Reportaj despre Transilvania în presa britanică: Uitați de vampirii înfricoșători – această regiune românească este un loc de o frumusețe uluitoare, cu un bogat patrimoniu cultural

Lizzie Pook descoperă că Transilvania nu este locul „înfricoșător” pe care Bram Stoker îl descrie în romanul său Dracula.
Ea s-a cazat la Bethlen Estates în Criș, o pensiune șic, care atrage „lumea bună” Un punct culminant al călătoriei ei a fost să plece în căutarea urșilor bruni – „simțeam prezența urșilor, dar nu am văzut niciunul”.

Un reportaj Daily Mail preluat de Rador:

Scrutez cu binoclul dealurile, în căutare de urși. Ciripitul liniștit al păsărelelor, la sfârşitul verii, şi clinchetul tălăngilor pătrund prin fereastra deschisă.

Nu asta mă așteptasem să găsesc în Transilvania, în centrul României, o zonă foarte iubită de regele Charles al III-lea. Ipotezele mele cu privire la acest tărâm enigmatic au fost departe de realitate. Căci nu este un loc al intrigilor ascunse și al castelor gotice dărăpănate, despărțit de restul României de Munții Carpați.

Asta e vina lui Bram Stoker. Când a scris Dracula, în 1897, folosindu-se de domnitorul român Vlad Dracul, din secolul al XV-lea, și de un val de superstiții drept sursă de inspirație pentru contele său, a dat Transilvaniei o reputație „înfricoșătoare”, pe care zona s-a străduit să o schimbe.

Dar înlăturând aparența înfricoșătoare, veți descoperi un colț al Europei plăcut, fără aglomerație, de o mare frumusețe naturală: un peisaj rural divers, sate cu cai și căruțe și Carpații învăluiți în ceață, adăpost pentru lupi, râși, vulturi și urși bruni.

De asemenea, sunt de luat în seamă și alte lucruri – unul dintre acestea fiind Bethlen Estates din Criș, pensiunea mea, de unde cercetez peisajul căutând urși și alte creaturi.

Micul cătun Criș este casa ancestrală a contelui Miklos Bethlen, care a fost forțat să fugă din Transilvania în 1948, când au venit comuniștii. Dar nu și-a abandonat niciodată satul copilăriei și s-a angajat să susțină comunitatea și să-i restaureze clădirile istorice.

Când a murit, în 2001, soția sa Gladys și fiul lor Nikolaus s-au angajat să-i continue moștenirea, folosindu-și economiile pentru a cumpăra case abandonate, în paragină, cu scopul de a le transforma în pensiuni șic.

Bethlen Estates este deja un loc bine amenajat, care atrage lumea bună în Transilvania, pe tot parcursul anului, cu un stil tradițional amestecat cu un fel de lux în sălbăticie. Până acum, însă, camerele erau disponibile doar ca exclusivitate (trebuia să le rezervi pe toate).

Dar, odată cu deschiderea noii case Corner Barn, cu patru dormitoare, acestea pot fi acum rezervate individual.

Aceasta este o casă în care oaspeții pot să se simtă confortabil, și aici o veți găsi adesea pe contesa Bethlen plimbându-se peste tot și discutând cu oaspeții.

Bucătarul Robert Tordai se asigură că nimeni nu suferă de foame, servind copioase platouri românești și maghiare la Kitchen Barn. Puteți găsi gulaș de vită gătit la jar, rață presată, obraz de vită cu salată de sfeclă roșie la cuptor și gogoși tradiționale pufoase – papanași.

Proprietatea oferă un loc ideal pentru a explora peisajul rural din Transilvania, oaspeții mergând pe jos, călare sau cu echipamente de zăpadă. Temperaturile pot scădea până la minus 20 de grade în timpul iernii.

Într-o seară, o implor pe contesă să ne permită să ieșim în căutarea urșilor. Foarte relaxată, ca de obicei, ne face pe plac și apelează la o cunoștință locală care să ne ducă în vechiul său Land Rover prin vale, până unde sunt uneori zărite animalele.

Parcăm și așteptăm, și așteptăm, vizitați doar de vulpi roșii cu cozi stufoase, vulturi zburând în picaj și căprioare brune, cu coarnele lor puternice și impresionante, la păscut. Soarele apune scăldând pădurea deasă și câmpurile de flori sălbatice într-o strălucire de chihlimbar, în ceață. Apoi dispare. Am simțit prezența urșilor, dar nu am văzut niciunul.

Transilvania și-a păstrat secretele. La urma urmei, aceasta este una dintre cele mai întinse zone sălbătice ale Europei.