi, la București, cu Nicolae Ceaușescu, la începutul anilor 1970, dar fără a oferi prea multe detalii. La momentul scrierii cărții Golda Meir nu a îndrăznit să dezvăluie secretele discuțiilor cu Ceaușescu.

Potrivit istoricului Mihai-Răzvan Ungureanu, care este îngrijitorul ediției publicată în limba română, știm astăzi, în urma cercetărilor din arhive – în special a celor făcute de Radu Ioanid –, că pe agenda politică a celor doi s-a aflat „proiectul relocării evreilor din diaspora în Israel. […] Întâlnirile cu Maurer, cu George Macovescu, pe atunci secretar de stat la Ministerul de Externe, cu Ștefan Andrei – șef al secției internaționale de la CC al PCR – au pregătit dialogul cu Ceaușescu. Rezultatul acelor lungi ore de negociere a fost similar celui cu reprezentanții Germaniei federale: evreii, cetățeni ai României, pot deveni materie de schimb comercial. Ceaușescu a încercat pragmatic să obțină un maximum de efect: pe de-o parte, România să devină un fel de participant discret și eficace la negocierile subterane cu Arafat, pe de altă parte să ofere Ierusalimului ce aștepta: emigrarea (contra cost) a evreilor. Mai mult încă, Bucureștii promiteau că pot rezolva amiabil, ca terț negociator, diferendele dintre Egipt și Israel.

Parte a întâlnirilor și mediator a fost Nahum Goldmann, pe atunci președinte al Organizației Mondiale Sioniste, și care – spun documentele – sub presiune și șantaj local, a făcut tot ceea ce se putea face pentru ca Golda Meir să aibă răspunsurile așteptate de la București.

Multe dintre planurile și promisiunile făcute în acele lungi discuții nu s-au împlinit, însă s-a căzut de acord asupra «exportului» de cetățeni români de origine evreiască. Odată înțelegerea parafată, chestiunile de ordin «tehnic» au revenit Securității și Mossadului. De aici începe istoria complicată a ofițerului Mossad Shaike Dan și a generalului DIE Gheorghe Marcu, despre care Golda Meir păstrează tăcerea. Ea se scrie acum, pe măsură ce avem sursele la îndemână.”

Moartea Goldei Meir, pierderea întregului Israel

Golda Meir a murit în decembrie 1978, măcinată de cancer. A aflat că este bolnavă la sfârșitul anilor 1960, dar despre suferința sa fizică și despre ședințele de terapie au știut doar cei apropiați.

La moartea sa, președintele de atunci al țării, Yizhak Navon, a spus că „pierderea ei este pierderea întregului Israel”. Shimon Peres a afirmat că a fost o vitează și loială „leoaică” a Israelului, iar președintele Anwar El-Sadat, din partea Egiptului, a descris-o ca fiind „inamicul cel mai onest și mai corect al țării mele”, un „caracter cum numai în anii cruciadelor se va mai fi putut întâlni”. Președintele Statelor Unite, Jimmy Carter, a adăugat că „nimic nu poate egala pasiunea pentru supraviețuirea Israelului ca efortul Goldei Meir”.

În 1973, președintele SUA Joe Biden, pe atunci senator, a făcut o vizită în Israel și s-a întâlnit cu Golda Meir. A povestit mai târziu o scenă a acestei întrevederi care l-a impresionat: „La un moment dat, mi-a spus: «Ați vrea să facem o fotografie, domnule senator?» Am răspuns onorat, «Da, doamnă», ușile s-au deschis, am ieșit din birou, iar fotografii, care așteptau, și-au pus aparatele în mișcare.

Presupun că arătam îngrijorat pentru că, fără să-și ia ochii de la fotografi, mi s-a adresat: «Domnule senator, păreți atât de îngrijorat». I-am răspuns «Doamnă prim-ministru, mi-ați descris o imagine… Dumnezeule!», și ea mi-a zis: «Oh, nu vă faceți griji. Avem o armă secretă în conflictul nostru cu arabii…». M-am întors către ea, crezând că îmi va face o destăinuire, și am întrebat-o: «Care este aceasta, doamnă prim-ministru?». Mi-a spus: «Vedeți, noi nu avem unde să plecăm de aici».”

„Golda”, în curând pe marile ecrane

Recent, la Berlinala 2023, a avut loc premiera mondială a filmului „Golda” în regia lui Guy Nattiv. Golda Meir este interpretată de Helen Mirren, premiată cu Oscar în 2007 pentru rolul din „The Queen”.

Filmul se concentrează pe războiul de Iom Kipur din octombrie 1973, când Israel a fost atacat de Egipt și Siria, iar armata israeliană a reușit să respingă atacurile însă după ce a suferit pierderi grave, inclusiv moartea a peste 2.500 de militari.

Războiul de Iom Kipur continuă să nască unele controverse în Israel. Regizorul peliculei, Guy Nattiv, a declarat în conferinţa de presă de la Berlinală că „este vorba despre Vietnamul Israelului” și filmul său ar putea să redeschidă dezbateri mai vechi în Israel.

Volumul „Viața mea”, apărut în România recent în traducerea lui Dan Doboș, este o ediție îngrijită de Mihai-Răzvan Ungureanu. Poți achiziționa cartea de pe site-ul editurii Omnium