Regizorul Bobi Pricop: Mi-aș dori ca, în „Solaris”, publicul să descopere teatrul ca pe adevărata planetă vie / Povestea bine-cunoscută este despre niște cercetători de pe o stație spațială, care descoperă această planetă neobișnuită

„Solaris”, o poveste fascinantă, un spectacol curajos în regia lui Bobi Pricop, o călătorie spre stele și, mai adânc, spre sufletul nostru, iată numai câteva detalii despre încă o producție de succes a Teatrului EXCELSIOR. Regizorul Bobi Pricop, cunoscut și apreciat de către spectatori și critica de specialitate pentru viziunea sa inovatoare și, în același timp, empatică, vorbește despre cea mai recentă montare a sa, „Solaris”, dramatizare de David Greig a celebrului roman omonim al scriitorului polonez Stanisław Lem.

Rep: Ce te-a atras către „Solaris” de Stanisław Lem? Și de ce ai ales dramatizarea lui David Greig?
Bobi Pricop: M-a atras modul în care surprinde complexitatea sufletului omenesc, în acest context spectaculos al unei planete vii, extra-terestre, care pare că se lasă explorată, dar care, de fapt, provoacă reacții, răspunsuri. Astfel că, mai degrabă, ea este cea care sondează zonele întunecate ale minților și amintirilor exploratorilor ei, deși lasă impresia că este obiect de studiu. Exact așa cum ar trebui, de fapt, să facă un spectacol de teatru bun.

Rep: Care este povestea din spatele poveștii?
Bobi Pricop: Povestea bine-cunoscută este despre niște cercetători de pe o stație spațială, care descoperă această planetă neobișnuită. Dar Solaris se dovedește a fi o prezență în sine, nu doar un corp ceresc, inanimat, ci o forță vie, cu propria sa dinamică, găsind căi de comunicare cu cei care-i încalcă teritoriul. Dincolo de dimensiunea asta SF, e vorba despre niște oameni care se confruntă cu lucruri nerezolvate din trecutul lor, despre dreptul nostru de a „coloniza” universul, după bunul nostru plac, și, mai ales, despre singurătate, care este la fel de chinuitoare, oricât de departe ai fugi de Pământ.

Rep: Crezi că oamenii au învățat să comunice atât de bine între ei încât acum trebuie să-și pună problema interacțiunii cu alte forme de viață inteligentă? Privim prea mult către stele și uităm să-i privim pe cei de lângă noi?
Bobi Pricop: Nu cred că ne pricepem prea bine să comunicăm între noi, de-aici vine și mare parte din singurătatea despre care se vorbește în „Solaris” – oameni care se simt neînțeleși, care simt că nu se pot înțelege nici pe ei, nici pe ceilalți. Și golul ăsta de sens din noi e adesea cel pe care încercăm să-l umplem atunci când ne ducem până la ultima frontieră și dincolo de ea. Bineînțeles că toate aceste căutări, explorări, descoperiri duc la evoluția societății și civilizației noastre, dar cred că este, poate, mai important să ne cartografiem spațiul personal, înainte de a porni la drum prin galaxie.

Rep: În spatele filosofiei lui Lem nu se ascunde cumva și neputința ființei umane de a se înțelege pe ea însăși?
Bobi Pricop: Ba da, este o temă esențială. Dar așa cum spunea un om de știință: dacă creierul nostru ar fi suficient de rudimentar cât să-l putem înțelege, noi am fi prea rudimentari pentru a-l putea înțelege. Poate că ar fi bine să ne împăcăm cu gândul ăsta și să respectam mai mult complexitatea și misterul celuilalt, dar si toate părțile din noi pe care nu le putem descifra.

Rep: Cum crezi că vor percepe milenialii această poveste sci-fi scrisă cu 8 ani înaintea primului pas pe lună?
Bobi Pricop: Spectacolul nostru este pentru boomeri, gen X, Y, Z, este pentru toți cei care vor să vadă o poveste despre niște oameni care încearcă să dea un sens spațiului pe care-l locuiesc, atât în interiorul, cât și în exteriorul lui. Nu este despre progresul tehnologic de acum zeci de ani, ci despre relația noastră cu noi și cu ceilalți, mediată, evident, de tehnologia de azi.

Rep: Ce ne poți dezvălui acum, înainte de premieră, despre această montare? Câteva cuvinte despre viziunea regizorului Bobi Pricop.
Bobi Pricop: Mi-aș dori ca, în „Solaris”, publicul să descopere teatrul ca pe adevărata planetă vie, o prezență și o experiență misterioasă, de care să fie curioși și pe care, descoperind-o, să descopere, de fapt, câte puțin despre ei.

Rep: De ce să-și ridice adolescenții ochii din telefoane și să intre în universul „Solaris” de la Teatrul EXCELSIOR?
Bobi Pricop: Pentru că-i invităm într-o călătorie care o să-i fascineze, pentru că am încercat să facem din „Solaris” o experiență relevantă pentru spectatorii de azi. Pentru că e un spectacol curajos, surprinzător, o poveste hiper-palpitantă, cu efecte, muzici și un decor senzațional, actori foarte buni. Dar, mai ales, pentru că e despre ei, despre singurătate și despre conexiunea pe care o căutăm cu toții în ecranele alea, în spatele cărora ne ascundem, de multe ori, de noi înșine.

Notă: Interviu realizat în cadrul unui parteneriat cu Teatrul Excelsior