Republica Sovietică Socialistă Bucureşti-Voluntari

Ați auzit-o pe Gabriela Firea ameninţând Opoziţia cu dezvăluiri? Se ghiceşte mâna foştilor ofiţeri de la Doi şi-un sfert din anturajul familiei sale. Aţi văzut-o distrugând sectorul privat prin intermediul firmelor de stat pe care le înfiinţează pe bandă rulantă? Aţi văzut cum aruncă banii bucureștenilor pe pomeni arbitrare şi spectacole de un gust îndoielnic? Din toate rezultă un comportament autoritarist, cum capitala României nu a mai văzut din comunism, un recurs clar la atotputernicia statului, o rupere fără precedent de valorile pieței libere și de principiile democrației.

Impânzită de rechinii imobiliari din jurul lui Pandele și sprijinită de foști securiști reşapati, Primăria București se transformă în organul de conducere al partidului-stat.

Miercuri am fost martori la două tipuri de comportament caracteristice regimurilor autoritare, în care şeful suprem vrea să controleze totul și nu acceptă împotrivire.

În primul rând, amenințările tipic securistic la adresa unui consilier al Opoziției, Ciprian Ciucu, unul dintre foarte puținii liberali din Consiliul General care îndrăznesc să cerceteze și să pună la îndoială deciziile arbitrare ale actualei administrații PSD-izate. Agasată de dezvăluirile opozantului sau, Gabriela Firea a amenințat de la tribuna Consiliului cu dezvăluiri despre presupusele interesele ale familiei și prietenilor lui Ciucu.

Ironia situației e de neîntrecut: amenințările sunt proferate chiar de cea care a impus politica de clan ca metodă de conducere, cea care a împânzit Primăria și firmele Primăriei cu rude, prieteni și afiliați din clanul denumit generic Voluntari – București.

Al doilea moment fără precedent a fost amenințarea cu „cremenalul” la adresa consilierilor municipali de Opoziție care vor îndrăzni să nu voteze proiectele inițiate de doamna Firea. Este definiția perfectă a comunismului: oricine se opune deciziei conducătorului suprem va fi pedepsit. În 2018, să ameninți că dai în judecată Opoziția pentru că face ce face orice opoziție politică din lume, arată un deficit serios și intratabil de democrație.

Același comportament l-am văzut și la decizia privind amplasarea noului spital municipal în zona Pipera. Toate argumentele Opoziției legate de imposibilitatea accesului pacienților și ambulanțelor într-o zona superaglomerată au fost respinse cu amenințări și ironii, în locul unui dialog așezat și civilizat. Dar probabil că acest dialog ar fi dus la apariția unor informații despre interesele mafiei imobiliare și de afaceri din Voluntariul soțului Pandele și al nașului Becali. Aceeași mafie care face presiuni uriașe ca Primăria Capitalei să fie instituția care construiește Cartierul Justiției de la Piața Unirii, și nu Guvernul sau Ministerul Justiției.

Comportamentul discreționar al Administrației Firea se vede însă cel mai bine odată cu intrarea în activitate a firmelor înființate de Însăși Gabriela Firea. Firmele primăriei au început să angajeze sute de atârnători pe lângă partid sau famiglie, să dea salarii nesimțite pentru prieteni sau rudele consilierilor de Opoziție ce trebuie cumpărați, să achiziționeze bunuri și servicii scăpate de orice control și filtru de legalitate ori măcar bun simt.

După ce s-au blindat cu angajați, sedii, mașini, laptopuri și telefoane scumpe, firmele au început să distrugă concurența de pe piața liberă. Își dau între ele contracte fără licitații, își atribuie lucrări și servicii la prețuri de dumping pentru simplul fapt că au acces la toate datele din contractele Primăriei.

Modelul economic e însă unul falimentar și cu un dublu efect distrugător. De ce e falimentar? Pentru că aceste firme au costuri mult mai mari decât firmele private. Astfel, salariile pentru conducere şi funcţiile de execuţie sunt uneori duble faţă de piaţă, pentru că sunt stabilite nu în funcţie de performanţe, ci de dărnicia primarului pe banii bucureştenilor. Iar lipsa utilajelor duce la închirieri cu preţuri ridicate. În mod previzibil, toate aceste firme vor performa slab, vor începe să acumuleze pierderi.

Cele 22 de firme ale Primăriei vor avea în 2018 un buget de 1,2 miliarde lei, potrivit HotNews.ro, cu 8.000 de angajați până la finalul anului. Ele vor deveni un holding clădit pe corupţie şi incompetenţă care va mătura toată economia Bucureştiului.

De ce e dublu distrugător efectul apariţiei lor în piaţă? În primul rând, vor distorsiona competiţia şi vor duce la închiderea unor firme private într-un sector – cel al construcţiilor – oricum lovit de o criză prelungită. În al doilea rând, vom avea peste câţiva ani nişte companii de stat cu datorii uriaşe, imposibil de restructurat, dependente de banii de la stat, cum sunt acum RADET sau RATB. Vă imaginaţi Bucureştiul cu încă 22 de RADET-uri? Această e calea sigură spre falimentul Bucureştiului.

Toate aceste afaceri pe picior mare se fac sub ochii bucureștenilor, mituiți la fel cum procedează Dragnea la nivel național, cu bani: vouchere pentru bicicliști, pentru mame, pentru săraci, plus spectacole pe banda rulantă după rețeta clasică – circ și puțină pâine. Alte realizări ale Primăriei nu prea aţi văzut de doi ani.

În septembrie 2016 am semnalat pentru prima oară pericolul modelului etatist propus de Gabriela Firea şi PSD. Scriam următoarele: „Firmele de stat sunt un blestem pentru România. O spun nu de pe o poziție ideologică, ci ca urmare a miilor de anchete de presă și a sutelor de dosare DNA care arată rolul lor esențial în interiorul mecanismelor de corupție. Dacă vă uitați doar pe dosarele Vasile Blaga, Victor Ponta – Dan Șova, Microsoft, CE Oltenia, toate au avut de-a face cu corupția din firmele de stat. Nu mai vorbim de modul în care multe dintre ele distorsionează piețele pe care activează, de comportamentul economic aberant (companii de stat monopoliste pe pierdere) și de potențialul de dezvoltare pierdut din cauza managementului deseori catastrofal”.

Un an şi jumătate mai târziu, firmele de construcţii anunţă deja că vor merge la Comisia Europeană pentru a semnala comportamentul distorsionant al acestor companii. Modelul socialist propus de autoritarul primar al Bucureştiului face primele victime economice.