Restaurarea imperiului rus este scopul final al lui Vladimir Putin (analiză CNN)

Citirea gândurilor președintelui rus Vladimir Putin este rareori o sarcină simplă, dar, uneori, liderul de la Kremlin facilitează acest lucru. Acesta a fost cazul joi, când Putin s-a întâlnit cu un grup de tineri antreprenori ruși. Oricine caută indicii cu privire la ceea ce ar putea fi finalul jocului lui Putin pentru Ucraina ar trebui să citească transcrierea acestei discuții, arată o analiză CNN semnată de Nathan Hodge.

În opinia sa, cuvintele lui Putin vorbesc de la sine: Ceea ce urmărește el în Ucraina este restaurarea Rusiei ca putere imperială.

Iată mai jos analiza lui Nathan Hodge (discursul lui Putin, în engleză, poate fi citit aici):

Mulți observatori au reținut rapid una dintre cele mai provocatoare replici ale lui Putin, în care acesta s-a comparat cu Petru cel Mare, țarul modernizator al Rusiei și fondatorul orașului Sankt Petersburg – locul de naștere al lui Putin – care a ajuns la putere la sfârșitul secolului al XVII-lea.

„Petru cel Mare a purtat Marele Război al Nordului timp de 21 de ani”, a spus un Putin relaxat și aparent mulțumit de sine. „La prima vedere, el se războia cu Suedia luându-i ceva… El nu lua nimic, recupera. Așa a fost”.

Nu a contat faptul că țările europene nu au recunoscut faptul că Petru cel Mare și-a însușit teritoriul prin forță, a adăugat Putin.

„Când a fondat noua capitală, niciuna dintre țările europene nu a recunoscut acest teritoriu ca făcând parte din Rusia; toată lumea l-a recunoscut ca făcând parte din Suedia”, a spus Putin. „Cu toate acestea, din timpuri imemoriale, slavii trăiau acolo împreună cu popoarele fino-ugrice, iar acest teritoriu se afla sub controlul Rusiei. Același lucru este valabil și pentru direcția vestică, Narva și primele sale campanii. De ce ar fi mers acolo? El se întorcea și se întărea, asta făcea”.
Făcând o aluzie directă la propria sa invazie în Ucraina, Putin a adăugat: „În mod clar, a căzut în sarcina noastră să ne întoarcem și să ne întărim și noi”.

Aceste remarci au fost condamnate rapid de ucraineni, care le-au văzut ca pe o recunoaștere goală a ambițiilor imperiale ale lui Putin.

„Mărturisirea lui Putin cu privire la confiscările de terenuri și compararea sa cu Petru cel Mare dovedesc: nu a existat niciun „conflict”, ci doar confiscarea sângeroasă a țării sub pretexte inventate de genocid al poporului”, a declarat pe Twitter consilierul prezidențial ucrainean Mihailo Podoliak.

Sunt multe de deslușit aici, atât în ceea ce privește istoria, cât și în ceea ce privește afacerile curente. Podolyak făcea aluzie la discuțiile din capitalele internaționale despre oferirea unei modalități de salvare lui Putin pentru a dezescalada sau a opri luptele din Ucraina. Președintele francez Emmanuel Macron a afirmat la sfârșitul săptămânii trecute că lumea „nu trebuie să umilească Rusia” în căutarea unei soluții diplomatice.

Aceste argumente ar fi putut părea mai rezonabile înainte de 24 februarie. În perioada premergătoare invaziei, Putin a prezentat o serie de nemulțumiri pentru a argumenta războiul, de la extinderea NATO spre est până la furnizarea de asistență militară din partea Occidentului către Ucraina.

Dar dacă citiți mai atent transcrierea remarcilor lui Putin de joi, fațada de negociere geopolitică rațională cade.
„Pentru a pretinde un fel de leadership – nu mă refer nici măcar la leadership global, mă refer la leadership în orice domeniu – orice țară, orice popor, orice grup etnic ar trebui să-și asigure suveranitatea”, a spus Putin. „Pentru că nu există nici o cale de mijloc, nici un statut intermediar: fie o țară este suverană, fie este o colonie, indiferent cum se numesc coloniile”.

Cu alte cuvinte, există două categorii de stat: cel suveran și cel cucerit. În viziunea imperială a lui Putin, Ucraina ar trebui să se încadreze în cea de-a doua categorie.

Putin susține de mult timp că ucrainenii nu au o identitate națională legitimă și că statul lor este, în esență, o marionetă a Occidentului

Prin invocarea memoriei lui Petru cel Mare, devine, de asemenea, clar că obiectivele lui Putin sunt conduse de un anumit sentiment al destinului istoric. Iar proiectul de restaurare imperială al lui Putin ar putea – în teorie – să se extindă și la alte teritorii care au aparținut cândva Imperiului Rus sau Uniunii Sovietice, ceea ce ar trebui să trezească alarma în toate țările care au apărut în urma prăbușirii URSS.

La începutul acestei săptămâni, un deputat din partidul pro-Kremlin Rusia Unită a înaintat un proiect de lege către Duma de Stat, camera inferioară a parlamentului rus, prin care se abolește o rezoluție sovietică care recunoștea independența Lituaniei. Poate că Lituania este acum membră NATO și face parte din Uniunea Europeană, dar în Rusia lui Putin, acest tip de postură neocolonială este cea mai sigură dovadă de loialitate față de președinte.

Iar acest lucru nu este de bun augur pentru viitorul Rusiei. Dacă nu există o recunoaștere a trecutului imperial al Rusiei – fie că este vorba de trecutul sovietic sau țarist – sunt mai puține șanse ca o Rusie fără Putin să renunțe la modelul de subjugare a vecinilor săi sau să devină un stat mai democratic.

Fostul consilier de securitate națională al SUA, Zbigniew Brzezinski, a afirmat, într-o declarație celebră, că Rusia s-ar putea despărți de obiceiurile sale imperiale doar dacă ar fi dispusă să renunțe la pretențiile sale asupra Ucrainei.

„Nu se poate sublinia îndeajuns de mult că, fără Ucraina, Rusia încetează să mai fie un imperiu, dar cu Ucraina subjugată și apoi subordonată, Rusia devine automat un imperiu”, scria el în 1994.

Cu toate acestea, Putin contează pe ceva de genul opus: Pentru ca Rusia să supraviețuiască, susține el, trebuie să rămână un imperiu, indiferent de costul uman.