Republica Moldova, o „cetate” asediată de Rusia. Ajutorul economic oferit de București devine o componentă a identității naționale comune – analiză DW

În contextul crizei energetice, moldovenii realizează mai mult ca niciodată cât de importantă este conectarea Republicii Moldova la rețelele energetice din România, consideră scriitorul și jurnalistul Vitalie Ciobanu într-o analiză pentru Deutsche Welle.

Actuala guvernare de la Chișinău a aprofundat procesul de intercalare a țării în sistemul economic european. Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău funcționează la capacitate maximă. Se fac eforturi, s-a spus, pentru accelerarea construcției celor două linii electrice care vor lega malurile Prutului, în așa fel încât să nu mai avem probleme cu șantajul Moscovei (n-ar strica o verificare a stadiului acestor lucrări).

Dar sistarea totală a gazelor de la 1 ianuarie 2025 pentru Republica Moldova, afectând dramatic regiunea de peste Nistru unde se prefigurează o catastrofă umanitară, demonstrează valoarea extraordinară a ajutorului pe care îl acordă România.

Prin contrast, decizia Moscovei subliniază cinismul îngrozitor al regimului Putin, care îi sacrifică, fără niciun regret, pe „cetățenii Federației Ruse” (cum accentuează mereu diplomația „șahedă” a lui Lavrov și Zaharova, când împroașcă aberații despre „teroarea” pe care o exercită Chișinăul asupra Transnistriei), în numele planurilor sale expansioniste.

Stat agresor vs. stat responsabil

Locuitorii din stânga Nistrului sunt ostaticii geopolitici ai Rusiei, care i-a condamnat la sărăcie lucie și le-a anulat toate drepturile cetățenești. Kremlinul a tot organizat referendumuri (nimeni nu le mai știe numărul) de unificare a Transnistriei cu Rusia, pentru a pune presiuni pe Chișinău: „Aveți grijă, stați în banca voastră, nu mai cochetați cu Occidentul, pentru că am putea recunoaște independența Transnistriei și aspirațiile ei de reunificare cu Rusia.”Așa cum a făcut cu regiunile separatiste din Georgia și din Ucraina – le-a anexat pur și simplu. Neavând hotar comun cu Republica Moldova, pentru Rusia prioritar era ca prin șantajul referendumurilor organizate în Transnistria să mențină Republica Moldova paralizată în „zona gri”, în afara Europei.

Și acum Kremlinul a declanșat criza energetică din stânga Nistrului pentru a provoca revolte sociale și schimbarea puterii de la Chișinău în urma alegerilor parlamentare din acest an, instalarea unui guvern pro-rus și folosirea Republicii Moldova ca rampă de lansare a unor atacuri împotriva Ucrainei.

Rusia este perfect coerentă în comportamentul ei tiranic: trimite sute de mii de cetățeni de-ai săi în „mașina de tocat carne” a războiului cu Ucraina, de ce ar fi mai clementă cu populația din Transnistria? Cu cât mai repede vor înțelege oamenii de acolo că sunt tot un fel de carne de tun pentru Putin, cu atât mai bine pentru ei, dar ei trebuie ajutați să iasă din „Matrix-ul” propagandei și al dezinformării sistematice.

Rusia aplică o strategie cunoscută de milenii de toți agresorii: îi înfometează pe locuitorii cetății asediate, îi aduce la marginea colapsului, pentru ca, înfățișându-se ca salvator de la dezastrul pe care tot ea l-a provocat, să primească cheile orașului de la facțiunea trădătoare.

Chișinăul, în schimb, se comportă ca un stat responsabil față de cetățenii săi: livrează generatoare și ajutoare alimentare în stânga Nistrului, încearcă să conecteze localitățile din „zona de securitate” la liniile electrice de pe malul drept, discută cu Ucraina aprovizionarea centralei de la Cuciurgan cu cărbune, pentru ca această întreprindere să poată produce necesarul volum de energie electrică.

Opoziția Tiraspolului față de ofertele de ajutor ale Chișinăului, minciunile sfruntate pe care le proferează șeful separatist Krasnoselski, acuzațiile sale la adresa Republicii Moldova, demonstrează că nu-i pasă de nevoile și sacrificiile populațieipe care pretinde că o administrează, ci execută agenda stăpânilor săi de la Moscova. Trebuia să vină o catastrofă umanitară în stânga Nistrului ca să demaște, pentru cine se mai îndoia, esența acestui regim-marionetă.

Relația organică a României cu Republica Moldova
Suntem obișnuiți să vorbim despre unitatea de limbă, cultură și istorie cu România, o istorie ce cuprinde secole de apartenență la spațiul românesc, mult înaintea constituirii statului român modern. Acum ajutorul economic oferit de București devine o componentă a identității naționale comune.

Pentru că, așa cum spune un proverb românesc: „Sângele apă nu se face.” Legătura dintre frați, dintre două ramuri ale aceleiași națiuni, nu poate fi distrusă, chiar dacă în două sute de ani de ocupație a Basarabiei, Rusia a făcut totul pentru a rupe această relație organică: a inventat un idiom fictiv, „limba moldovenească”, a schimbat fusul orar, a plantat crânguri de mesteceni pe malul Prutului, ca să arate că în Basarabia trăiește nu doar un alt popor, străin de România, ci că de aici începe chiar un alt continent, cu o altă climă, cu o altă vegetație!

Ei bine, în ultimii treizeci de ani, limba română în Basarabia a fost recuperată, cultura națională a ieșit din catacombe, am revenit în același fus orar cu România și cu alte țări din Europa Centrală, iar bieții mesteceni de pe malul Prutului, cei care nu s-au ofilit din cauza condițiilor climatice diferite față de țara din care au fost aduși, s-au „autohtonizat”.

Mai rămâne prizonieratul economic. Chiar dacă nu va fi ușor, anul 2025 trebuie să devină un an decisiv pentru smulgerea Republicii Moldova de sub influența rusească.