Relatările unui soldat rus despre armata sa și invazia în Ucraina: ”Eram ca niște pisoi orbi. Sunt șocat de armata noastră”/ Ce sunt sfătuiți militarii ruși să facă pentru a nu se întoarce pe front (BBC)

Unii soldați ruși refuză să se întoarcă să lupte în Ucraina din cauza experiențelor trăite pe linia întâi la începutul invaziei, potrivit avocaților și activiștilor ruși pentru drepturile omului. BBC a stat de vorbă cu unul dintre acești soldați.

„Nu vreau să mă întorc [în Ucraina] pentru a ucide și a fi ucis”, spune Serghei – nume fictiv – care a petrecut cinci săptămâni luptând în Ucraina la începutul acestui an.

El se află acum acasă, în Rusia, după ce a urmat un sfat juridic pentru a evita să fie trimis înapoi pe linia frontului. Serghei este doar unul dintre sutele de soldați ruși despre care se știe că au căutat astfel de sfaturi.

Serghei spune că este traumatizat de experiența sa din Ucraina.

„Credeam că suntem armata rusă, cea mai tare din lume”, spune tânărul cu amărăciune. În schimb, se aștepta ca ei să opereze fără nici măcar echipamente de bază, cum ar fi dispozitivele de vedere pe timp de noapte, spune el.

„Eram ca niște pisoi orbi. Sunt șocat de armata noastră. Nu ar costa mult să ne echipăm. De ce nu s-a făcut acest lucru?”

Serghei s-a înrolat în armată ca recrutat – majoritatea bărbaților ruși cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani trebuie să efectueze un an de serviciu militar obligatoriu. Dar, după câteva luni, a luat decizia de a semna un contract profesional de doi ani, care îi va oferi și un salariu.

În ianuarie, Serghei a fost trimis în apropierea graniței cu Ucraina pentru ceea ce i s-a spus că vor fi exerciții militare. O lună mai târziu – 24 februarie, ziua în care Rusia și-a lansat invazia – i s-a spus să treacă granița. Aproape imediat, unitatea sa s-a trezit atacată.

În timp ce se opreau într-o noapte pentru a se odihni, într-o fermă abandonată, comandantul lor a spus: „Ei bine, după cum v-ați dat seama până acum, nu este o glumă.”

Serghei spune că a fost complet șocat.

„Primele mele gânduri au fost: „Chiar mi se întâmplă mie asta?”.

Au fost bombardați continuu, spune el, atât atunci când se deplasau, cât și atunci când erau staționați peste noapte. În unitatea sa de 50 de persoane, 10 au fost ucise și alte 10 au fost rănite. Aproape toți camarazii săi aveau sub 25 de ani.

A auzit de militari ruși atât de neexperimentați încât „nu știau să tragă și nu puteau deosebi un capăt de mortier de altul”.

El spune că al său convoi – care călătorea prin nordul Ucrainei – s-a destrămat după doar patru zile, când un pod pe care urmau să-l traverseze a explodat, ucigându-i pe camarazii din fața lor.

Într-un alt incident, Serghei spune că a fost nevoit să-și depășească camarazii prinși într-un vehicul în flăcări în fața sa.

„A fost aruncat în aer de un lansator de grenade sau altceva. A luat foc și erau soldați [ruși] înăuntru. L-am ocolit și am mers mai departe, trăgând în timp ce mergeam. Nu m-am uitat înapoi”.

Unitatea sa a înaintat prin zona rurală ucraineană, dar a existat o lipsă clară de strategie, spune el. Întăririle nu au reușit să ajungă, iar soldații erau slab echipați pentru sarcina de a cuceri un oraș mare.

„Am mers fără elicoptere – doar în coloană, ca și cum ne îndreptam spre o paradă”.

El crede că ai săi comandanți plănuiseră să captureze fortărețe și orașe cheie foarte repede – și calculaseră că ucrainenii se vor preda pur și simplu.

„Ne-am repezit înainte cu înnoptări scurte, fără tranșee, fără recunoaștere. Nu am lăsat pe nimeni în spate, așa că, dacă cineva se hotăra să vină din spate și să ne lovească, nu exista protecție”, mai povestește Serghei.

„Cred că [atât de mulți dintre] băieții noștri au murit în mare parte din această cauză. Dacă ne-am fi deplasat treptat, dacă am fi verificat drumurile pentru mine, multe pierderi ar fi putut fi evitate”.

Plângerile lui Serghei cu privire la lipsa de echipament au apărut, de asemenea, în conversații telefonice presupuse a fi între soldații ruși și familiile lor, interceptate și postate online de către serviciile de securitate ucrainene.

La începutul lunii aprilie, Serghei a fost trimis înapoi peste graniță, într-o tabără de pe partea rusă. Trupele fuseseră retrase din nordul Ucrainei și păreau să se regrupeze pentru un asalt în est. Mai târziu în acea lună, a primit ordinul de a se întoarce în Ucraina – dar i-a spus comandantului său că nu era pregătit să plece.

„A spus că este alegerea mea. Nici măcar nu au [încercat] să ne descurajeze, pentru că nu eram primii”, a declarat Serghei pentru BBC. Dar, el a fost suficient de îngrijorat de reacția unității sale la refuzul său încât a decis să ceară consiliere juridică.

Un avocat i-a spus lui Serghei și celor doi colegi cu aceeași părere să își returneze armele și să se întoarcă la sediul unității lor – unde ar trebui să depună o scrisoare în care să explice că erau „epuizați moral și psihologic” și că nu mai puteau continua să lupte în Ucraina.

Lui Serghei i s-a spus că întoarcerea la unitate era importantă, deoarece simpla plecare ar putea fi interpretată drept dezertare, ceea ce poate duce la o pedeapsă de doi ani într-un batalion disciplinar.

Comandanții armatei încearcă să-i intimideze pe soldații sub contract să rămână în unitățile lor, potrivit avocatului rus pentru drepturile omului Alexei Tabalov. Dar el subliniază că legislația militară rusă include clauze care le permit soldaților să refuze să lupte dacă nu doresc să o facă.

Activistul pentru drepturile omului Serghei Krivenko spune că nu are cunoștință de nicio urmărire penală a celor care refuză să se întoarcă pe front.

Asta nu înseamnă că nu se încearcă urmărirea penală.

Un comandant din nordul Rusiei a cerut să fie deschis un dosar penal împotriva subordonatului său care nu s-a întors în Ucraina, dar un procuror militar a refuzat să dea curs cererii, potrivit unor documente consultate de BBC. O astfel de acțiune ar fi „prematură” fără a fi evaluat prejudiciul adus serviciului militar în care era implicat, a spus procurorul.

Și nu există nicio garanție că nu ar putea apărea mai multe procese în viitor.

Soldați precum Serghei – reticenți în a se întoarce pe linia frontului – nu sunt neobișnuiți, potrivit lui Ruslan Leviev, editorul Conflict Intelligence Team, un proiect media care investighează experiențele militarilor ruși din Ucraina prin interviuri confidențiale și materiale din surse deschise.

Leviev spune că echipa sa estimează că o minoritate însemnată a soldaților ruși sub contract trimiși în Ucraina pentru a lupta în invazia inițială a refuzat să se mai întoarcă.

De asemenea, presa rusă independentă a raportat sute de cazuri de soldați care au refuzat să fie trimiși din nou în Ucraina de la începutul lunii aprilie.

Mai mulți avocați și activiști pentru drepturile omului cu care a discutat BBC au declarat că au oferit în mod regulat sfaturi bărbaților care încercau să evite să se întoarcă în Ucraina. Fiecare dintre cei intervievați de noi s-a ocupat de zeci de cazuri și credeau că acei soldați împărtășeau, de asemenea, sfaturile cu colegii lor.

Deși Serghei nu dorește să se întoarcă pe linia frontului, el dorește să își încheie serviciul militar restant în Rusia pentru a evita orice consecințe neprevăzute. Dar asta înseamnă că – deși scrisoarea sa de refuz de a lupta a fost acceptată – nu există garanții că nu va fi trimis înapoi în Ucraina în timpul perioadei de serviciu.

„Văd că războiul continuă, nu dispare”, a declarat el pentru BBC. „În aceste luni [de serviciu militar obligatoriu] care mi-au mai rămas, orice – inclusiv ce e mai rău – se poate întâmpla”.

Sursa foto: Ministry of Defense of the Russian Federation (eng.mil.ru)