REPORTAJ S-au reluat căutările Aspretelui, un pește unic în lume, care trăiește doar în România pe râul Vâlsan / Un nou exemplar de Asprete arătat public / Echipa strânsă să refacă un ecosistem pierdut în 50 de ani

O echipă de 9 ihtiologi și un număr de peste 20 de cercetători, conservaționiști, biologi, oameni de mediu și persoane publice au repornit în căutarea ultimelor exemplare din lume ale peștelui Asprete. Specia despre care existau zvonuri că a dispărut complet se încăpățânează să trăiască pe râul Vâlsan din România, ceea ce face locul unic în lume.

Timp de o săptămână, între 25 iunie – 3 iulie 2024, Aspretele este căutat în habitatul lui natural de pe râul Vâlsan din Munții Făgăraș, în zone diferite de pe întinderea cursului de apă. Pescuitul științific de anul acesta este ultima etapă a acțiunilor de evaluare a efectivelor speciei, desfășurate pe o perioadă de trei ani. Aspretele este considerat un supraviețuitor din cauza obstacolelor pe care le-a avut de înfruntat în ultimii zeci de ani, reducerea fluxului de apă din cauza barajului construit în regimul comunist, în amonte, distrugerea malurilor și a vegetației, deversările de la localnici care poluează râul.

Campania de salvare a Aspretelui a început în 2019, de pe unul dintre cele mai înalte vârfuri de pe planetă, Gasherbrum 2 din Himalaya, de către alpinistul Alex Găvan care a urcat fără oxigen suplimentar pe vârful de 8035 m altitudine și s-a pozat cu fotografia peștelui „fosilă vie” în mână. Fundația sa a început atunci proiectul „Aspretele Trăiește”, iar în cei câțiva ani până în 2024 a strâns laolaltă specialiști care să poată să lucreze pentru a reconstrui locuința peștelui, arealul de pe râul Vâlsan.

În cei 5 ani de când Aspretele a fost arătat lumii, au început în România eforturile de conservare a exemplarului unic din lume, iar fundația Alex Găvan a strâns împreună oameni de știință, biologi și conservaționiști, și a încheiat parteneriat cu cea mai veche organizație de conservare Flora&Fauna International (FFI), constituită în 1903 în Marea Britanie. De atunci, însă, populația de asprete a oscilat dramatic: între 10 exemplare găsite în 2021, la peste 150, cele mai multe din ultimii ani, în 2023.

Joi, 27 iunie, pe malurile râului Vâlsan de la poalele Munților Făgăraș, oamenii din echipa ”Aspretele Trăiește” au transmis public toate soluțiile găsite în ultimii ani pentru a extinde habitatul Aspretelui aflat în pericol de dispariție. Însă toate au la bază dovada că pe râu mai există pești. Iar demostrația a fost făcută joi de echipa condusă de unul dintre ei mai cu experiență ihtiologi din România, Istvan Falka, care a extras din apă un nou exemplar adult, pe care l-a arătat public, după ce l-a pescuit cu un minciog special care atrage peștii.

„Acum câțiva ani era precum monstrul din Loch Ness, se spunea că ba există, ba nu există. Dar să-l găsim azi, nu este mare, nu este un monstru, este micuț, arată monstruos, este aspru ca aspretele”, a afirmat Istvan Falka înainte să intre în râu și să găsească în următoarele zece minute peștele unic în lume. Aspretele găsit a fost un exemplar adult de maxim 10 cm, de altfel peștele măsurând maxim 12 cm lungime.

Denumirea științifică de Romanichthys valsanicola a Aspretelui îl face, de asemenea, special, fiind unul dintre puținele animale care își împrumută denumirea de la țara noastră, iar valsanicola de la Râul Vâlvan. A amintit această informație Adrian Dăscălescu, coordonator local, inginer și fost șef al Salvamont Curtea de Argeș, unul dintre primii oameni care s-au alăturat proiectului „Aspretele Trăiește”.

Eforturile echipei, dincolo de inventarierea peștelui pe cale de dispariție de către ihtiologi, sunt mai numeroase, și au legătură cu reconstrucția ecologică a râului Vâlsan, refacerea malurilor și îndepărtarea pragurilor care blochează migrația Aspretelui. O altă soluție arătată de profesorul universitar Daniel Diaconu pe traseul de câțiva kilometri pe care echipa a parcurs-o joi, împreună cu specialiștii, este relocarea conductelor care traversează râul. Țevi de canalizare care dacă s-ar sparge ar genera un dezastru ecologic, și prin urmare moartea peștilor. De asemenea, pentru a crea un backup, de a înmulți specia, în aval, se va ridica un Sanctuar al Aspretelui, însă construcția bazei de cercetare și reproducere, împreună cu toate celelate acțiuni, va dura probabil până în 2031.

Unul dintre oamenii care au devenit interesați de povestea Aspretelui, peștele unic în lume, a fost jurnalistul Scott Wallace, care a venit în România, pe Valea Vâlsanului, ca să documenteze timp de o săptămână acest subiect. „Datorită oamenilor, implicării și eforturilor lor de a readuce acest pește înapoi de pe calea de dispariție am devenit interesat de acest subiect, ca de altfel m-a atras și puterea de convingere a lui Alex Găvan”, a afirmat pentru G4Media, Scott Wallace, jurnalist care a scris pentru National Geografic, New York Times și alte publicații, dar și scriitor al unei cărți despre ultimele triburi necontactate de pe fluviul Amazon.

Inventarierea peștelui unic în lume de pe Râul Vâlsan se va încheia pe 3 iulie, când Fundația Alex Găvan va anunța câți pești au fost găsiți pe râul din România, pentru a putea estima câți aspreți mai trăiesc . La evenimentul de joi, 27 iunie, au mai fost prezenți ministrul Mediului, Mircea Fechet, care a promis să facă din salvarea speciei un act de responsabilitate a sa ca membru al Executivului, dar și reprezentanți ai autorității locale cărora li s-a cerut o soluție de susținere a localnicilor pentru a-și crea fose septice și canalizare, atât de necesare pentru a se evita deversarea dejecțiilor în râul Vâlsan.

Specia a fost descoperită în 1956 de către Nicolae Stoica, un student la Facultatea de Biologie, iar de atunci aspretele a fost considerat în pericol iminent de dispariție, din cauza acțiunilor oamenilor asupra arealului pe care îl popula: trei râuri din județul Argeș. Ihtiologii spun că aspretele trăia pe o lungime de circa 30 de kilometri a râului Vâlsan, o suprafață care a fost redusă mult după construirea de baraje pentru producerea energiei electrice în regimul comunist, dar și în râurile Argeș și Râul Doamnei, acolo unde în prezent nu mai există.