Reforma justiției din Israel a ajuns în atenția Comisiei de la Veneția. Care pot fi consecințele?

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a cerut Comisiei de la Veneția un aviz cu privire la conformitatea controversatei reforme judiciare din Israel cu standardele internaționale, potrivit unei informații obținute în exclusivitate de G4Media.

Acțiunea Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept, numele complet al Comisiei de la Veneția, se bazează pe cele trei principii fundamentale ale moștenirii constituționale europene: democrația, drepturile omului și statul de drept, care constituie, în același timp, baza activităților Consiliului Europei.

”Nu este o plângere, ci o solicitare de aviz din partea Comisiei de la Veneția cu privire la conformitatea reformei judiciare israeliene cu standardele internaționale. Scopul este acela de a furniza Adunării Parlamentare informații de fond cu privire la situația statului de drept într-un stat care se bucură de statutul de observator în cadrul APCE”, a declarat pentru G4Media.ro Serhii Khrychikov, șeful de cabinet al președintelui APCE.

Faptul că legea de reformă a justiției, care a împărțit în două nu numai clasa politică, ci și întreaga societate israeliană, a ajuns acum în atenția Consiliului Europei, este un semn că statutul democrației însăși în Israel a ajuns să fie pus sub semnul întrebării.

Guvernul Netanyahu are tot mai puțini prieteni în țările democratice și de aceea a căutat în ultima vreme aliați în rândul dreptei radicale, fie în Statele Unite, fie în Europa, întâlnirea de luna trecută dintre ambasadorul Israelului în România, Reuven Azar, și liderul AUR, George Simion, fiind doar un exemplu.

Israelul nu este membru al Consiliului Europei și nu este obligat să respecte Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dar o critică a reformei justiției din partea Comisiei de la Veneția, asumată apoi de APCE ar trimite un semnal negativ către guvernul Netanyahu, care urmează avertismentelor explicite din partea Statelor Unite, principalul sprijinitor al statului Israel. În ultimă instanță, astfel de semnale nu pot fi ignorate complet de guvernul de la Ierusalim, chiar dacă acesta a ignorat până acum majoritatea reacțiilor internaționale.

Elementul esențial al reformei justiției este reducerea semnificativă a competențelor Curții Supreme a Israelului de a cenzura deciziile guvernului.

Curtea Supremă a căpătat această putere conform doctrinei “rezonabilității”, care nu este statuată în lege, dat fiind faptul că Israelul nu are o constituție scrisă, cum au de pildă Statele Unite, Franța sau România. În schimb, instanța supremă raportează ordinele executive asupra cărora este sesizată a se pronunța la un set de 13 legi fundamentale, cu caracter constituțional.

Doctrina rezonabilității se aplică doar deciziilor administrative, nu și legilor. Acest lucru înseamnă că instanțele au folosit testul de rezonabilitate pentru a evalua ordinele executive, deciziile cabinetului, chestiunile care necesită o aprobare ministerială și, la celălalt capăt al spectrului, deciziile luate de primării privind planificarea și zonarea, scrie cotidianul Times of Israel.

Noua lege adoptată de majoritatea parlamentară de dreapta/extrema dreaptă/ultra ortodocși (64 de deputați din 120) interzice instanței să examineze deciziile luate de cei mai înalți deținători de funcții ale națiunii – cabinetul și miniștrii săi individuali, deși nu și funcționarii primăriilor – pentru a verifica dacă sunt rezonabile. Ceilalți oficiali aleși și toți birocrații sunt în continuare supuși acestui test.

Înalta Curte de Justiție a folosit testul cu moderație, de 44 de ori în ultimul deceniu, și adesea în combinație cu alte doctrine juridice, potrivit consilierului juridic al comisiei Knesset care a sponsorizat și pregătit proiectul de lege. În medie, Înalta Curte a invalidat doar 2,5 decizii pe an în ultimul deceniu, invocând caracterul rezonabil.

Scoaterea în afara legii a controlului asupra caracterului rezonabil al deciziilor sale este doar primul pas, și poate cel mai blând, în ceea ce guvernul spune în mod obișnuit că este un plan mai amplu de redesenare a liniilor de putere între executiv și judiciar.

Viziunea mai amplă prezentată de părintele legii, ministrul justiției Yair Levin – care a fost aruncată într-un anumit grad de incertitudine pe fondul unor reacții severe din partea opiniei publice și internaționale – este de a spori influența politică asupra numirii judecătorilor în instanțe, de a limita în mod statutar capacitatea de revizuire judiciară a acestor instanțe.

Pe data de 12 septembrie Curtea Supremă, convocată pentru prima oară în istoria de 75 de ani a statului modern Israel în plenul de 15 judecători, a început audierea unei petiții împotriva legii care îi reduce atribuțiile.

Instanța nu poate considera noua lege „nerezonabilă”, deoarece doctrina rezonabilității se aplică doar deciziilor administrative – și nu legilor. Cu toate acestea, judecătorii vor avea alte teorii și măsuri juridice care ar putea fi aplicabile atunci când vor judeca petițiile.

Deși Înalta Curte a anulat 23 de legi sau părți de legi pentru că intrau în conflict cu legile fundamentale cvasi-constituționale – ele însele o formă de substituire a constituției absente a Israelului – nu a anulat niciodată o lege fundamentală în sine.

În cazul în care instanța ar anula legea privind rezonabilitatea, ar putea apărea o potențială criză constituțională dacă guvernul refuză să țină cont de invalidarea Înaltei Curți.

Întrebat direct de CNN dacă guvernul va ține cont de o potențială invalidare a Înaltei Curți, un apropiat al premierului Benjamin Netanyahu, ministrul afacerilor strategice Ron Dermer, a refuzat să spună dacă guvernul va respecta o decizie a instanței.

„Guvernul se va supune întotdeauna și va respecta statul de drept”, a declarat Dermer pentru postul de televiziune, dar „ceea ce avem în Israel este statul de drept; ceea ce nu avem este statul de judecători”.