“Regele Înțepăturilor”: Cine a fost Justin Orvel Schmidt, omul care s-a lăsat pișcat de 1000 de ori, de peste 150 de specii de insecte, în numele științei/ Cum arată ”scara durerii” și modul expresiv în care omul de știință descria înțepăturile

Suntem de acord că nu e plăcut să fim înțepați de insecte? Entomologul Justin Orvel Schmidt ar avea probabil același răspuns, dar spre deosebire de noi, Schmidt nu trebuie să ghicească sau să-și dea cu părerea: a experimentat pe propria piele în jur de o mie de mușcături și înțepături din partea a peste 150 de specii de insecte, în cursul a 40 de ani de cercetare.

Misiunea unui om de știință de a compara mușcăturile de insecte

Entomologia este ramura zoologiei care se preocupă cu studiul insectelor, o îndeletnicire care ar putea părea neimportantă sau anostă la prima vedere, dar după cum explică Societatea Regală de Entomologie a Marii Britanii, realitatea este cu totul alta: Cu o istorie pe Pământ de peste 350 de milioane de ani și peste un milion de specii înregistrate până la acest moment, peste jumătate din toate speciile de viețuitoare de pe planetă sunt insecte. Studierea lor este un aspect vital al înțelegerii umane asupra biodiversității, ecologiei, evoluției, agriculturii și a bolilor care îi afectează și pe oameni. 

Niciunul din aceste câmpuri ale cunoașterii nu răspunde, totuși, unei întrebări vitale: care sunt gângăniile cu cele mai dureroase mușcături? În vreme ce majoritatea dintre noi experimentăm fiori doar gândindu-ne la efecte atacului unei așa numite “furnici glonț”, Justin Schmidt a dezvoltat, în 1983, o scară de la 1 la 4 care clasează și descrie, cu lux de amănunte înspăimântătoare, mușcăturile a zeci de specii diferite de insecte.

Născut în 1947 în Pennsylvania, unde și-a făcut și studiile, “The King of Sting” (Regele Înțepăturilor) a activat vreme de zeci de ani în domeniul științific în calitate de cercetător al Departamentului de Entomologie al Universității din Arizona. Omul de știință s-a stins din viață la mijlocul lunii februarie, la vârsta de 75 de ani, dar a lăsat în urmă o moștenire considerabilă: 185 de publicații, 20 de capitole de carte, 2 cărți și sute de prezentări științifice, care împreună cu scara durerii i-au conferit faimă internațională. 

Într-un interviu susținut pentru The Guardian în 2018, Schmidt a explicat faptul că a fost mușcat de peste 150 de insecte în numele curiozității științifice: “Ca parte a activității mele de studiere a interacțiunilor dintre insecte și mediul înconjurător, am făcut muncă de teren care presupunea colectarea diferitelor specii, ceea ce a oferit nenumărate ocazii de a fi înțepat. Mi-am dat seama că, deși veninul putea fi analizat, era mai greu să fac comparații între tipul de durere provocată de fiecare insectă, ceea ce părea crucial pentru a înțelege cum și de ce au evoluat diferitele tipuri de înțepături”.

Puterea cuvântului

Doar vederea celor patru categorii ale durerii create de Schmidt poate fi fascinantă, dar ce dă puțină “culoare” cercetării este, probabil, modul în care acesta a descris fiecare mușcătură în parte. Din cauza faptului că este greu să exprimi numeric diferențele de nuanță dintre tipurile de durere (motiv pentru care indexul are doar patru categorii principale), cercetătorul și-a pus la cale și aptitudinile de scriitor.

Muzeul Istoriei Naturale din Marea Britanie expune nu doar unele dintre speciile descrise, ci și cuvintele alese de Schmidt pentru a descrie fiecare senzație celor care nu sunt destul de curajoși să le experimenteze personal:

• Nivelul 1 include mușcături ale insectelor precum furnica roșie de foc, descrisă drept “Ascuțită, bruscă, puțin alarmantă. Ca atungi când mergi pe un covor zdrențuit și apoi atingi întrerupătorul”. În cazul furnicii de foc tropicale, o specie similară, Schmidt glumește că “ar fi trebuit să-ți înveți lecția. Covorul este același, iar când te întinzi iar după întrerupător, curentul râde de tine”. La același nivel mai este și furnica de foc sudică: “Se întâmplă în ziua a treia, când te apropii de întrerupător și te întrebi când ai să te înveți minte”.
• Nivelul 1,5, o diferență de doar jumătate de punct, dar importantă. Aici se găsește furnica militară de sutură, iar mușcătura ei este ca “o tăietură pe cot care a fost cusută cu un ac ruginit”. Pentru cine s-a săturat de furnici, aici se află și viespea de hârtie, a cărei înțepătură este “arzătoare, palpitantă și singuratică. O singură picătură de ulei super-încins ți-a aterizat pe braț”.
• Nivelul 2 este un salt și mai dramatic. La acest nivel poate fi întâlnită albina meliferă vestică: “Arzătoare, corozivă, dar poți face față. Un chibrit aprins ți-a căzut pe mână, iar arsura a fost tratată cu leșie, apoi cu acid sulfuric”. Alte mușcături la acest nivel au fost comparate cu durerea unei înjunghieri, însă este neclar dacă Schmidt a experimentat și asta.
• Nivelul 2.5 nu se lasă mai prejos. Atunci când ești mușcat de furnica cu fălci capcană, senzația este “instantă și chinuitoare. O capcană pentru șobolani tocmai ți-a rupt unghia”.
• Nivelul 3 este momentul revenirii viespiei de hârtie, dar varianta cu capul roșu. Durerea înțepăturii ei este “imediată, irațional de intensă și neîncetată. Niciodată nu vei ajunge mai aproape de a observa un foc albastru, dar din interiorul flăcării”.

Nivelul 4, un club exclusivist

Din cele peste 150 de insecte care l-au gustat pe omul de știință, doar 3 au primit nota 4, iar după întâlnirea cu ele, până și omul de știință a început să aibă dubii față de propria muncă:

• Furnica glonț: “Durere pură, intensă, briliantă. Ca și cum ai păși pe cărbuni încinși cu un cui de 10 centimetri înfipt în călcâi”.
• Viespea războinică: “Tortură. Ești înlănțuit în calea fluxului unui vulcan activ. De ce oi fi început lista asta?”.
• Viespea tarantulă șoim: “Orbitoare, feroce, surprinzător de electrizantă. Un uscător băgat în priză tocmai ți-a picat în cadă”.

Se spune uneori că renumitul inginer spațial Serghei Koroliov ar fi exclamat că Uniunea Sovietică “ar fi trebuit să trimită un poet, nu un pilot” atunci când Yuri Gagarin a devenit primul om din istorie care a pătruns în spațiul cosmic. Cu asemenea moduri de a descrie durerea unei înțepături, poate ar fi fost de cuviință ca Justin Schmidt să experimenteze spațiul pentru a ne putea descrie imensitatea acestuia.

Totuși, munca sa de la sol a avut și ea propriile beneficii și reușite. Spre exemplu, cercetătorul a descris una din aplicațiile practice ale scării Schmidt într-un interviu pentru CNN, acordat în 2020, în care el a notat și că a fost pișcat în timpul carierei sale de aproximativ o mie de ori:

“Printre lucrurile la care lucrăm este încercarea de a descoperi receptorii durerii care provoacă dureri cronice, la persoanele care suferă de cancer, de unele boli autoimune sau de artrită. De exemplu, viespea tarantulă șoim are o durere foarte intensă, foarte pură. Ea afectează un receptor specific… Putem ținti acel receptor pentru a provoca durere pe o cultură de țesuturi – nu este vorba de o persoană sau un animal viu – apoi putem testa produsele farmaceutice pe care le avem la dispoziție  pentru a vedea dacă putem bloca această durere”.

Cine ar fi crezut că o ființă care are cuvintele “viespe”, “tarantulă” și “șoim” în nume ar putea ajuta, în mod indirect, oamenii cu dureri cronice?

Munca lui Schmidt nu a trecut neobservată de comunitatea științifică, chiar dacă aspectele amuzante ale situației sale au ocupat un loc de cinste. În 2015, entomologul a primit premiul lg Nobel, acordat cercetărilor științifice care „mai întâi te fac să râzi, apoi să gândești”.

Premiul este, în mod evident, o versiune umoristică a prestigiosului premiu Nobel, însă este acordat cercetărilor științifice cu valoare reală, chiar dacă subiectele sunt mai neconvenționale. După cum punctează Annals of Improbable Research, instituția care în 1991 a pus bazele ceremoniei de înmânare a premiului, aceasta este realizată în Teatrul Sanders al Universității Harvard, iar premiile fizice sunt înmânate câștigătorilor chiar de către laureați ai premiului Nobel (cel original).

Durerea, oricât de neplăcută ar fi ea, este un element important al vieții noastre, la fel cum sunt și insectele. Cu voința și curajul de a experimenta aceste două frici fundamentale, Justin Schmidt a creat o moștenire valoroasă în două moduri – pe de o parte, munca sa a adus o contribuție notabilă domeniului entomologiei, iar pe de cealaltă, experiența lui ne arată cât de mult poate îndura omul în numele cunoașterii.