Represiuni interne: Cum vânează Moscova „spionii și trădătorii” din Rusia pentru a intimida disidența

Activistul rus de opoziție Vladimir Kara-Murza a fost condamnat recent de către Tribunalul Moscova la 25 de ani de închisoare într-o colonie penitenciară cu condiții stricte de detenție pentru trădare și alte acuzații legate de criticile sale la adresa războiului din Ucraina. Fostul jurnalist și politician este astfel cel mai recent dintre opozanții lui Vladimir Putin care cade victimă acțiunilor represive ale Moscovei. Experții afirmă că Rusia caută cu disperare să identifice „spionii și trădătorii” pentru a induce frica în masă în opinia publică în condițiile în care progresele sale militare împotriva Ucrainei se lasă așteptate, iar o serie de atacuri puse pe seama forțelor speciale ucrainiene și partizanilor ruși au provocat distrugeri importante în diferite regiuni din federație.

Condamnarea unui opozant faimos

La mijlocul lunii aprilie, Vladimir Kara-Murza a fost condamnat de către judecătorii din Moscov la 25 de ani de închisoare, în urma unui proces desfășurat cu ușile închise. Magistrații au decis că opozantul rus să-și execute sentința într-o colonie penitenciară cu condiții stricte de detenție pentru trădare și alte acuzații legate de criticile sale la adresa războiului din Ucraina.

Fostul ziarist și politician, care este unul dintre cei mai vizibili opozanți ai președintelui Putin, a negat acuzațiile și denunțat procesul drept unul politic.

Kara-Murza, care se află deja în arest, poate contesta sentința la Curtea de Apel din Moscova.

Pe lângă faptul că a criticat așa-numita „operațiune militară specială” din Ucraina, Kara-Murza a vorbit deschis și împotriva omului forte de la Kremlin și a represiunii guvernului său împotriva disidenței. În vârstă de 41 de ani, Kara-Murza a jucat un rol-cheie în convingerea guvernelor occidentale de a sancționa oficialii ruși pentru abuzurile privind drepturile omului și corupție.

Disidentul a fost încarcerat în aprilie anul trecut pentru că a criticat deschis invazia Rusiei în Ucraina și a fost ulterior acuzat de înaltă trădare, o infracțiune care se pedepsește cu până la 20 de ani de închisoare.

Înainte de a fi acuzat de trădare în octombrie, Kara-Murza se confrunta deja cu două dosare penale, inclusiv unul în care era acuzat de răspândirea de „minciuni” despre armata rusă și de sprijinirea activităților unei organizații considerate „indezirabile” de către autorități. El a fost, de asemenea, etichetat drept „agent străin” în aprilie anul trecut.

În pofida presiunilor în creştere asupra opozanţilor, Kara-Murza a refuzat să părăsească Rusia: înainte de arestarea sa, el rămăsese unul dintre ultimii critici cunoscuţi ai Kremlinului care nu fugise din ţară sau nu fusese întemniţat. Reamintim că Alexei Navalnîi, alt opozant al lui Putin, se află în închisoare, în timp ce Boris Nemțov, un cunoscut politician de opoziție, a fost asasinat în februarie 2015, chiar în apropiere de Kremlin.

Încarcerarea activistului a fost condamnată de organizațiile internaționale pentru drepturile omului și a Administrația Biden să impună Rusiei sancțiuni suplimentare în luna martie.

Condamnarea lui Kara-Murza scoate în evidență represiunea brutală a lui Putin împotriva libertății de exprimare, care s-a intensificat de când trupele sale au invadat Ucraina în februarie anul trecut, arată CNN.

„Sunt în închisoare pentru opiniile mele politice; pentru că am vorbit împotriva războiului din Ucraina, pentru mulți ani de luptă împotriva dictaturii lui Putin, pentru facilitarea adoptării de sancțiuni internaționale personale în temeiul Legii Magnitsky împotriva celor care încalcă drepturile omului. Nu numai că nu mă căiesc de nimic din toate acestea, dar sunt mândru de asta,” a spus Kara-Murza la audierea desfășurată înainte de condamnare.

Legea Magnitsky inițială, semnată în decembrie 2012, blochează intrarea în SUA și îngheață bunurile anumitor oficiali guvernamentali și oameni de afaceri ruși acuzați de încălcarea drepturilor omului. Ulterior, legea a fost extinsă pentru a oferi un domeniu de aplicare global legislației axate inițial pe Rusia.

Comentând pe marginea cazului lui Kara-Murza, Politico a scris recent că cei 25 de ani de închisoare reprezintă o sentință „foarte mare,” care a fost rezervată anterior doar pentru cazurile majore de omucidere. De asemenea, sentința dată lui Kara-Murza este și cea mai mare pedeapsă pentru un politician de opoziție până în prezent.

Cea mai mare parte a sentinței – 18 ani – a fost dată pe motiv de trădare, pentru discursurile pe care opozantul rus le-a ținut anul trecut în Statele Unite, Finlanda și Portugalia.

Ziariștii americani au scris că, pentru o persoană care făcuse lobby în Occident pentru sancțiuni anti-Rusia, cu mult înainte ca forțele lui Putin să invadeze Ucraina, acele discursuri au fost nesemnificative. Dar acuzarea a descris cuvintele lui Kara-Murza drept o amenințare existențială la adresa siguranței Rusiei.

„Acesta este inamicul și el ar trebui pedepsit,” a declarat procurorul Boris Loktionov în timpul procesului. Judecătorul, al cărui nume figurează și el pe Lista Magnitsky ca unul care a încălcat drepturile omului, a fost de acord cu poziția procurorului. La fel a făcut și Ministerul de Externe al Rusiei, care a afirmat: „Trădătorii și cei care înșală, salutați de Occident, vor primi ceea ce merită.”

„Inamicii” interni

Potrivit Politico, condamnarea lui Vladimir Kara-Murza este parte a unui fenomen tot mai prezent în Rusia. De când trupele Moscovei au invadat Ucraina, la 24 fabruarie 2022, sute de ruși au primit amenzi sau pedepse cu închisoarea de câțiva ani în temeiul noilor legi de cenzură militară.

Dar acuzația de trădare nu a fost folosită niciodată până la Kara-Murza pentru a condamna pe cineva pentru declarații publice care conțin informații disponibile în mod public.

Mai mult, condamnarea opozantului rus a venit la doar o zi după o audiere desfășurată la aceeași instanță pentru Evan Gershkovich, reporterul publicației Wall Street Journal care este acuzat de Moscova de spionaj „pentru partea americană.” (O mișcare nemaivăzută de la sfârșitul Războiului Rece, afirmă experții).

Luate împreună, cele două cazuri au stabilit un precedent istoric pentru Rusia modernă, care a lărgit și a oficializat „vânătoarea de inamici interni.” Până acum, afirmă comentatorii, cel mai rău lucru cu care se confrunta corpul ziariștilor străini era revocarea acreditarii de către Ministerul de Externe al Rusiei. Arestarea jurnalistului american a schimbat însă acest lucru.

„Statul, Kremlinul, a decis să extindă drastic ‘lista țintelor’ pentru acuzațiile de trădare și spionaj,” a declarat Andrei Soldatov, expert în serviciile de securitate din Rusia.

Represalile Moscovei împotriva disidenților interni nu sunt un fapt nou. De exemplu, Kara-Murza a supraviețuit la două tentative de otrăvire de-a lungul anilor, ambele puse pe seama Kremlinului.

Dar astfel de represalii au fost rezervate doar pentru o mână de disidenți proeminenți și puse în aplicare de asasini anonimi și agenți sub acoperire. Acum însă, după ce Putin a semnat o lege care prelungește pedeapsa pentru trădare de la 20 de ani la închisoare pe viață, oricine ar putea fi eliminat din viața publică în urma unei decizii a magistraților.

„Abordați subiectul represiunii politice la o cafea cu un străin, iar asta ar putea fi deja considerat o trădare,” a afirmat Oleg Orlov, președintele grupului Memorial, desființat recent de autoritățile ruse. Acesta a făcut o paralelă cu epoca sovietică, când zeci de mii de „dușmani ai statului” erau acuzați de spionaj pentru guverne străine și trimiși în lagăre de muncă îndepărtate sau pur și simplu executați.

Vânătoarea de trădători

Politico a precizat că, în locul Comitetului de Investigație, care se ocupa în mod obișnuit de astfel de anchete, cazurile de trădare intră acum în competența Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), ceea ce le face secrete.

De exemplu, audierile de la tribunale se țin cu ușile închise, fără public și presă, iar avocații apărării sunt împiedicați să facă declarații publice.

Ziariștii americani au scris că astfel de cazuri de trădare erau relativ rare în Rusia: între 2009 și 2013, un total de 25 de persoane au fost judecate pentru spionaj sau trădare, potrivit statisticilor instanțelor ruse. După anexarea Crimeei în 2014, acest număr a fluctuat de la câteva la maximum 17, implicând de obicei intelectuali, tătari din Crimeea și militari acuzați că au transmis informații sensibile unor guverne străine. Aceste cazuri au atras în general puțină atenție, una dintre excepții fiind întemnițarea lui Ivan Safronov – un fost jurnalist ce scria pe teme de apărare, acuzat că a împărtășit secrete de stat cu o cunoștință cehă.

Condamnarea lui în 2020 a declanșat un protest masiv în rândul colegilor săi și a declanșat o discuție aprinsă despre legea trădării, în condițiile în care, în mod aparent, chiar și schimbul de informații culese din surse publice a putut duce la o condamnare. Lucrurile s-au precipitat odată cu adoptarea unui amendament introdus după protestele anti-Kremlin din 2012, care a etichetat orice ajutor acordat unei „organizații străine care urmărea să submineze securitatea Rusiei” drept trădare.

Atacul lansat împotriva Ucrainei, în februarie 2022, a repus pe tapet legea trădării. Supărați din cauza războiului, dar prea speriați să protesteze public, unii ruși au încercat să sprijine Ucraina în moduri mai puțin vizibile, cum ar fi prin donații către organizații de ajutor.

Răspunsul a fost rapid: la doar trei zile după ce Putin a anunțat declanșarea „operațiunii militare speciale,” Parchetul General al Rusiei a avertizat că va verifica „fiecare caz de ajutor financiar sau de altă natură” pentru semne de trădare.

„Situația actuală este de așa natură încât acest articol (referitor la trădare) va fi probabil aplicat pe scară mai largă,” a avertizat senatorul Andrei Klimov, șeful comisiei de apărare a Consiliului Federației, camera superioară a Parlamentului de la Moscova.

Avertismentele oficialilor au devenit realitate în vara trecută, când legea a fost revizuită încă o dată pentru a defini „dezertorii” ca „trădători.”

Ivan Pavlov, care se ocupă de grupul de ajutor legal Pervy Otdel din exil după ce a fost forțat să fugă din Rusia deoarce i-a luat apărarea lui Safronov, estimează că de la începutul războiului au fost deja deschise în Rusia aproximativ 70 de cazuri de trădare – de două ori maximul din anii antebelici.

Iar numărul cazurilor este în creștere. Politico a scris că titlurile din ziare regionale care raportează arestări pentru trădare devin aproape obișnuite. Uneori, acestea includ înregistrări video cu echipe FSB care năvălesc în casele oamenilor și forțează presupuse mărturisiri în fața camerei, deși dovezile care sunt scurse uneori în media sunt controversate.

De exemplu, în decembrie anul trecut, Savely Frolov, în vârstă de 21 de ani, a devenit primul rus acuzat de conspirație pentru a dezerta. Printre altele, autoritățile susțin că tânărul a încercat să treacă granița în Georgia cu o pereche de pantaloni de camuflaj în portbagajul mașinii sale.

La începutul lunii aprilie a acestui an, un cuplu căsătorit a fost arestat în orașul industrial Nijni Tagil pentru că ar fi colaborat cu serviciile secrete ucrainene. Cei doi lucrau la o fabrică de apărare din apropiere, dar cunoscuți citați de publicația independentă Holod neagă că au avut acces la informații secrete.

„Este o reacție la război: există o cerere de sus pentru trădători. Și dacă nu găsesc unii adevărați, îi vor crea, îi vor inventa,” a spus Ivan Pavlov.

Deși statisticile oficiale sunt publicate cu o întârziere de doi ani, Pavlov crede că va urma un val de verdicte de vinovăție. „Prima și ultima dată când un suspect de trădare a fost achitat în Rusia a fost în 1999,” a afirmat el.

„Demascările” continuă

Jurnaliștii de la Politico au scris că nu este exclus ca Evan Gershkovich să fie supus unui schimb de prizonieri, așa cum s-a întâmplat cu Brittney Griner, vedeta americană de baschet, închisă pentru contrabandă de droguri după ce ar fi fost prinsă cu hașis când a intrat în Rusia.

Unele voci speră că o înțelegere care îl implică pe Gershkovich l-ar putea ajuta și pe Kara-Murza, care este cunoscut în cercurile de la Washington și suferă de probleme grave de sănătate. Potrivit avocatului său, opozantul suferă de polineuropatie şi patologie neuromusculară, consecinţele celor două tentative de otrăvire.

Pentru rușii obișnuiți însă, campania agresivă a autorităților împotriva „trădătorilor” și „spionilor” nu pare că va încetini prea curând.

Cei intervievați de Politico au declarat că o campanie în masă similară cu cea din epoca sovietică împotriva trădătorilor este puțin probabilă, fie și doar pentru că Kremlinul este pus într-o situație delicată: arestarea și condamnarea prea multor „trădători” riscă să spulbere imaginea că rușii susțin în unanimitate războiul împotriva Ucrainei.

În plus, așa cum a declarat și Pavlov, în era tehnologiei moderne există modalități mai ușoare de a transmite un mesaj unui public larg. „Dacă Stalin ar fi avut un canal de televiziune, probabil că nu ar fi fost nevoie de o represiune în masă,” a spus el.

De asemenea, au scris jurnaliștii americani, aparatul represiv pare să aibă un motiv mai pragmatic: cei implicați în investigarea și urmărirea penală a cazurilor de trădare și spionaj sunt răsplătiți cu bonusuri și promovări.

În sfârșit, potrivit Politico, în sfera publică, oficialii „patrioți” de la toate nivelurile cer o linie și mai dură, mergând până acolo încât să ofere voluntar numele unor rivali și celebrități politice aparent „nepatrioți” pentru a fi investigate. Au existat chiar solicitări ca „trădătorii” să fie deposedați de cetățenia rusă și să se reintroducă pedeapsa cu moartea, lucruri care îi fac pe critici să se întrebe cât de departe și de agresivă va fi actuala campanie împotriva „spionilor” și “trădătorilor” pe care o desfășoară regimul de la Kremlin.

Surse: Politico, CNN