REPORTAJ Orașul din Bulgaria care a devenit campion mondial la depopulare. ”Unde a plecat toată lumea din Vidin?”

Orașul bulgar Vidin a câștigat titlul nedorit de capitală mondială a declinului populației, asta în primul rând că de aici au plecat mai toți tinerii, arată un reportaj semnat de Angel Petron pentru rețeaua BIRN, preluat de Sinopsis.

Ognyan Nenchev și-a petrecut ultimii 15 ani încercând să scape din Vidin, un județ din capătul de nord-vest al Bulgariei. De șase ori a plecat în căutarea unei vieți mai bune, de șase ori s-a întors înapoi. Să te tot întorci în cel mai sărac colț de țară din cea mai săracă membră a Uniunii Europene este un lucru rar întâlnit.

Nu și dorința de a pleca. În ultimii 35 de ani, un exod constant al adulților activi a dus la înjumătățirea populației Vidinului de la 162.000 locuitori în 1985, la aproximativ 85.000 în 2018.

Ognyan a început să plece în căutare de lucru după ce trecuse binișor de 40 de ani, după ce și-a pierdut slujba de inspector veterinar din Vidin, capitala județului cu același nume.  Spre deosebire de milioanele de bulgari care s-au dus în vestul Europei, el și-a restrâns căutările la teritoriul țării sale. Uneori a găsit de lucru ca doctor veterinar, calificarea lui de bază. Alteori a fost angajat ca profesor de științe sau ca specialist în sisteme de încălzire, pe baza unor calificări suplimentare. De fiecare dată când rămânea fără slujbă, se întorcea la Vidin. De fiecare dată, cu același sentiment: groază. „Era ca o întoarcere în mormânt”, spune Ognyan. „Este un oraș mort.”

Vidinul este prins într-o spirală fatală, în care economia stagnantă și declinul demografic se învârt unul după altul. Oamenii pleacă din regiune în căutarea prosperității, iar prosperitatea ocolește regiunea pentru că au plecat atât de mulți oameni. O dinamică similară se întâlnește în multe alte locuri din Europa de Est, dar impactul asupra Vidinului este dramatic.

Populația județului scade cu cea mai mare viteză din Bulgaria, care este, la rândul ei, țara cu cel mai accentuat declin al populației din Uniunea Europeană și chiar din lume. Vidin poate pretinde titlul de capitală mondială a declinului populației – epicentrul colapsului demografic.

Însă, dacă este un caz aparte în context global, situația din Vidin este tipică pentru regiunea în care se află. De la căderea comunismului, acum 30 de ani, țările din Estul și Sud-Estul Europei au asistat la un fenomen extraordinar – golirea treptată a teritoriului. Potrivit unui raport al Națiunilor Unite din 2019, în regiune se află nouă din cele 10 țări cu cea mai rapidă scădere a populației din lume.

În spatele acestor statistici se află două tendințe majore: emigrația în Occident și scăderea fertilității. Milioane de tineri au părăsit Europa de Est în favoarea economiilor mai bogate din vestul continentului. În același timp, cei rămași au făcut mai puțini copii decât generațiile precedente. Combinația acestor factori a produs o rată de declin a populației nemaiîntâlnită pe timp de pace, care amintește de vremuri tulburi – războaie sau pandemii.

Această anchetă a Balkan Investigative Reporting Network, BIRN, examinează modul în care Vidin a devenit epicentrul acestui fenomen și ce înseamnă această situație într-o Europă care se confruntă cu propriile presiuni demografice. Pentru că nu doar familiile din estul Europei se restrâng. Pretutindeni în Uniunea Europeană, rata fertilității – media numărului de copii născuți de femeile aflate la vârsta de reproducere – a scăzut în ultimele decenii. Dacă la nivelul UE rata declinului populației este diferită de cea din Europa de Est, motivul principal este că statele vestice au primit migranți atât din afara frontierelor blocului, cât și din interiorul lui.

Cu toate acestea, multe guverne din Europa de Est sunt extrem de ostile la adresa migrației, în special cea din Asia, Africa și Orientul Mijlociu. Liderii locali solicită în mod regulat controale mai stricte la granițe și evită să accepte cota de refugiați și migranți hotărâtă de UE. Și totuși, rata declinului demografic îi obligă și pe ei să ia decizii dificile.

Declinul presupune costuri economice pe termen lung. Cu timpul, o forță de muncă în scădere devine neatractivă pentru investitori și incapabilă să susțină plata pensiilor și costurile medicale pentru o populație îmbătrânită. Atragerea de muncitori străini ar putea să compenseze aceste costuri mai eficient decât alte măsuri, ca încurajarea familiilor mari și a întoarcerii expatriaților.

Polonia și Lituania sunt două exemple de state care au început să încurajeze o formă foarte specială de migrație – din Ucraina vecină, o țară aflată în afara UE, a cărei economie a fost slăbită de conflictul cu Rusia. Statele sud-est europene, cum este Bulgaria, mai au până să adopte politici similare, dar rata declinului demografic le-ar putea lăsa fără alte opțiuni.

„Este nevoie de un val masiv de migranți”, spune Georgi Burdarov, specialist în demografie la Universitatea  St Kliment Ohridski din Sofia, care a fost consilier pe lângă guvernul bulgar. „Dacă populația Bulgariei nu poate ocupa teritoriul țării, vor veni alte populații. Și acest teritoriu va avea un viitor mai bun”.

Trecut cosmopolit

Vidin se află la cinci ore de condus față de Sofia. Drumul de 240 de kilometri trece prin Stara Planina, adică Munții Balcani, și face parte dintr-un coridor aglomerat de transport greu, care leagă Europa centrală de portul grecesc Salonic. Pe tronsonul montan, mașinile și tirurile șerpuiesc printre gropi, pe o șosea îngustă. Accidentele sunt frecvente și deseori blochează traficul în ambele direcții. Mai multe guvernări au promis să îmbunătățească drumul, dar până acum nu s-a făcut nici un progres vizibil.

În anii 1980, se putea călători cu avionul între Vidin și Sofia, iar drumul dura nici 35 de minute. Cele două orașe erau legate de o cursă operată de compania de transport națională. Biletele erau ieftine. Locuitorii mai în vârstă din Vidin își amintesc că se întâmpla să meargă la Sofia doar ca să facă cumpărături.

În cele din urmă, după căderea statului comunist cursa s-a dovedit neviabilă, zborurile au fost suspendate în 1992, iar singurul aeroport din Vidin a căzut în desuetudine. Turnul de control, lăsat în părăsire, veghează acum peste o pistă presărată cu sticle sparte și cauciucuri uzate. Poveștile din epoca aviatică a Vidinului – de pildă cea despre pasagerul care a luat o găină în avion, după ce a adormit-o cu rachiu – au intrat în folclor.

În oraș, vegetația se contopește cu civilizația. Copacii și tufărișul mai umanizează înfățișarea blocurilor de beton din epoca comunistă. Primăvara, mirosul teilor în floare umple străzile pustii.

În piața centrală, un ecran gigantic transmite în buclă un video cu informații publice, indiferent dacă e zi sau noapte. Ici-colo se observă urme ale unei epoci cosmopolite, demult apuse.

Cartierul din centru, cu străzile lui umbroase și conacele părăginite, a adăpostit odinioară consulatele unor jucători regionali precum Rusia, Austria și România. Sinagoga înconjurată de buruieni era pe vremuri a doua ca mărime din Bulgaria.

Vidin își datorează faima apusă geografiei. Situată pe malul Dunării, orașul a fost vreme de secole un avanpost comercial râvnit de conducătorii sârbi, unguri sau otomani. Guvernul comunist bulgar l-a transformat într-un centru industrial.

În 1980, la Vidin  se fabricau telefoane pentru toată țara și două treimi din producția de cauciucuri. Scrumierele suvenir înfățișează un cauciuc care înconjoară cel mai cunoscut punct de reper – fortăreața medievală Baba Vida. Dacă cineva ar vrea să construiască acum o fortăreață în Vidin, ar trebui s-o facă mai degrabă astfel încât să îi țină pe locuitori înăuntru, decât să-i alunge pe invadatori.

„Oul sau găina”

Amândoi fiii lui Nikolay Tsochev s-au alăturat exodului occidental, plecând în Spania pentru a lucra în sectorul IT. În acest timp, paznicul în vârstă de 65 de ani s-a mutat din Vidin la Novo Selo, unde cu salariul lui de 320 de euro se descurcă mai bine. Băieții îl mai ajută cu bani uneori.

„Cum să le cer mai mult? E normal să hrănească vițelul vaca?”, se întreabă el. Până în 2010, când criza financiară globală a lovit Bulgaria, a avut o afacere cu materiale de construcții. „Lumea nu mai avea bani să-și renoveze casa”, explică Tsochev.

Venitul per capita din județul Vidin este 3.640 euro, ceea ce înseamnă jumătate din media bulgărească, potrivit Eurostat, agenția statistică a UE. Rata șomajului este de 13.5% – de trei ori mai mare decât media din Bulgaria. Cifrele nu pot fi considerate în conformitate perfectă cu realitatea, având în vedere dimensiunea considerabilă a economiei gri. Multă lume lucrează fără contract, iar veniturile multora sunt suplimentate discret de remitențele în bani lichizi.

În orașul Belogradchik, la 56 de kilometri de municipiul Vidin, șomerii își petrec zilele în cafenele. Primarul Boris Nikolov spune că aceștia preferă să supraviețuiască din remitențe decât să muncească. „Nu poți găsi nici măcar patru oameni să țină un stand mobil de cafea”, a declarat el pentru BIRN.

Nikolov adaugă că cifrele oficiale privind populația orașului sunt înșelătoare pentru că multă lume e plecată în străinătate fără să anunțe. „Eram 10.000 de locuitori în 1991, acum suntem 5.000 pe hârtie, dar poate că în realitate suntem 3.000”, spune el.

Abandonat de adulții activi, Vidinul a devenit tărâmul celor bătrâni și, ocazional, al celor foarte tineri. Unii migranți au lăsat în urma lor așa-numiții „copii Skype”, după numele aplicației de comunicare prin care păstrează legătura de familie.

De obicei, copiii sunt încredințați bunicilor susținuți cu banii trimiși din străinătate. În nord-vestul Bulgariei, 44% dintre copiii cu vârsta între 10 și 17 ani – așadar aproape jumătate – au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, potrivit unui raport al UNICEF, agenția ONU pentru copii. Pentru Bulgaria, rata medie este de 23%, respective unul din cinci copii.

„Părinții pleacă pentru că sunt obligați, nu pentru că vor ei”, afirmă Kristin Valentinova, 18 ani. În ultimii 13 ani, absolventa de liceu din Vidin abia dacă și-a văzut tatăl, care lucrează și trăiește în Cipru. Timp de doi ani, când mama ei a stat cu tatăl în Cipru, Kristin a fost crescută doar de bunică.

Toți cei 26 de liceeni care au absolvit odată cu ea anul trecut au plecat din Vidin. Kristin a procedat în același fel, iar acum face studii de management în Olanda.

Citește tot reportajul pe Sinopsis.info