Reportaj Euronews: Satul românesc fără hoţi, populat cu etnici cehi

Oamenii din Eibenthal nu-şi închid banii în safe-uri şi nici nu-i ascund sub duşumele. În schimb, se ştie că ei agaţă sacoşe cu monede şi bancnote pe garduri, aşteptând să le sosească pâinea, se arată într-un reportaj difuzat pe 18 iunie de Euronews.ro. Acest sat românesc a devenit recunoscut drept o zonă fără hoţi pentru că, deşi banii pot fi furaţi cu uşurinţă, ei nu se fură niciodată.

Cuibărit între dealuri din vestul României, Eibenthal are o populaţie formată în majoritate din etnici cehi. Rupt de restul ţării prin apele Dunării, inaccesibilitatea este cea care îi asigură farmecul.

„Maşina cu pâine vine din două în două zile, iar eu cumpăr câte 4-5 bucăţi. Pun în sacoşă suma exactă sau las un bilet pe care notez câte bucăţi de pâine doresc, iar şoferul îmi lasă restul”, afirmă Augustina Pospisil, în vârstă de 40 de ani.

De aproape 15 ani, ea este clienta brutarului din Sviniţa, un sat aflat la 20 km. distanţă. „Nu am avut niciodată probeme, absolut deloc, n-au auzit niciodată să fi dispărut banii sau pâinea”, susţine ea.

Satul a rămas fără o brutărie locală din momentul când economia de piaţă a înlocuit structurile comuniste care conduceau România şi, la început, oamenii trebuiau să se uite pe fereastră ca să se asigure că vor putea opri maşina cu pâine care trecea pe strada principală. Dar, dându-şi seama că în sat nu sunt hoţi şi că nimeni din afară nu ar da bani pe benzină în speranţa că ar putea avea ceva de câştigat dacă iau banii, familiile din sat au decis să-şi scoată sacoşele la vedere.

„Las sacoşa acolo şi mă duc la lucru, iar seara, când mă întorc, găsesc pâinea şi restul”, spune Ştefan Benedict, în vârstă de 75 de ani, a cărui familie trăieşte în Eibenthal de generaţii întregi.

„Au venit pe vremea Imperiului Austro-Ungar, în timpul războiului, când nu aveau unde să muncească şi au venit aici să taie lemne din păduri. Apoi, li s-a promis că timp de zece ani nu vor trebui să plătească niciun fel de taxe”. Benedict spune că nu doreşte să-şi urmeze nepoţii sau alţi foşti consăteni care s-au mutat în Republica Cehă pentru o viaţă mai puţin izolată.

„Când oamenii din satul nostru pleacă la muncă în Republica Cehă, noi le spunem că sunt „ţigani români”. Când cineva din România se ceartă cu noi, ne spune că suntem „ţigani cehi”. „E ca şi când nu am ţine de nimeni, nici de România, nici de cehi”, mai spune el.

Populaţia de 300 de oameni a satului devine de patru ori mai numeroasă în fiecare vară, când un festival muzical – Festivalul Banatului – atrage sute de vizitatori din Praga şi de prin alte locuri, dar primarul Victor Doscocil se teme că imaginea generală este cea a unui declin, mai ales după ce cel mai mare angajator din zonă, o mină de cărbune, nu mai există.

„Anul trecut, au murit 7-8 oameni şi s-au născut vreo 3-4. În prezent, la grădiniţa şi la şcoala din sat sunt aproximativ 40 de copii”, afirmă Doscocil. Dar el se declară totodată bucuros că cei rămaşi respectă tradiţiile localităţii şi că oamenii nu au de ce să se teamă de hoţi. „Noi suntem siguri de asta şi nu ştim de ce alţii se miră”, spune el. „Ne cunoaştem cu toţii unii pe alţii şi am fost crescuţi în aşa fel, încât ştim că dacă avem nevoie de ceva de la cineva, trebuie să cerem, nu să furăm. Deocamdată, ne bucurăm că la noi nu există un asemenea comportament”, mai spune el.

(Reportaj de Lorelai Mihala pentru Euronews, traducere realizată de Alexandru Danga, RADOR)