Reunirea Națională, un partid considerat extremist de dreapta – explicațiile unui eșec în recentele alegeri parlamentare din Franța. Baraj anti-RN, program politic defectuos, candidați bizari, autogoluri ale liderilor

Partidul Reunirea Națională (RN, dreapta populistă), calificat oficial de extrema dreaptă de ministerul de interne la etichetele candidaților din alegerile parlamentare anticipate, a câștigat 142 de mandate din cele 577 ale Adunării Naționale, împreună cu aliații săi, disidenți din Partidul Republican (LR, centru dreapta), față de 89 în scrutinul legislativ din 2022.

Acesta ar fi trebuit să constituie un succes major pentru un partid care nu a făcut decât să progreseze în reprezentarea parlamentară în ultimii șapte ani de când Emmanuel Macron este președintele Franței. Numai că nu este un succes, ci un eșec usturător. Din ce cauză? Pentru că în primul tur de scrutin din 30 iunie RN și aliații obținuseră 33,15% din voturi, 39 de deputați aleși și aveau peste 400 de candidați calificați în turul 2.

În săptămâna dintre cele două tururi a intervenit apelul președintelui Macron, al premierului Gabriel Attal, al politicienilor din Noul Front Popular (NFP, alianța stângii) și a celor din Ensemble (Împreună, alianța centristă pro-prezidențială) de desistare a candidaților celor două alianțe clasați pe locurile 3 și 4 în turul 1, în circumscripțiile unde RN se clasase pe primele două locuri, pentru a face baraj extremei drepte: “Niciun vot pentru extrema dreaptă!” a cerut președintele Macron. Ca urmare, Peste 200 de candidați NFP și Ensemble calificați în turul 2 s-au retras din cursă, cerând să fie votat candidatul mai bine plasat rămas în cursă.

În linii mari acest aranjament a funcționat, dar nu a fost numai apelul politicienilor, pentru că multor alegători li se cerea să voteze un candidat făcând parte dintr-un bloc rival. Relațiile dintre președintele Macron și susținătorii săi, pe de o parte și cei ai stângii pe de altă parte au fost unele de adversitate în ultimii șapte și mai ales în ultimii doi ani, când Ensemble nu a avut majoritate absolută în Adunarea Națională.

Program „de-tricotat”

Explicația rezultatului neașteptat de slab al RN nu rezidă doar în acest “front republican” cu desistări reciproce. Nu, între cele două tururi numeroși alegători au avut prilejul să se lămurească singuri cam ce hram poartă RN.

Președintele RN și candidatul său la funcția de prim ministru, euro-deputatul Jordan Bardella (28 de ani) a apărut zilnic la TV între cele două tururi în dezbateri cu premierul Attal și cu un reprezentant al NFP, altul (alta) prin rotație.

Bardella s-a prezentat destul de bine, numai că a trebuit să apere programul RN care a fost, vorba francezilor, “de-tricotat”, mai ales de premierul Attal în cel puțin trei ocazii: 1) când a enunțat propunerea RN de a-i scuti de impozitul pe venit pe cei sub 30 de ani, premierul Attal, pe lângă faptul că a demontat viabilitatea financiară a acestei măsuri, l-a întrebat pe mai tânărul concurent la postul de prim-ministru: “Vreți să vă scutiți de impozit pe venit?”; 2) Când a fost luată la bani mărunți propunerea de reducere a vârstei de pensionare de la 64 la 60 de ani (adoptată în fostul parlament în pofida opoziției stângii și a RN), a ieșit la iveală că de fapt erau condiții, printre care începerea muncii înainte de 20 de ani și vechime peste 40 de ani; 3) într-un schimb ascuțit de replici cu privire la planul RN de a interzice accesul persoanelor cu dublă cetățenie (3,3 milioane, 5% din populația Franței) la unele funcții “sensibile” în stat. „Vreți să puneți un franco-rus la conducerea unei centrale nucleare?”, l-a întrebat Jordan Bardella pe Gabriel Attal. Iar actualul premierul Attal i-a replicat: „Dacă este o măsură care îi privește pe franco-rușii aflați în posturi sensibile, puteți să le spuneți francezilor care ne privesc cine este Tamara Volohova?” a spus el referindu-se la consiliera lui Bardella de la Parlamentul European, candidată la un post de deputat în Adunarea Națională în 2022.

Candidați ciudați

Un alt aspect care a atârnat ca o piatră de moară de gâtul RN în campanie au fost candidații care s-au dovedit că aveau prea puțin în comun cu politica sau au făcut declarații rasiste și xenofobe. Exemple:

• Monique Grisetti, candidată într-o circumscripție din departamentul Bouches du Rhone (sud-est), l-a îndemnat pe cântărețul de origine congoleză Gims “să se întoarcă de unde a venit”. Asta n-a împiedicat-o să fie aleasă cu 55% în fața contra-candidatei ei NFP;
• Roger Chaudeau, a fost reales deputat în Loir-et-Cher (centru) cu 52% deși s-a legat de dubla cetățenie franco-marocană a fostei ministre din Partidul Socialist, Najat Vallaud-Belkacem, punând la îndoială “loialitatea” ei față de Franța;
• Annie Bell a candidat în Mayenne (nord-vest), deși avea o condamnare de luare de ostatici în 1995 cu armă de foc. A pierdut cu numai 31% din voturi în duelul cu un candidat centrist;
• Thierry Mosca a candidat în Jura (est) în pofida faptului că era plasat sub curatelă din noiembrie 2023. Potrivit Mediapart „procedurile împotriva sa pentru muncă ascunsă au fost respinse la începutul lunii iunie pe motiv de deficiență mintală”. El a pierdut în turul 2 cu 35% în fața unui candidat de centru-dreapta. Faptul că a putut candida se datorează și unei imprecizii a legii.
• Tot în Mayenne, Paule Veyre de Soras învinsă cu 32% de un candidat al stângii, după ce un interviu cu ea a devenit viral pe internet. Pe lângă faptul că părea să fie complet ignorantă cu privire la programul partidului, ea a insistat că RN nu este rasist, spunând că bunicul ei s-a născut la Barcelona, oftalmologul ei este evreu, iar dentistul ei musulman.
• În Calvados (nord-vest), Ludivine Daoudi și-a retras candidatura dintr-o triunghiulară cu un candidat de centru-dreapta și unul al stângii după ce a fost descoperită pe Facebook o fotografie a ei cu o caschetă nazistă pe cap.

Și exemplele pot continua. Bardella a numit acești candidați “oi negre”, spunând că în toate partidele se găsesc astfel de personaje. În plus el a justificat convocarea în pripă a alegerilor parlamentare care nu a permis RN să-și verifice temeinic candidații desemnați.

Le Pen 0 Mbappe 1

Acesta este însă alt punct slab al RN: lipsa cadrelor de calitate. În afară de Bardella, de lidera de facto Marine Le Pen și de alți câțiva din staff-ul central al partidului, RN duce lipsă de suficienți militanți de calitate și în general de destui militanți pentru a putea forma o administrație. Nu trebuie uitat că RN nu a guvernat niciodată măcar unul din cele peste 100 de departamente sau una dintre cele 13 regiuni ale Franței. Cel mai mare oraș unde a fost ales Frontul Național (predecesorul RN) a fost Toulon (160.000 de locuitori), un singur mandat în perioada 1995 – 2001.

Și de fapt nici liderii săi nu sunt scutiți de pași greșiți: înaintea turului 2 Le Pen a replicat, într-un interviu la CNN, celui mai bun fotbalist francez, Kilian Mbappe, care ceruse să nu se voteze partidele extremiste în turul 2, spunând că fotbalistul ar trebui să se abțină, mai ales că este un privilegiat din punct de vedere material. Acest lucru nu i-a adus prea multă simpatie, mai ales din partea tinerilor, în plin campionat european, cu Franța calificată în semifinale.

În fine, după cum scrie cotidianul Le Figaro “RN a supraestimat stadiul în care se află procesul său de de-diabolizare”. Le Pen mai trebui să aștepte încă trei ani până la alegerile prezidențiale din 2027.