VIDEO Regizorul Mark Molloy, despre cum a ajuns să-l regizeze pe Eddie Murphy în „Beverly Hills Cop: Axel F”

Regizorul australian Mark Molloy vorbeşte, într-un interviu, despre lucrul la primul său lungmetraj, „Beverly Hills Cop: Axel F”, care va avea premiera în 3 iulie pe Netflix, relatează News.ro.

Mark Molloy se alătură universului filmului „Poliţistul din Beverly Hills” după o carieră de regizor de reclame, care i-a adus numeroase premii. Judge Reinhold, actor şi în filmul original, declară că regizorul a reuşit să-i impresioneze atât pe membrii distribuţiei, cât şi pe cei din echipa tehnică. „Am un mare respect pentru anduranţa lui Mark”, a declarat el. „Chiar nu îmi imaginez cine ar fi putut accepta o asemenea provocare, iar el a fost de neoprit, de neclintit”.

Detectivul Axel Foley (Eddie Murphy) s-a întors la datorie în Beverly Hills. După ce viaţa fiicei lui este ameninţată, ea (Taylour Paige) şi Foley fac echipă cu un nou partener (Joseph Gordon-Levitt) şi cu vechii amici Billy Rosewood (Judge Reinhold) şi John Taggart (John Ashton) pentru a încinge spiritele şi a dejuca o conspiraţie.

Vă amintiţi când aţi văzut Poliţistul din Beverly Hills pentru prima dată?
Îmi amintesc cât se poate de clar când am văzut pentru prima dată Poliţistul din Beverly Hills. Cred că aveam vreo 12 ani. Unchiul meu avea un player video VHS. Nu găseai aşa ceva pe toate drumurile în zona rurală a Australiei, unde am copilărit eu. A pus filmul şi îmi amintesc că l-am urmărit stând întins pe covor. Am fost absolut fascinat. Nu mai văzusem un astfel de film până atunci. Eddie, Axel Foley, geaca, Los Angeles, Beverly Hills, absolut totul mi se părea foarte exotic. Şi mai cred că, deşi la vârsta aceea nu ştiam lucrul acesta, echilibrul acela dintre acţiune şi comedie a fost cel care m-a uluit. Nu mai văzusem aşa ceva, aşa că am fost absolut impresionat.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră, ca regizor, să vă alăturaţi universului din Poliţistul din Beverly Hills?
Ca cineast, este o onoare. Vin după nişte mari regizori, precum Martin Brest şi Tony Scott. Faptul că mi s-a oferit şansa de a lucra la o franciză atât de cunoscută mă măguleşte, dar mă şi motivează. Sunt un mare fan al filmelor originale şi al lui Axel Foley, iar iluştrii mei predecesori mi-au oferit o extraordinară sursă de inspiraţie. A fost minunat să am toate acele elemente de pornire de la care să pot evolua.

Cum aţi primit propunerea de a vă ocupa de regia filmului?
Agentul meu m-a sunat şi mi-a spus că Jerry Bruckheimer voia să discute cu mine. Nu mi-a venit să cred şi bineînţeles că vestea m-a bucurat foarte mult. Am vorbit şi mi-a spus că îi place cum lucrez şi că vrea să facem un film împreună. Sigur că am acceptat, iar când mi-a trimis scenariul pentru „Poliţistul din Beverly Hills: Axel F”, după primele 20 de pagini am decis că trebuie să fac acest film.

După multe alte întâlniri, am fost sunat în sfârşit. Eram într-un bar din Londra cu un prieten. Aveam o bere în mână. Mi-a sunat telefonul şi am primit vestea că voi regiza „Poliţistul din Beverly Hills”. Sigur că m-am bucurat. Am lăsat berea jos, m-am apucat de lucru şi nu m-am mai oprit de atunci. Parcă nu îmi venea să cred, dar a fost absolut minunat.

Ce ne puteţi spune despre conversaţiile iniţiale cu Jerry, când aţi discutat despre viziunea filmului?
La prima discuţie cu Jerry, i-am mărturisit cât de mult m-a impresionat scenariul şi cât de veridic era pentru un film din seria Poliţistul din Beverly Hills. I-am spus că vreau să revin la origini şi că vreau să fac o comedie de acţiune cum au fost cele din anii ’80, care ne-au fascinat pe toţi.

Dar îmi doream şi un film modern, contemporan, din care să răzbată nostalgia nu doar pentru filmele din această serie, ci pentru acea eră a cinematografiei. Dacă priveşti în urmă, acele filme erau ancorate în realitate, sincere şi poate chiar un pic dure. Mi-am dorit să fac un astfel de film, despre personaje minunate, absolut fascinante. I-am spus că voiam să filmez toate scenele de acţiune cu camera, fără să recurg la CGI. Îmi doream să creez acel sentiment de pericol.

Mă încânta ideea de a prezenta o nouă latură a lui Axel, pe care publicul nu a mai văzut-o până acum. Cine este acum, după toţi aceşti ani ca poliţist, ca tată, ca instigator?

Şi să lucrez cu Jerry a fost un vis. Este primul meu lungmetraj, iar faptul că mi s-a oferit cheia nu doar la o franciză emblematică cum este aceasta, ci şi la un astfel de film fabulos este măgulitor. Sigur, trebuie să recunosc că nici presiunea nu a fost tocmai mică, dar el este foarte implicat şi m-a sprijinit mereu, încă de la prima întâlnire. Mi-a fost mereu alături şi nu s-a îndoit nicio clipă de viziunea mea.