Regele somnului și visul său ascuns

Ce-și poate dori un Rege neîncoronat al somnului în ultimul său an de domnie? Liniște în rândul supușilor și, cum firmanul nu mai poate fi înnoit, un nou regat, eventual mai mare.

Este visul acestui monarh despre care nimeni nu știe, de fapt, ce gândește în lungile lui perioade de tăcere sau ce vrea să spună cu răspunsurile monosilabice.

Cu toată descendența lui germană și morga imperială, regele bizantin nu poate fi imaginat în ultimii doi ani la Palatul Cotroceni altfel decât dormind cu zâmbetul mulțumirii de sine pe buze peste o țară în agonie.

Singurul motiv pentru a se ridica din pat din când în când este el însuși.

Așa cum a scris Regele Soare pe pereții palatului de la Versailles, ”Le Roi gouverne par lui-même”, nici regele somnului nu are nevoie de altceva pentru a guverna decât ocazia să se întoarcă pe partea cealaltă.

Cine se întreabă ce va face președintele Klaus Iohannis în luna mai la rotativă, dacă îl va pune sa nu pe Marcel Ciolacu premier, va trebuie să pornească de la premisa de mai sus.

Toate informațiile și semnalele din partide indică faptul că împăratul canapelei nu se va comporta ca un șef de stat activ, nu va încerca nici un joc politic riscant pentru liniștea lui proprie, ci va acționa ca un monarh plictisit că trebuie să instaleze cu mâna lui al patrulea premier de la PSD, după Grindeanu, Tudose și Dăncilă.

Vă mai amintiți, desigur, celebrele ieșiri anti PeSeDeee din campanie, apăsate și ironice. Ei bine, Klaus Iohannis a pus trei de la PSD și se pregătește de al patrulea. De aici, poate, și acel PeSeDeee prelungit, cu trei de e la sfârșit. Ați pierdut șirul?

Cu oroarea lui proverbială de hărmălaie, crize și răfuieli politice, regele somnului îl va numi cel mai probabil pe Marcel Ciolacu în funcția de premier în luna mai, iunie, iulie sau septembrie, când vor decide cei doi lideri de partid că e mai bine pentru ei să facă rocada. Dar îl va numi.

În numele stabilității politice, Klaus Iohannis va dori cel mai probabil liniște până în 2024. Până atunci, singurul său obiectiv cu adevărat important este negocierea unei poziții importante la Bruxelles, de pildă președintele Consiliului European.

Un tron mai înalt. Mai multe regate la un loc iar el, regele lor neîncoronat, fără putere, fără atribuții, cu o mulțime de călătorii pe agenda lui de Globe Trotter și cu poze solemne în fișa postului. Tronul perfect. Un binemeritat premiu după zece ani de nimic.

Ca să ajungă la el ar putea avea nevoie inclusiv de sprijinul socialiștilor, familia politică din care face parte și PSD-ul lui Ciolacu. În afară de a-i aminti cine este cu adevărat Regele, puțin deranjat că-i suflă totuși în farfurie, de ce s-ar obosi așadar să-i răspundă mai tăios la toate înțepăturile din ultima vreme? Ce rost are?

Toate funcțiile europene importante de la Bruxelles, directori generali în Comisie, la Comitetul Regiunilor sau în alte comitete și comisii la care aspiră diverși politicieni români care au nevoie de sprijinul președintelui sunt puse pe hold pentru a nu-i periclita cumva șansele accederii la tron.

Totul pentru el, nimic pentru țară.

În mod normal, PNL ar trebui să plece de la guvernare cel târziu în luna mai, când se încheie mandatul premierului Ciucă, să-l schimbe de la șefia partidului și să încerce să formeze alianța anti-PSD alături de USR, PMP și cine se mai găsește prin zonă.

Este singura soluție rațională care i-ar putea salva pe liberali de la dispariție în gaura neagră numită PSD.

Altfel, fiecare zi petrecută de liberalii conduși de Ciucă, pus eventual vicepremier sau ministru al apărării într-un guvern condus de Ciolacu, înseamnă prăbușire sigură în sondaje.

Ciolacu va avea grijă să le fure liberalilor până atunci cât mai mulți primari și eventual să-l ajute pe Ciucă să fie desemnat candidat la prezidențiale încă din poziția de premier.

El, generalul armatei moarte, este garanția că liberalii nu vor intra în turul doi și că Ciolacu poate visa la o finală PSD-AUR, care l-ar scoate președintele României.

Dacă proiectul alianței anti-PSD va fi amânat până la europarlamentarele din mai 2024, când liberalii vor lua un scor previzibil slab sub o conducere catastrofală, s-ar putea să fie mult prea târziu. Cine să se alieze? Un PNL căzut în sondaje sub cota de averie și un USR debusolat? Pe lângă ei va zburda AUR, umflat bine inclusiv cu ajutorul lui Ciolacu&friends.

Dacă alianța anti-PSD se va face după europarlamentarele de anul viitor, riscă să fie alianța loserilor, unirea disperată a unor partide care se duc în cap.

Chiar dacă are o poziție șubredă în partid, Marcel Ciolacu a dovedit suficientă abilitate politică pentru a nu fi subestimat.

Odată ajuns în funcția de premier va guverna țara în forță, cu pomeni electorale generoase. Va alinia toată presa cumpărată deja, va conduce țara cu populisme, cu impozit progresiv, cu taxe pe marile companii și, atenție mare, va organiza alegerile.

Liderul PSD nu va ezita să-și concentreze toată campania împotriva lui Klaus Iohannis și să proclame moartea politică a Regelui. Căzut în irelevanță, Iohannis nu va mai avea nici un cartuș pe țeavă după ce-l va numi premier pe Ciolacu.

Acesta va fi ultima lui mutare importantă din poziția de rege atotputernic, după care sistemul, inclusiv liberalii, îl vor părăsi și se vor dezice de el.

Să nu-și facă nimeni iluzii: PSD va veni cu un program de guvernare pur electoral, dedicat câștigării alegerilor europarlamentare, locale, generale și prezidențiale.

Este prima dată când s-au aliniat toate planetele pentru PSD: există o șansă bună să acapareze toată puterea în stat. Ciolacu știe asta și va juca fără milă cartea vieții lui.

Va dori Iohannis să-și încheie domnia instalând patru premieri PSD? Va mai putea dormi când va vedea cum a făcut praf și pulbere PNL și cum a lăsat o țară pe mâna lui Ciolacu&friends?

Dacă va împușca funcția visată la Bruxelles, atunci pur și simplu va face ceea ce știm deja: cu zâmbetul încântării de sine pe buze, se va întoarce pe partea cealaltă.