Reputat politolog bulgar: Cea mai mare amenințare la adresa democrațiilor europene este fragmentarea polarizată, nu polarizarea în stil american / Cum a devenit Bulgaria o democrație înghețată

Ştiţi cum îl cheamă pe premierul bulgar? Sunt aproape sigur că nu. Dar nu vă faceți griji – majoritatea bulgarilor nu știu nici ei care este numele premierului lor. Și cum ar putea să îl ţină minte? În ultimii trei ani, în Bulgaria au avut loc de șase ori alegeri parlamentare. De patru ori parlamentul nou ales nu a reușit să formeze un guvern. În cele două cazuri în când s-a format un guvern, acesta a durat mai puțin de un an și a arătat toate minusurile unei căsătorii aranjate. Pe 27 octombrie, bulgarii vor vota din nou. Perspectiva de a avea un guvern ales este de 50/50, scrie reputatul analist bulgar, Ivan Krastev, citat de relatează Mediapool și preluat de Rador Radio România.

Deocamdată, consecințele acestei versiuni bulgare a îndelungatului COVID politic înseamnă: o creștere economică modestă; prezență scăzută la vot, care continuă să scadă (în octombrie este de așteptat să fie de circa 30%); ascensiunea cinismului politic; apariția unor noi partide de protest; birocrație paralizată; marginalizarea Bulgariei pe scena politică europeană. Și deși situația pare deprimantă, probabil unul dintre motivele pentru care nu ați auzit numele premierului bulgar este că, cel puțin deocamdată, țara reușește să țină extrema dreaptă în afara guvernului – spre deosebire de Ungaria sau Slovacia.

Cazul Bulgariei un eșec sau un succes?

În loc să devină un deșert populist, Bulgaria este o democrație înghețată. Suspiciunea este că partidele politice nu pot guverna pentru că nu vor să guverneze. Este mai important ca alegătorii lor să știe cu cine nu vor coopera partidele, decât ce poate fi realizat. Întrebarea nesoluţionată în politica bulgară este cine conduce cu adevărat țara?

Cazul bulgar ar fi putut fi trecut cu vederea ca un fel de exotism politic, dacă nu ar fi fost contagios. Ceea ce s-ar putea numi democrații în impas, unde la putere sunt guverne slabe sau tehnocrate care au suficiente voturi pentru a supraviețui o perioadă, dar nu au suficient sprijin pentru a guverna efectiv, este noua tendință în Europa. Noul guvern francez condus de Michel Barnier este un astfel de exemplu. Guvernul care va apărea după alegerile federale din Germania de anul viitor ar putea fi următorul exemplu de acest fel. În ambele cazuri, teama de guverne represive de dreapta amenință să aducă la putere partidele centriste depresive.

În urmă cu aproximativ zece ani, politologul Moises Naim nota că „puterea nu mai are aceleași caracteristici ca în trecut… Este mai ușor de ajuns, mai greu de exercitat și mult mai ușor de pierdut”. Temerile lui Naim erau că guvernele democratice alunecau spre neputință.

Recent, el și-a revizuit teza ca urmare a ascensiunii liderilor autoritari și a exercitării unei politici în stil autoritar în regimuri aparent democratice. Dar democrațiile paralizate nu au dispărut. În timp ce majoritatea comentatorilor politici se concentrează pe succesul extremei drepte, este posibil ca cea mai imediată amenințare la adresa democrațiilor europene să fie fragmentarea polarizată, nu polarizarea în stil american.

O societate sfâșiată între cinism și neîncredere

În cazul Bulgariei, nu vorbim despre o țară profund divizată din cauza valorilor sau politicilor. Mai degrabă, este o societate sfâșiată de cinism și neîncredere. Liniile de demarcație dintre partidele politice sunt prea multe, iar temerile de compromis prea mari, așa că politicienii cred că alegătorii îi susțin pentru ceea ce nu fac, nu pentru ceea ce fac.

În timp ce ascensiunea dreptei populiste provoacă cel mai adesea o prezență mai mare la vot și un interes reînnoit pentru politică, fragmentarea polarizată de tipul celei pe care o vedem în Bulgaria duce la dezamăgirea publicului față de politică. În democrațiile polarizate precum Polonia, Turcia sau SUA, succesul electoral al dreptei populiste a provocat o puternică mobilizare civilă și democratică. În Bulgaria, dimpotrivă, rezultatul politicii de fragmentare polarizată este o reconciliere pe scară largă.

Domnia autoritară a majorităţii, alegerile contestate și preluarea instituțiilor publice de către partidul de guvernământ sunt principalele rezultate ale polarizării extreme. Într-o democrație polarizată, orice schimbare de guvern reprezintă, într-o anumită măsură, o schimbare de regim. În timp ce principalul rezultat al cocktailului mortal al polarizării și fragmentării este, de obicei, o dezamăgire profundă față de democrație.

Răul mai mic?

Judecând din exterior, „boala bulgară” poate fi privită ca răul mai mic în comparație cu venirea la putere a extremei drepte. Se creează iluzia că centrul încă mai poate. Dar probabil că această concluzie va trebui reconsiderată.

Societatea civilă știe intuitiv cum trebuie să reacționeze atunci când un partid polonez precum „Legea și Justiția” ajunge la putere. Este mult mai puțin evident cum ar trebui să reacționeze societatea civilă atunci când nimeni nu știe numele premierului (apropo, numele lui este Dimităr Glavcev) și nu vede niciun motiv pentru a-l ţine minte. În trecut, când i s-a cerut să definească pornografia, un judecător american a răspuns: „O recunosc când o văd”.

Problema Europei de astăzi este exact inversă. Autoritarismul este ușor de definit, dar provocarea constă în retragerea lentă din democrație, mai ales când asta se întâmplă sub ochii noștri.

Sursa: MEDIAPOOL / Rador Radio România / Traducerea: Mirela Petrescu