Reportaj în „fabricile secrete” de drone din Ucraina pentru a învinge Rusia: „300 de euro și o imprimantă 3D decid viața sau moartea”

În anii 1980, Vlad s-a descurcat bine la școală, a trecut de toate selecțiile și a reușit să intre la Universitatea Tehnică de Stat din Moscova: a doua cea mai veche din țară, numită după revoluționarul bolșevic Nikolai Bauman, locul în care au studiat inventatorul primului avion supersonic civil, Andrei Tupolev, şi inventatorul primei centrale nucleare, Vladimir Şuhov. Pentru un băiat modest ca el, era ca și cum ar fi fost admis la Massachusetts Institute of Technology din Boston venind din Midwest, desigur, dacă ar fi fost american, transmite Corriere dela Serra, citată de Rador Radio România.

Doar că Vlad venea de la Kiev. A intrat la politehnică student sovietic model și a ieșit de acolo ucrainean. Țara în care a crescuse, URSS, nu mai exista. Iar Vlad nu este numele lui adevărat, pentru că acum este unul dintre protagoniştii industriei armelor care ajută Ucraina să reziste după aproape trei ani de agresiune feroce din partea Rusiei. Este absolut necesar ca identitatea lui să rămână secretă.

Vlad s-a născut într-o familie rusă din Krasnodar, stabilită în deceniile de istorie sovietică la Kiev. De altfel, continuă să pronunțe numele orașelor ucrainene revendicate acum de Moscova în modul rusesc: spune „Zaporojie”, nu Zaporizhizhia. Tatăl său, un inginer care după dizolvarea URSS a rămas cu un salariu de mizerie, s-a întors la Krasnodar pentru a cultiva pământul. Timp de câțiva ani, Vlad a lucrat ca fermier împreună cu el în Rusia întrerupându-şi studiile universitare, după care s-a întors la Baumanka, a absolvit și și-a început cariera de inginer. Întorcându-se la Kiev.

Oficial, Vlad este CEO-ul filialei unei multinaționale occidentale; dar de aproape un an, o parte din birourile, personalul și orele suplimentare de seară de la sediul ucrainean al multinaționalei au fost alocate în secret producției de drone modelul FPV („first person view”) trimise armatei. „Nu puteam să stau să privesc”, spune el, „trebuia să fac ceva”. A investit echivalentul a aproximativ 60.000 de euro din economiile personale pentru a cumpăra aluminiu, baterii, motoare, camere, plus cinci imprimante 3D care acum lucrează non-stop, producând piese pentru a asambla drone, aliniate de-a lungul peretelui într-unul din spațiile birourilor companiei de la periferia Kievului. Evident, compania-mamă dintr-o țară occidentală îndepărtată nu știe nimic din toate acestea, atâta timp cât cifra de afaceri este mulţumitoare.

Vlad locuiește astăzi în Irpin, o suburbie elegantă a Kievului de unde, pe 25 februarie 2022, rușii au încercat să forțeze intrarea în capitală cu focuri de artilerie; într-o lună de luptă în cartierul său au murit sute de civili, au distrus întreaga rețea energetică şi au devastat șapte din zece case, inclusiv casa lui. În acele zile a intrat în tranșee. „Experiența mea militară a fost un eșec, m-am îmbolnăvit după o săptămână”, spune el. „L-am sunat pe tatăl meu în Rusia şi i-am povestit ce se întâmplă. Mi-a spus: „Stai departe de americani și nu ți se va întâmpla nimic”. Tatăl meu are un televizor mare în sufragerie: cred că este imposibil ca mintea umană să reziste atunci când ești bombardat în fiecare seară cu un fluviu de propagandă”.

Graţie experienței sale, Vlad a perfecţionat dronele tradiționale FPV: fabricarea fiecăreia costă în jur de 300 de euro, dar sunt mai mari, merg mai repede şi nu mai transportă trei, ci patru kilograme de explozibil cu care își atacă țintele.

Poate că nu va fi suficient pentru Ucraina, care are nevoie de ajutor suplimentar din partea Occidentului, dar această transformare artizanală și tehnologică a unei multitudini de companii aflate în locuri secrete ajută țara să rămână în viață. Să lupte pentru fiecare metru de pământ.

În ultimii doi ani, producția ucraineană de drone militare a ajuns de la zero la două milioane de bucăți pe an, fabricate de 250 de companii care nu existau înainte. Acesta este probabil motivul pentru care, printre punctele „planului său de victorie”, Volodimir Zelenski include sprijinul pe care Ucraina însăși îl poate oferi industriei europene de apărare. Acum se produc aici drone de toate tipurile: de la kamikaze precum cele care ies din birourile lui Vlad, la bombardiere care costă 25.000 de dolari fiecare, până la piese mari de recunoaștere care costă până la două sute de mii de dolari.

Toate acestea implică însă cercetare constantă, creativă şi obstinată.

Într-un grup de barăci dintr-o altă suburbie a Kievului, unde în perioada sovietică se prelucra mătasea, un grup de absolvenți au înființat un start-up care are un singur obiectiv: să-i împiedice pe ruși să blocheze semnalele radio care-i ajută pe soldații ucraineni să conducă dronele. „Noi trucăm receptoarele, coborâm frecvențele radio, după ceva timp ei găsesc din nou semnalul și iar îl bruiează; atunci noi schimbăm din nou frecvența”, ne spune unul dintre ei, Alexander. „O serie de mișcări și contramișcări, tot felul de experimente a căror miză este viața sau moartea oamenilor noştri”.

Sunt șase oameni în două camere. Ingineri de sunet, dezvoltatori de software, tehnicieni de antene radio. Au trimis deja pe front o mie de noi receptoare radio și așteaptă o bucată de hârtie: „certificatul” de la Ministerul Apărării care să le recunoacă rolul în industria militară și să le garanteze că nu vor fi recrutați și trimiși în prima linie.

Într-un colț au cinci baterii cu litiu luate de la vechile Toyota electrice, așa cum fac acum mulți oameni din Ucraina. Acesta este motivul pentru care țara a devenit un importator major de mașini asiatice second hand. „Bateriile ne garantează 24 de ore de energie în cazul unei pene de curent la Kiev”, explică Alexander. „Nu putem risca ca imprimantele 3D să se oprească”.

Cei șase își definesc grupul care servește efortului de război drept un „ecosistem independent, izolat ermetic”. Și se pronunță împotriva unui armistițiu: „Un război înghețat este cel mai rău scenariu. Nu ne oferă niciun viitor, am rămâne paralizați fără să putem visa nimic pentru viitor, pentru copiii noștri”.

Ceva similar se află și în mintea fondatorilor Tencore, cinci băieți care s-au asociat pentru a inventa și produce o dronă terestră numită Termit. Este un crawler ghidat de la distanță, aproximativ doi metri și jumătate de oțel, antene, semiconductori. Aduce răniți din pădure sau transportă spre inamic mitraliere de calibrul 12,7 și deschide focul. Graţie inteligenței artificiale, poate păzi spații deschise, țintind orice obiect care se mișcă. Roman, unul dintre parteneri, explică că fiecare piesă costă 10.000 de dolari și că au făcut doar douăzeci, vânzându-le brigăzilor individuale care au depus oferte din bugetele lor. Şi-ar dori să fie achiziţionate de Ministerul Apărării, însă va fi greu. Mulţi, la Kiev, se plâng de corupție.

Din biroul său de la multinațională, Vlad explică că trimite drone pe front oricui le cere. Nici el nu știe unde. Nu și-a sunat tatăl luna aceasta: „N-aş şti ce să-i spun”. Nu a mai vorbit de ceva vreme nici măcar cu fratele său, un medic din Krasnodar trimis acum din Rusia la un spital din Crimeea ocupată. „În copilărie eram foarte apropiați”, spune el. Vlad se ridică să-și toarne o ceașcă de cafea, apoi încă una și încă una. Nu vrea să vedem că plânge.

Sursa: CORRIERE DELLA SERA / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel