REPORTAJ Cum a schimbat industria IT viața în Iași și imaginea orașului

Multă vreme ironizat ca fiind cea mai demodată şi mai înapoiată metropolă din România, imaginea Iaşiului se schimbă rapid graţie remarcabilei dezvoltări a industriei IT, scrie Balkan Insight, preluat de Rador.

Pe măsură ce România se redresa după mai bine de patru decenii de opresiune comunistă, care a luat sfârşit în 1989, majoritatea oraşelor mari şi-au revenit cu timpul rapid, devenind fiefuri occidentalizate ale locurilor de muncă şi artelor. Aici voiau să ajungă tinerii şi oamenii cu ambiţie.

Iaşiul, un oraş din nord-estul ţării, sora cea urâtă a marilor oraşe din România, părea să ignore acest curent.
Dar astăzi, acest oraş pe vremuri neglijat se schimbă rapid, devenind dintr-un fost centru industrial ajuns înapoiat, un fief regional al IT-ului, atrăgând companii străine şi giganţi de nivel mondial precum Amazon, Oracle şi centrul de cercetări al companiei auto germane Continental.

În ultimii 15 ani, toate s-au stabilit în Iaşi, fiind atrase de preţurile mici şi marile, dar ieftinele talente care ies din universitatea locală.

Dan Zaharia,, care conduce filiala din Iaşi a reţelei internaţionale de tehnologie Fab Lab şi care editează totodată revista PIN, dedicată industriei IT din regiune, citează statistici oficiale şi din sectorul privat, estimând că peste 21000 de oameni lucrează în sectorul IT şi în serviciile aferente din Iaşi dintr-un total al populaţiei de aproximativ 400.000 de oameni.

„Noua clasă a tinerilor profesionişti schimbă oraşul pretinzând birouri şi restaurante mai bune, festivaluri muzicale şi, desigur, locuinţe mai bune”, a declarat pentru BIRN dl Zaharia.

Afectat de şomaj şi de migraţia în masă

Fiind principalul centru economic şi cultural, capitala ţării, Bucureşti, s-a schimbat rapid după revoluţia din 1989, devenind un centru aglomerat potrivit standardelor româneşti.

Dar fostele oraşe austro-ungare, precum Clujul şi Tmişoara, s-au schimbat şi ele rapid în anii ’90, profitând de vechile lor tradiţii şi de frumoasa lor arhitectură pentru a deveni nişte centre turistice şi o alternativă mai rafinată la dezvoltarea sălbatică a capitalei.

O altă metropolă, Constanţa, aflată pe malul Mării Negre, a fost afectată de febra imobiliară care a ruinat majoritatea spaţiilor publice şi care a culminat cu trimiterea la închisoare a celui faimos primar al său. Drept rezultat, deşi a devenit un centru relativ popular pentru cluburi şi ca destinaţie de vară, oraşul este în general considerat drept lipsit de gust.

În privinţa modernităţii şi atractivităţii, Iaşul se afla în urma tuturor. Izolat în nord-est, nu departe de săraca fostă republică sovietică a Moldovei, oraşul a fost capitala unei regiuni marcate de şomaj şi de cea mai ridicată cotă a migraţiei din România postcomunistă.

Afectată de închiderea fabricilor şi de incapacitatea sectorului agricol de a se adapta şi de a deveni mai competitiv, regiunea a fost neglijată şi de politicieni, care, până în ziua de azi, nu au reuşit să construiască aici nici măcar un kilometru de autostradă.

În consecinţă, Iaşiul avea puţine lucruri de oferit comparativ cu rivalele sale mai active. Adăpostind cea mai veche universitate din ţară, în oraş erau mulţi studenţi, dar, imediat după absolvire, cei mai mulţi dintre ei plecau în locuri mai prospere şi mai dinamice.

Lipsa gândirii creatoare din partea autorităţilor locale nu era nici ea de vreun ajutor. Autorităţile au continuat să promoveze oraşul drept „capitală culturală a României”, un titlu pe drept deţinut în secolul al XIX-lea, când aici trăiau o serie de scriitori importanţi, printre care şi poetul naţional, Mihai Eminescu.

Pentru cei care promovau oraşul, un alt moment reprezentativ a fost în timpul Primului Război Mondial, când el a înlocuit Bucureştiul ocupat drept capitală a ţării.

Mai recent, oraşul a devenit cunoscut şi prin popularul pelerinaj anual la moaştele unei sfinte ortodoxe, Sfânta Parashiva, care se află în mitropolia ortodoxă a oraşului şi despre care se spune că ar avea puteri tămăduitoare.
Dar nimic din toate astea nu i-a tras pe investitori sau generaţia mai tânără.

„Era ca şi cum ar fi fost acoperit de un strat de praf”, afirmă Mădălina Cocea, un expert local în telecomunicaţii, ea fiind convinsă că, în sfârşit, Iaşiul a întinerit după „demodare” şi după un sfert de secol de stagnare.

Florin Irimia, un scriitor originar din Iaşi, are aceeaşi impresie, şi anume, aceea că lucrurile au început în sfârşit să se mişte. „Arhitectura oraşului s-a schimbat puţin, dar am constatat o schimbare a atmosferei”, spune Irmia.

„Avem spaţii noi, apar clădiri şi malluri, dar cea mai importantă este senzaţia că acum Iaşiul este un oraş tânăr, plin de idei interesante pe care oamenii vor să le pună în practică”, a declarat pentru BIRN scriitorul.

Cererea de forţă de muncă depăşeşte acum disponibilul

În acelaşi timp, sectorul IT continuă să se dezvolte. Camera de Comerţ din oraş estimează că, începând din anul 2013, în sectorul IT au fost angajate între 2800 şi 3000 de persoane.

Cei mai mulţi dintre angajaţi au studii tehnice. Dar un număr tot mai mare de lucrători din sectorul IT îşi părăsesc locurile de muncă din sectoare mai puţin dinamice, se reorientează profesional şi încep o carieră în industria cea mai înfloritoare din oraş.

Ioana Dasca, o fostă studentă cu masterat în marketing, lucrează acum la Iris Robotics, un producător de sisteme software şi hardware. Înfiinţată de nişte tineri din Iaşi, firma a lucrat la automatizarea decoraţiunilor de Crăciun din malluri.

„Mulţi dintre oamenii pe care îi iubeam au părăsit ţara”, a daclarat dna Dasca pentru BIRN în timp ce pregătea atelierul săptămânal introductiv pe teme IT pe care Iris Robotics îl pune la dispoziţia copiilor de vârste cuprinse între 8 şi 15 ani, la Fab Lab.

„Cu 15 ani în urmă, jumătate dintre absolvenţii Facultăţii de Informatică plecau în alte oraşe, dar mai ales în alte ţări”, îşi aminteşte Dan Zaharia, care adaugă că, de atunci, situaţia s-a schimbat, iar „cererea (de lucrători) este mai mare decât oferta”.

Şi, potrivit afirmaţiilor primarului, asta se întâmplă deşi, în ultimii trei ani, populaţia Iaşiului a crescut cu 10%.

Această creştere a populaţiei a fost provocată de migraţia din împrejurimile oraşului şi din alte regiuni ale României. Dar asta s-a datorat faptului că mulţi oameni au revenit în Iaşi după ce trăiseră multă vreme în străinătate, precum şi venirii a mii de oameni din Moldova vecină.

În prezent, populaţia moldovenească din Iaşi este estimată la 25000 de oameni. „Ei obişnuiau să vadă în Iaşi o poartă spre UE”, spune Zaharia. „Acum, ei ne văd drept un loc în care pot trăi şi munci, aflat la doar două ore distanţă de locurile unde se află părinţii şi bunicii lor”.

Explozia din Iaşi a sectorului IT a ajutat la finanţarea renovării centrului istoric din oraş. Locurile de muncă şi salariile generate de sectorul IT au avut drept consecinţă o mai mare putere de cumpărare. Recent, în oraş s-a deschis un mare mall, iar aeroportul a fost extins, având în vedere că, începând din 2015, numărul pasagerilor s-a triplat.

Dezvoltarea economică a adus cu ea şi un nou aer de modernitate. Cafenelele la modă pentru tineri s-au înmulţit ca ciupercile. Începând din 2013, oraşul a găzduit, în octombrie, Festivalul Internaţional al Literaturii şi Traducerilor, un eveniment care face din Iaşi locul de întâlnire al scriitorilor, editorilor şi traducătorilor din întreaga lume. Este unul dintre cele mai mari festivaluri de acest gen din Europa.

Pentru mulţi români, asemenea schimbări erau pe vremuri de neconceput. În 2015, un ziar din Bucureşeti, Adevărul, a calificat Iaşiul drept „cel mai plictisitor oraş din România”. Acelaşi articol considera că oraşului i-ar fi imposibil să găzduiască vreodată nişte festivaluri de genul celor care au loc în supermodernul Cluj.

Doar cu doi ani mai târziu, când la Iaşi a avut loc prima ediţie a festivalului muzical Afterhills, a început procesul prin care „prăfuitul” oraş a reintrat pe harta afacerilor şi culturii din Europa. Iaşiul nu s-a mai uitat în urmă.

Sursa: Balkaninsight/ Rador/ Traducerea: Alexandru Danga