REPORTAJ Cum arată ”închisoarea” din Chilia care a înghițit 500.000 de euro de la statul norvegian și pare părăsită, deși autoritățile spun că încă funcționează/ Ce spun localnicii și cum se contrazic instituțiile (galerie foto, document)

O ”închisoare” din Chilia a înghițit aproape 600.000 de euro, din care 85% fonduri norvegiene și 15% din bugetul statului român, iar după perioada de implementare a investiției a fost abandonată, spun localnicii și un fost paznic al deținuților.

Este vorba de un experiment pentru integrarea mai eficientă a deținuților, numit de autorități ”Proiectul Delta” și care a presupus construirea a patru case din stuf și chirpici pe insula Ostrovu Tătaru, un sat rămas fără localnici, care aparține de localitatea Chilia Veche. 

Penitenciarul Tulcea spune că statul român nu a mai investit bani după finalizarea grantului norvegian, dar este contrazis de Administrația Penitenciarelor și Ministerul Justiției care au declarat că au fost alocați ”suficienți bani” și că proiectul funcționează în continuare. 

În fapt, nici site-ul proiectului nu mai funcționează, iar informațiile reținute de wayback machine arată că pagina nu a mai putut fi accesată din septembrie 2022. Asociația Ivan Patzaichin, parteneră în proiect, a transmis că proiectul a funcționat doar în perioada grantului norvegian, dar construcțiile ”sunt întreținute”. 

Reporterii G4Media și Info Sud-Est au mers să caute ”închisoarea” de pe insula tulceană și au găsit casele părăsite, cu ușile deschise, fără paznici sau vreun picior de deținut.

Peste jumătate de milion de euro pentru patru case din chirpici și stuf 

Am ajuns în Chilia Veche pe la prânz, după un drum de 70 de kilometri în aproape 3 ore, un experiment al răbdării utopice despre care am scris aici, pe o arșiță cum doar balta o știe până spre septembrie.

Poate de la asta sau poate pentru că încă nu căzuseră fragmentele de drone, oamenii nu erau așa de vorbăreți pe-atunci, nu erau obișnuiți cu presa în mica localitate aproape pustiită, nici cu filmările pe YouTube, deci nici cu camerele de orice fel. 

Căutam să-mi povestească cum e cu ”închisoarea fără gratii” sau ”locul unde deținuții sunt aproape liberi” pe insula Tătaru, așa cum numea presa proiectul Delta în 2016 atunci când casele au fost finalizate. 

Câțiva săteni mai dezghețați știau de proiect și ne-au spus că ”nu mai funcționează de mult” și ”s-a închis acum câțiva ani”. N-au mai văzut de ani buni să treacă deținuții cu ”tractorul pe bac până dincolo”. Și ne-au trimis la un fost paznic al lor.

Pe lângă ”bacul deținuților”, oamenii ajung astăzi pe insula Ostrovu Tătaru, rămasă fără localnici de peste 10 ani, cu o platformă trasă manual de un om, o improvizație care se explică doar prin legile fizicii. 

La fel am ajuns și noi acolo, de altfel singura cale dacă nu ai o barcă pe care s-o iei din Tulcea sau din altă localitate de-a lungul brațului Tătaru. 

După ce am ajuns pe insulă am mers vreo 20 de minute cu mașina pe un drum rupt, agricol, înghițit de buruieni, apoi căptușit de grâu și floarea soarelui. E drumul principal în Ostrovu Tătaru, unde nu mai locuiește nimeni, dar are printre cele mai fertile terenuri din zonă. Cât vezi cu ochii, insula e cultivată.

La capătul drumului, spre brațul Tătaru, am dat peste patru case din chirpici ridicate în stil lipovenesc, în alb-albastru și răcorite de lutul pereților și acoperișurile groase și bătute din stuf. Cinci câini și o pisică ne așteptau toropiți de soare, într-o curte largă și o liniște care-ți țiuia în urechi. 

Autoritățile spun că proiectul funcționează în continuare, dar la finalul lunii iulie casele arătau părăsite. Cu ușile deschise, fără paznic și nici urmă de deținut, ele păstrau lucrurile exact cum au fost lăsate ultima dată, nu știm când: niște căței făcuți din ceea ce pare a fi ipsos, sagiocuri atârnate din tavan și niște forme de animale confecționate din lemn. Bancul de lucru era brăzdat de mii de tăieturi. Din tavan atârnau ghirlande colorate de hârtie, iar în jur praful era semn că pe-acolo n-a mai lucrat nimeni de ceva vreme.

Penitenciarul Tulcea: ”Statul nu a mai investit după finalizarea grantului norvegian”/ ANP și Ministerul Justiției au intervenit pentru a ”completa” răspunsul 

Casele au fost ridicate de deținuți începând din 2014. Conform proiectului („Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deţinuţilor”) deținuții nu erau cazați aici, ci veneau doar în timpul zilei pentru lucru și activități de integrare ulterioară detenției. 

• ”În perioada de implementare a proiectului, pe grindul Tătaru, 115 deţinuţi au fost calificaţi în domenii precum construcţii, dulgherie, eco-agricultură. În perioada de sustenabilitate şi până în prezent, pe lângă atelierele şi cursurile menţionate la punctul 3, au fost desfăşurate activităţi de dezvoltare a deprinderilor pentru viaţă independentă şi activităţi cu caracter lucrativ la care au fost incluse 75 de persoane private de libertate”, a transmis Administrația Națională a Penitenciarelor pentru G4Media și Info Sud-Est.

Au trecut pe la Tătaru deținuți condamnați pentru omor, viol, tâlhărie calificată, furt calificat, trafic de droguri, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, înşelăciune, proxenetism, conducere fără permis, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, conform Penitenciarului Tulcea și ANP. Tot ele spun că nu există recidiviști în rândul deținuților care au făcut parte din proiectul norvegian.

Însă penitenciarul Tulcea susține că statul român nu a mai investit în proiectul Tătaru după ce perioada de implementare s-a finalizat:

• ”Statul nu a mai investit în Proiectul Tătaru (DELTA) ulterior finalizării grantului norvegian”, se arată într-un răspuns pentru G4Media și Info Sud-Est. Vezi aici răspunsul integral al Penitenciarului Tulcea. 

ANP a intervenit ulterior răspunsului primit de la Penitenciarul Tulcea pentru ”a completa informațiile colegilor de la Tulcea”. În răspunsul său, ANP insistă pe faptul că proiectul a continuat și după finalizarea grantului norvegian și a dat exemple de alte două granturi obținute de la statul norvegian pentru reintegrarea deținuților, ulterioare Proiectului Tătaru – Delta. Vezi aici răspunsul integral al ANP.

La rândul său, Ministerul Justiției a intervenit cu precizări suplimentare la răspunsul ANP, subliniind că au fost respectate obligațiile de sustenabilitate ale proiectului pe minimum 5 ani de la finalizarea grantului (adică în perioada 2017-2022). 

• ”În conformitate cu prevederile contractului de finanţare, ANP s-a obligat să asigure sustenabilitatea proiectului prin continuarea utilizării acestuia în conformitate cu obiectivul proiectului indicat anterior, precum şi prin asigurarea fondurilor necesare pentru întreţinerea/ mentenanţa acestuia pentru o perioadă de cel puţin 5 ani după finalizarea proiectului. În urma procesului de monitorizare a îndeplinirii de către ANP a obligaţiilor de sustenabilitate, Ministerul Justiţiei a concluzionat că acestea au fost respectate, continuând să fie derulate activităţi în ansamblul la grindul Tătaru, în scopul facilitării reintegrării sociale a deţinuţilor, şi asigurând, totodată, fondurile necesare pentru întreţinerea/ mentenanţa acestuia”, a transmis Ministerul Justiției pentru G4Media și Info Sud-Est. Vezi aici răspunsul integral al Ministerului Justiției.

De precizat că site-ul proiectului nu mai funcționează din septembrie 2022, anul în care a expirat perioada minimă de sustenabilitate prevăzută în grantul norvegian.

Reprezentanții Asociației Ivan Patzaichin au declarat că proiectul a fost unul de suflet pentru ei, dar că nu știu de ce el nu mai funcționează și astăzi:

• ”Știm doar că este întreținut locul, el este în administrarea penitenciarului. Activitățile au continuat atât timp cât au avut fondurile din afară (norvegiene, n.red.), timp în care au adus traineri. Nu știu de ce nu s-au continuat, dar din ce știu, odată cu proiectul erau necesare și niște mici schimbări de regulament (…)”, a declarat pentru G4Media Doru Frolu, vicepreședintele Asociației Ivan Patzaichin. 

Localnicii și paznicul, fost angajat al Secției Chilia din cadrul Penitenciarului Tulcea, cu care am stat de vorbă ne-au spus că ”închisoarea” nu mai funcționează ”de ani de zile”. 

Paznicul își amintește cum deținuții erau urcați într-un tractor și mutați cu bacul pe brațul Tătaru: ”Erau liberi, da, iar noaptea îi aduceam înapoi la Chilia (secția penitenciarului Tulcea, n.red.)”. 

Omul ne-a povestit că deținuții erau fericiți pentru că stăteau liberi: ”Mergeam cu ei și la pescuit, aici, pe canal. Iar seara rămânea mereu un paznic la Tătaru”. 

Despre Proiectul Tătaru – Delta

Conform autorităților, proiectul Tătaru – Delta și-a propus să preia modelul norvegian al penitenciarului Bastoy de pe insula cu aceeași nume, care s-a remarcat prin rata de recidivă mai scăzută şi prin costuri reduse de întreţinere, unde deținuții sunt lăsați în libertate. 

Proiectul a costat 580.320 euro, din care 85% au fost fonduri ale statului norvegian. Investiția s-a derulat în perioada 2014-2017 pe terenul de pe grindul Tătaru care aparţine secţiei exterioare Chilia Veche a Penitenciarului Tulcea. 

Acesta a fost implementat de către ANP, în calitate de beneficiar lider de proiect, în parteneriat cu Serviciile Corecţionale Norvegiene din Regiunea de Sud, Penitenciarul Tulcea şi Asocierea formată din Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23, în calitate de lider de consorţiu, şi partenerul acesteia Asociaţia Romano ButiQ. Proiectul a fost finanțat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014 („RO 23 – Servicii corecţionale, inclusiv sancţiuni non-privative de libertate”).