Regizorul român Radu Jude, recenzat în The Guardian și Variety pentru cel mai recent film al său, despre societatea românească modernă/ Andrew Tate, corporatismul fără scrupule și șoselele morții, printre subiectele abordate

Regizorul român Radu Jude a revenit pe micul ecran cu „Do not expect too much from the end of the world” („Nu vă așteptați la prea multe de la sfârșitul lumii”, n.red.), ”un alt colaj gargaragiu de eseu-film-comedie neagră, presărat cu citate literare, glume, ironii cinefile și referiri la cel mai cunoscut rezident străin al României: Andrew Tate”, se arată într-o recenzie The Guardian. Titlul este o maximă a poetului polonez Stanisław Jerzy Lec, mai adaugă publicația.

Este un alt film sclifosit, agitat, o aventură experimentală în care narațiunea are o importanță pur și simplu accesorie, testând compulsiv limitele și texturile experienței contemporane, divagând și întrerupându-se mereu și intrigat de lumea filtrată de ecranul de film, de ecranul Zoom, de 4K, de 8K, de livestream și de TikTok și creând o serie nesfârșită de plângeri despre România modernă: “degradarea spațiului său public, mizeria infatuării sale continue cu liderii puternici, rasismul său și îmbrățișarea sa incompetentă a capitalismului și a pieței libere”, notează The Guardian. 

Subiectul este Angela (Ilinca Manolache), o asistentă de producție agasată și fără odihnă care lucrează la o companie de filme și videoclipuri din București – unde un panou anunță cu tristețe că este un „oraș martir”. Angajatorul ei, cu care pare să aibă un contract pe termen scurt la fel de neglijabil precum relația dintre un șofer Uber și un pasager, a primit un comision de la o companie austriacă cu filiale în România, al cărei director de marketing sfidător este interpretat de Nina Hoss.

Austriecii vor ca ea să creeze un videoclip de siguranță, îndemnându-i pe lucrători să poarte îmbrăcăminte și echipament de protecție, care să conțină o mărturie a unei persoane care a fost invalidată la locul de muncă și care este pregătită să spună în fața camerei că totul s-a datorat faptului că nu au purtat căști, etc. – cu alte cuvinte, să se învinovățească pe ei înșiși și nu pe șefi, mai comentează publicația britanică. 

În jurul acestui conflict principal se conturează mai multe critici sociale, abordate în moduri care nu lasă loc de interpretare. De exemplu, modul de relaxare al Angelei este postarea de clipuri pe TikTok în care pretinde că este Andrew Tate: scuipând misoginism și adorație pentru Vladimir Putin. 

Alt subiect pus în discuție, se arată în recenzie, este pericolul accidentelor drumurilor din România, reprezentat vizual de lanțuri nesfârșite de cruci la marginea șoselelor pe care conduce Angela în anumite scene.

Întregul film este presărat și cu clipuri din pelicula românească din 1982 “Angela merge mai departe”, cu actrița Dorina Lazăr, acum veterană, în rolul unei șoferițe de taxi care intră într-o relație cu unul dintre pasagerii săi.

Cele două filme ocupă același univers fictiv, iar fiul cu handicap al Angelei, Ovidiu, este cel care primește rolul pentru reclamă – numai pentru a băga producția în criză atunci când insistă pe cameră că accidentele nu au fost vina oamenilor.

Un fapt demn de amintit este că „Nu vă așteptați la prea multe de la sfârșitul lumii” nu este ultimul pas al regizorului pe drumul comentariului social – următorul său proiect, arată Variety, se îndreaptă într-o zonă similară, dar cu o abordare chiar mai directă.

„Opt cărți poștale din Utopia” este un documentar found-footage asamblat din reclame realizate în perioada post-socialistă din România. Co-realizat de Jude și de filozoful Christian Ferencz-Flatz, și editat de colaboratorul Cătălin Cristuțiu, filmul transformă mediul fictiv și adesea ridicol al clipurilor publicitare într-o lentilă asupra dorințelor, credințelor, speranțelor și temerilor unei țări care face tranziția turbulentă către capitalismul democratic.

Documentarul, care va fi finalizat până la sfârșitul anului, este o continuare a unei „preocupări ale mele legate de modul în care imaginile sunt construite în lume”, a declarat Jude pentru Variety. „Utilizarea imaginilor, modul în care sunt făcute, modul în care sunt folosite”.

Filmul experimental portretizează modul în care o țară abia ieșită din privațiunile economiei socialiste a fost introdusă brusc, în mod strident, în cultura de consum contemporană, folosind reclame care, printr-o varietate de stiluri care vând o serie de produse, înfățișează o lume fantastică și coerentă a dorințelor împlinite.

Ambele filme par să urmeze noua direcție pe care a adoptat-o regizorul Radu Jude după o carieră de două decenii. 

Jude, care a declarat pentru Variety că prin ultimul său proiect devine mai degrabă un regizor “amator”, a afirmat că intenția sa este „să provoace ceva în spectator”. El a continuat: „Apoi, ei pot veni cu lucruri mai bune – idei mai bune, interpretări mai bune, filme mai bune, poate. De ce nu? Dacă am creat o mică reacție, atunci sunt fericit. Chiar dacă reacția este împotriva filmului, nu contează.”

Dacă Andrew Tate a demonstrat un singur lucru în ultimul timp, este acela că strategia funcționează – uneori, tot ce-ți trebuie este să stârnești o reacție.