REPORTAJ Cum e să lucrezi pentru alegerile din Canada. Impresii de la o secție de votare

Pentru a doua oară în ultimul an, am fost membru al unei secții de votare din Canada. Dacă în octombrie trecut am lucrat în cadrul alegerilor provinciale din Quebec, de data aceasta a fost rândul scrutinului federal, desfășurat la nivelul întregii țării. Din Newfoundland și Labrador până în Nunavut, din Ontario până pe coasta pacifică, în Columbia Britanică, alegătorii canadieni au ales membrii Camerei Comunelor din cel de-al 43-lea Parlament de la Ottawa. A fost o zi specială pentru alegători și politicieni deopotrivă, toți așteptând cu sufletul la gură să vadă dacă premierul Justin Trudeau va reuși, în ciuda scandalurilor care i-au făcut praf imaginea de idol progresist, să obțină un nou mandat sau conservatorii conduși de Andrew Scheer vor reveni la putere după patru ani în care au fost în opoziție.

Rezultatul alegerilor este cunoscut. Deși au pierdut votul popular, liberalii au câștigat cele mai multe mandate și vor forma un guvern minoritar. Pentru următorii patru ani, viața politică din Canada se anunță a fi una complicată, cu alianțe făcute ad-hoc și cu un premier slăbit de configurația parlamentară.

Acestea sunt însă lucruri pe care le vom descoperi pe parcursul anilor care vin. Să vedem însă cum am ajuns să lucrez la alegerile federale, cum s-a desfășurat procesul de vot și ce-am învățat din cele 15 ore petrecute într-o secție de votare. Cu precizarea că, potrivit sistemului de guvernământ din Canada, alegerile federale reprezintă de fapt 338 de curse electorale diferite, câte una pentru fiecare circumscripție din țara nord-americană. Una dintre aceste competiții a fost cea desfășurată în districtul NDG-Westmount din Montreal, acolo unde am lucrat ca membru al secției de votare.

Cum ajungi să lucrezi la alegeri? Relativ simplu. Cu câteva săptămâni înainte de scrutin, Elections Canada, autoritatea electorală echivalentă cu Autoritatea Electorală Permanentă din România, listează pe pagina ei de internet toate pozițiile pentru care poți aplica, cu descrieri amănunțite ale postului, cu calificările cerute, cu lucrurile pe care le ai de făcut și remunerația pentru poziția respectivă.

Lista pozițiilor cuprinde supraveghetori de secție de votare, șefi de echipă, membri, persoane care se ocupă cu întregistrarea votanților, agenți responsabili cu oferirea de informații alegătorilor etc.

Procesul a fost mai simplu decât mă asteptam: am aplicat online, am fost sunat după vreo două săptămâni, am răspuns la câteva întrebări simple (printre ele, dacă am mai luat parte la vreun scrutin în Canada si de ce vreau să lucrez la alegeri), am fost acceptat pe loc și am fost trimis la o ședință de pregătire de trei ore.

Cine poate aplica pentru a lucra la alegeri? În principiu, orice persoană care are peste 16 ani în ziua alegerilor, e cetățean canadian și are cunoștiințe de bază de scris, citit și înțeles. Din cele aflate de la alți membri ai secției de votare, concurența pentru aceste poziții este destul de mare, iar pentru cele câteva zeci de mii de locuri aplică mereu sute de mii de doritori.

De ce vor canadienii să lucreze la alegeri? Sunt mai multe motive: 1) foarte mulți o fac pentru că ei cred cu convingere că participarea lor e importantă. Este un lucru firesc la o națiune în care și voluntariatul e văzut ca o activitate crucială; 2) mulți o fac pentru bani, căci sumele alocate pentru fiecare poziție nu sunt de neglijat. Este un venit de câteva sute de dolari pe care îl fac într-o singură zi de muncă (în cazul celor care lucrează și în zilele de votare anticipate, sumele sunt de trei sau patru ori mai mari); 3) lăsând la o parte oboseala acumulată, este fun. Pentru cei obișnuiți cu munca la un scrutin, ziua este similară cu o experiență pe care nu o pot rata. Merg la secția de votare pregătiți cu mai multe feluri de mâncare, cu apă, cafele și dulciuri, ca pentru o ieșire la iarbă verde. Există de altfel o categorie anume a celor care lucrează de ani de zile la diferitele alegeri municipale, provinciale și federale, pentru care felul în care se desfășoară scrutinul nu mai are niciun fel de secrete si care așteaptă cu nerăbdare această zi.

Cum se desfășoară scrutinul propriu-zis? Prima impresie e că lucrurile sunt extrem de bine organizate și că cei implicați știu ce trebuie să facă. Dar acest lucru nu este deloc o surpriză. Procesul electoral e până la urmă oglinda societății canadiene: organizată, disciplinată, respectând regulile, rezolvând rapid problemele și încercând să facă astfel încât lucrurile să se desfășoare fără sincope (deși, așa cum vom vedea mai jos, nu lipsesc nici problemele).

Toți cei care lucrează la alegeri trebuie să treacă printr-o ședință de pregătire care durează aproximativ trei ore, în care li se explică, cu poze, înregistrări video, prezentări PowerPoint etc. ce anume trebuie să facă în ziua scrutinului, cum să aranjeze secția de votare dimineața, ce trebuie să le spună alegătorilor, cum să ajute persoanele cu dizabilități care vor să voteze, ce atitudine trebuie să aibă față de alegătorii care par să fie sub influența drogurilor, cum trebuie să se comporte cu copiii votanților etc.

Cu această ocazie, fiecare membru al secției de votare primește un Ghid special tipărit pentru scrutin, în care sunt descrise, de la A la Z, absolut toate etapele pe care trebuie să le parcurgă în ziua alegerilor, de la cum trebuie sa te îmbraci (fără haine în culorile partidelor și fără să te parfumezi!), la ce dimensiuni trebuie să aibă masa de votare și cum să deschizi urna la sfârșitul zilei. Este o adevărată Biblie a lucrătorului electoral, pe care trebuie să o aibă cu el în ziua scrutinului și la care apelează frecvent pentru a vedea procedura ce trebuie urmată în fiecare situație. Ți se explică, de exemplu, ce trebuie să faci dacă un alegător are fața acoperită cu un veșmânt religios, dacă adresa care apare în Lista oficială a alegătorilor e diferită de cea din cartea sa de identitate sau dacă singurul act cu care se identifică este cel de donator de sânge sau o factură de electricitate (în această din urmă situație, ambele sunt acceptate!)

Cum sunt alegătorii canadieni? Cei mai mulți sunt răbdători, disciplinați și politicoși din cale afară. În cele 15 ore petrecute la secția de votare, nu am auzit pe nimeni strigând, vociferând sau provocând scandal. Secțiile nu sunt păzite, nu există polițiști sau agenți de securitate, dar acest lucru nu dă în niciun caz vreo stare de nesiguranță.

În plus, unii dintre alegători sunt extrem de matinali. Deși procesul de vot a început la ora 9:30, primii votanți au apărut în jur de ora 8 și au așteptat cuminți în fața ușii, la doar câteva grade peste zero, ca președinta să dea semnalul începerii votării.

De altfel, canadienii par să îmbrățișeze din ce în ce mai mult ideea votului anticipat și s-au grabit să își exprime opțiunile electorale în cele patru zile în care urnele au fost deschise anticipat, cu zece zile înainte de scrutinul propriu-zis. Aproximativ 4,7 milioane de alegători au votat în acest fel, o creștere de 29% față de cei 3.657.415 alegători care au votat în avans la alegerile generale din 2015.

Cum votează canadienii? Răspunsul este extrem de simplu: cu creionul pe buletinul de vot din hârtie. Canada încă apelează la forma tradițională de vot și nu a introdus ștampile, votul electronic sau alt mod complicat de votare. Iar explicația a fost oferită de unul dintre colegi: „Nu vrem să votăm electronic, ca sistemul să nu fie atacat, așa cum s-a întâmplat la americani! În plus, nu toți cei care votează ar ști ce să facă în fața unui ecran de computer. Se presupune că toata lumea, inclusiv cei veniți din zone mai sărace, știe să folosească un creion”.

După ce se identifică (lista actelor admisibile e lungă ca o zi de post, fiind acceptate inclusiv permise de armă, carduri de sănătate, asigurări de viață, contractul de închiriere a unui apartament, cecuri personale sau abonamente pentru transportul public care includ poza titularului), oamenii primesc un buletin de vot, se duc la o masă unde un paravan din carton permite ca votul să fie secret și bifează un cerc în dreptul candidatului favorit. Se întorc apoi la masa unde stau cei doi membri ai secției de votare de care aparțin și returnează președintelui de secție buletinul de vot împăturit. Cea mai mare problemă care poate să apară în acest moment este ca votantul să returneze buletinul desfăcut, iar numele candidatului votat să fie vizibil pe hârtia neîmpăturită. În aceste situații – nu foarte multe la număr, e adevărat -, președinta secției de votare și-a întors rapid privirea ca să nu fie suspectată că a văzut ce aleseseră alegătorii, le-a cerut scuze că nu le-a explicat mai bine cum trebuie să returneze buletinul și i-a întrebat dacă vor să voteze încă o dată (niciunul nu a dorit să repete procedura).

Situații speciale. Așa cum era de așteptat, canadienii acordă o mare importanță tuturor alegătorilor. În primul rând, fiecare secție este obligată prin lege să fie accesibilă persoanelor cu dizabilități. Există inclusiv buletine de vot tipărite în Braille pentru nevăzători, iar, dacă vreun alegător solicită în avans, districtul electoral asigură prezența la secția de votare a unui cunoscător al limbajului semnelor.

Foarte mulți alegători vin la vot cu animale de companie, în general câini, dar am văzut și pisici, iar un copil ce își însoțea părinții a ajuns la secție cu un hamster în buzunar.

De altfel, copiii reprezintă o prezență constantă în ziua alegerilor, ceea ce a făcut ca oficialii din multe secții de votare să pregătească – așa cum s-a întâmplat la secția unde am lucrat – o „urnă” specială, unde copiii puteau să voteze și ei. Președinta secției noastre de votare a mers chiar mai departe și a cumpărat, din banii ei, o pungă de baloane colorate, pe care le-a împărțit copiilor ce ajungeau la secție. Ideea este că cei mici trebuie nu doar ținuți ocupați până ce părinții votează, dar și că trebuie învățați să ia parte la procesul electoral.

Există alegători români? Răspunsul este da categoric. Doar pe lista electorală de care m-am ocupat (și care acoperea câteva străzi din cartier) erau zeci de alegători români. Pe unii i-am cunoscut când au venit să voteze, alții – așa cum arăta documentul – votaseră anticipat.

De asemenea, au existat și alți lucrători electorali români, precum și candidați originari din România care au luat parte la competiția electorală în diferite regiuni din Canada.

Probleme? Cu toată grija pentru detalii și în ciuda eforturilor făcute, scrutinul nu a fost însă lipsit de probleme. Nu legate de fraude, turism electoral sau încercarea de influențare a votanților, așa cum se întâmplă în alte țări. La secția noastră de votare, problemele cele mai mari au fost cauzate de starea sălii în care a fost organizată secția. Parte a unui centru comunitar, încăperea în care se aflau cele șase sub-secții avea pereții scorojiți, mocheta ruptă în câteva locuri și lăsa impresia că nu mai fusese renovată din urmă cu cel puțin două decenii. În plus, unii dintre membrii secției s-au plâns președintei de secție de faptul că le era frig. Femeia a pus mâns pe telefon și, după nici 20 de minute, doi oficiali de la districtul electoral au venit la secție cu radiatoare individuale.

Eficiența procesului electoral a fost dovedită și în momentul în care s-a descoperit că unul dintre membrii secției și o persoană răspunzătoare cu primirea alegătorilor au lipsit la apel în dimineața scrutinului. La doar câteva minute după ce au fost informați de situație, oficialii au trimis două persoane din „banca de rezervă” a lucrătorilor electorali, care există la fiecare scrutin.

Dat fiind faptul că ne aflam în Quebec, am avut de-a face și cu naționalismul exagerat al unora dintre alegătorii francofonci din provincie. Una dintre votante a respins nemulțumită salutul bilingv al președintei de secție  (Bonjour! Hi!) și a explicat ofensată că e suficient să i se vorbească doar în franceză. „Suntem în Quebec aici!”, a afirmat femeia, despre care președinta mi-a spus ulterior, în limba engleză: „Sigur a votat cu Bloc Quebecoise”, formațiunea ce militează pentru suveranitatea provinciei francofone.

În sfârșit, multitudinea etnică care există în Canada, care încurajează acceptarea ca angajat electoral a celor mai diverse persoane complică uneori procesul electoral. În secția mea, unul dintre membri, provenind dintr-o țară din Orientul Mijlociu cunoscută pentru absența unei democrații reale și a unui proces electoral decent, a avut probleme majore să descifreze lista cu alegători, un document extrem de simplu. Deși numele erau trecute în ordine alfabetică, de fiecare dată când trebuia să găsească numele vreunui alegător, bărbatul lua documentul la purecat de la început, foaie cu foaie, lucru care a întârziat mult procesul de votare la secția lui. Alegătorii au fost însă înțelegători și nu păreau să fie deranjați de strădaniile vizibile pe care le făcea bărbatul, chiar dacă timpul de așteptare li s-a prelungit vizibil. Nimeni nu i-a spus însă nimic, iar președinta secției de votare chiar l-a lăudat la sfârșitul zilei de muncă „pentru efortul depus ca democrația noastră să funcționeze fără cusur”.

Foto: G4Media.ro