Reuters: Giorgia Meloni şi Marine Le Pen nu se suportă, ceea ce slăbeşte ambiţiile dreptei de a prelua puterea în UE

Când un ministru francez a comparat-o anul trecut pe Giorgia Meloni, premierul naţionalist al Italiei, cu şefa extremei drepte franceze, Marine Le Pen, premierul italian l-a sunat pe preşedintele francez Emmanuel Macron pentru a se plânge. Meloni a fost atât de indignată, încât liderul francez s-a simţit obligat să trimită un emisar la Roma pentru a o linişti, au declarat pentru Reuters două surse care au cunoştinţă despre aceste discuţii, transmite News.ro.

Mesajul premierului italian către Macron a fost clar, potrivit uneia dintre surse: ea nu este o versiune italiană a lui Marine Le Pen.

Atât biroul lui Macron, cât şi cel al lui Meloni au refuzat să comenteze incidentul, despre care nu s-a ştiut până acum.

Supărarea lui Meloni ilustrează însă profunzimea diviziunilor din cadrul dreptei naţionaliste europene, ceea ce ar putea bloca eforturile acesteia de a exercita puterea la nivelul UE, în ciuda sprijinului popular record de care se bucură înaintea alegerilor pentru Parlamentul European din iunie, au declarat şase surse care cunosc strategia acestor partide.

Sondajele prevăd că partidele naţionaliste şi eurosceptice din Europa vor obţine un număr record de voturi în iunie. Este de aşteptat ca alegătorii să pedepsească partidele tradiţionale pentru că nu au reuşit să le protejeze gospodăriile de inflaţia ridicată, să limiteze imigraţia şi să ofere locuinţe şi asistenţă medicală decente.

Un model construit de Consiliul European pentru Relaţii Externe (ECFR), un grup de reflecţie politică, pe baza unor sondaje din ţările UE, a prognozat în ianuarie că o coaliţie populistă de dreapta formată din creştin-democraţi, conservatori şi dreapta radicală ar putea, teoretic, să iasă pentru prima dată cu o majoritate în Parlamentul European.

Dar perspectiva apariţiei unui bloc unic şi puternic care să reunească dreapta ultraconservatoare este redusă, pe fondul diferenţelor puternice dintre liderii săi, Meloni şi Le Pen, au declarat sursele pentru Reuters.

MELONI, VIOARA ÎNTÂI A DREPTEI DURE, ARE O VIZIUNE DIFERITĂ FAŢĂ DE LE PEN

Meloni conduce de facto grupul dreptei dure din Parlamentul European, Conservatori şi Reformişti Europeni (ECR), în timp ce Le Pen este o forţă motrice în cadrul grupării Identitate şi Democraţie (ID), care are o orientare mai vădit antieuropeană.

O fuziune între cele două grupuri ale lor în Parlamentul European este foarte puţin probabilă, deoarece strategia lui Meloni, acum că este la putere, este de a maximiza influenţa Italiei în Europa prin colaborarea cu instituţiile UE, nu prin a lupta cu acestea, au declarat sursele Reuters.

Le Pen, în schimb, este hotărâtă să demonstreze că „Europa lui Macron”, aşa cum o numeşte ea, eşuează în faţa oamenilor de rând – chiar dacă spune că nu mai susţine o ieşire a Franţei din UE.

„Ceea ce Meloni vrea cu adevărat este să formeze o coaliţie de dreapta în Parlamentul European pentru a fi într-o poziţie pivot”, a declarat pentru Reuters Nicolas Bay, un membru francez al Parlamentului European. Partidul său, Reconquete, un rival francez de extremă dreapta al lui Le Pen, a încheiat o alianţă cu Meloni luna trecută.

Lipsa unei platforme politice unice şi coerente va slăbi influenţa extremei drepte în chestiuni care variază de la relaţiile comerciale cu China până la răspunsul Europei la războiul din Ucraina, politica climatică şi imigraţia, spun analiştii.

INFLUENŢA ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN DETERMINĂ COMPONENŢA COMISIEI EUROPENE

Influenţa în cadrul Parlamentului European este vitală pentru componenţa Comisiei Europene – organul executiv al blocului, care are, de asemenea, responsabilitatea de a iniţia legislaţia UE. Legislativul a devenit mai fragmentat şi mai nesigur pe măsură ce partidele majoritare au pierdut teren în alegerile europene din ultimul deceniu.

Jean-Paul Garraud, liderul trupelor lui Le Pen în Parlamentul European, a acuzat ECR de favorizarea aderării Ucrainei la UE, de împărţirea migranţilor între ţările europene şi de acorduri comerciale care dăunează sectorului agricol european. „Ne-am poziţionat întotdeauna împotriva tuturor acestor puncte”, a declarat el pentru Reuters.

Pe site-ul lor, ECR afirmă că ei doresc o Europă „sigură şi securizată”, „un sistem de imigraţie care funcţionează”, „toate statele membre tratate în mod egal” şi că „sunt alături de Ucraina”. Un purtător de cuvânt a refuzat să facă alte comentarii.

DREAPTA EXTREMĂ IA AVÂNT ÎN TOATĂ EUROPA

În întreaga Europă, extrema dreaptă capătă amploare.

În Franţa, Le Pen are un avans de 12 puncte faţă de Macron în sondaje, în timp ce Alternativa pentru Germania (AfD) se află pe locul al doilea la nivel naţional.

Partidul Libertăţii din Olanda a câştigat alegerile din noiembrie cu o marjă surprinzătoare, iar Chega din Portugalia şi-a mărit de patru ori luna aceasta numărul de locuri în Parlament.

Chega, Partidul Libertăţii şi AfD fac parte din ID, care este dominat de partidul Rassemblement National (RN) al lui Le Pen. Sondajele arată că blocul se află pe locul al treilea în intenţiile de vot, după Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta şi Alianţa Socialiştilor şi Democraţilor, de centru-stânga.

La mică distanţă de ID se află ECR, condus de Meloni, în rândurile căruia activează şi fostul partid de guvernământ din Polonia, PiS.

UN CUTREMUR POLITIC

Sondajele de opinie sugerează că o alianţă între ECR şi ID ar lansa dreapta dură europeană în cursa pentru a deveni principala forţă politică în următorul Parlament European, în faţa conservatorilor din PPE, care au dominat hemiciclul în ultimele decenii.

Acest lucru ar declanşa un cutremur politic. Conducerea puternicului executiv al UE, Comisia Europeană, ar trebui să fie încredinţată celui mai mare grup parlamentar.

Dar cunoscătorii politici de pe ambele părţi ale Alpilor spun că decizia lui Meloni de a o ţine la distanţă pe Le Pen va împiedica acest lucru.

„Au existat poziţii care nu au adus convergenţă între Le Pen şi conservatorii europeni”, a declarat pentru Reuters Giovanni Donzelli, un apropiat al lui Meloni, citând teme de politică externă şi de familie.

O REPUTAŢIE TOXICĂ SPĂLATĂ DE O STRATEGIE ISTEAŢĂ

Ascensiunea rapidă a lui Meloni la putere a fost strâns legată de transformarea partidului său Fraţii Italiei, care a trecut în mainstream fără a-şi fi repudiat pe deplin rădăcinile postfasciste.

De când a ajuns la putere în 2022, devenind cel mai de dreapta lider al Italiei de la dictatorul din timpul războiului Benito Mussolini, Meloni şi-a comparat partidul cu Partidul Republican din SUA şi cu conservatorii din Marea Britanie.

Meloni a căutat în timpul mandatului său de premier să liniştească pieţele şi partenerii internaţionali, având o abordare pro-business şi pro-comerţ în ceea ce priveşte economia şi oferind un sprijin ferm Ucrainei şi relaţiilor transatlantice.

În loc să atace Comisia Europeană cu privire la numărul tot mai mare de migranţi din Europa, Meloni a obţinut sprijinul preşedintei acesteia, Ursula von der Leyen, plasând Italia în centrul atenţiei în răspunsul Europei la criză.

Un diplomat francez, care a cerut să nu fie numit din cauza sensibilităţii subiectului, a declarat pentru Reuters că strategia lui Meloni a fost de a fi în centrul jocului în Europa şi de a căuta un portofoliu economic puternic în următoarea Comisie. Acţiunile sale o diferenţiază de retorica mai protecţionistă a lui Le Pen în ceea ce priveşte economia, precum şi de legăturile din trecut ale politicianului francez cu Rusia şi de sprijinul său mai ambiguu pentru Ucraina

LE PEN CONTRAATACĂ

Sâmbătă, Le Pen a provocat-o pe premierul italian să spună clar dacă o va susţine pe von der Leyen, membră a PPE, pentru un al doilea mandat în fruntea Comisiei Europene. „Cred că o va face. Şi, făcând acest lucru, veţi contribui la înrăutăţirea politicilor de care suferă atât de mult populaţia Europei”, le-a spus ea delegaţilor de la Roma din grupul său, ID.

Co-preşedintele ECR, Nicola Procaccini, a declarat pentru ziarul italian Il Tempo că declaraţiile lui Le Pen au fost „nepotrivite” şi a apărat cooperarea cu PPE ca mijloc de a-l contracara pe Macron şi stânga europeană. Un purtător de cuvânt al ECR a refuzat să facă alte comentarii.

În timp ce popularitatea lui Le Pen creşte rapid acasă, brandul ei rămâne toxic în rândul decidenţilor politici de la Bruxelles şi, în mod crucial, în rândul conservatorilor germani, au declarat surse diplomatice franceze şi italiene.

PPE O CURTEAZĂ PE MELONI

Şeful PPE, Manfred Weber, i-a spus clar lui Meloni că nu ar putea accepta o alianţă cu ECR dacă aceasta ar găzdui-o pe Le Pen şi partidul ei, au declarat cele două surse diplomatice.

Parlamentarul conservator german este în contact strâns cu Meloni pentru a include ECR sau părţi din acest grup în coaliţia europarlamentară mai largă care ar susţine următoarea Comisie Europeană şi pe preşedintele acesteia, au spus susele.

Weber a stabilit însă condiţii pro-UE şi pro-Ucraina pentru un acord.

Un purtător de cuvânt al lui Weber a declarat că, în calitate de lider al grupului PPE, acesta a avut schimburi regulate cu liderii UE, inclusiv cu Meloni, indiferent de partidele lor. „Guvernul italian este implicat în UE într-un spirit de cooperare, de exemplu în discuţiile cu statele nord-africane pe tema migraţiei sau în susţinerea Ucrainei”, a spus el.

MELONI ÎŞI CÂNTĂREŞTE ŞANSELE

În raportul său din ianuarie, ECFR a afirmat că o alianţă a PPE şi ECR ar duce la o schimbare spre dreapta în procesul decizional al UE în chestiuni precum imigraţia, schimbările climatice şi familia. Dar virajul spre dreapta ar fi mai puţin pronunţat decât în cazul în care ID ar fi în alianţă.

Le Pen a renunţat la cererile de ieşire din UE, dar rămâne o eurosceptică ferventă. Partidul ei pledează pentru o reformă a tratatelor UE care ar priva Comisia Europeană de puterea de a iniţia legi şi ar transforma UE într-o cooperare liberă a statelor membre.

Trei diplomaţi şi experţi au declarat că Meloni îşi calculează probabil modul în care va obţine cea mai mare influenţă asupra formei următoarei Comisii Europene. Este probabil ca după alegerile din iunie, RN-ul lui Le Pen să aibă un contingent mai mare de parlamentari europeni decât partidul lui Meloni. Dacă aceştia ar fi în ECR, liderul italian ar pierde influenţă.

CU CE S-AR ALEGE LE PEN

„(Le Pen) este o rivală. Ea (Meloni – n.r.) nu are niciun interes să lase lupul să intre în turmă”, a declarat Gilles Ivaldi, specialist în partide europene de extremă dreapta la Universitatea Sciences Po din Paris.

Grupul ECR al lui Meloni a purtat, în schimb, discuţii cu premierul ungar Viktor Orban, care menţine legături strânse cu Moscova, au declarat pentru Reuters doi diplomaţi europeni şi o sursă din cadrul ECR. Includerea lui Orban ar aduce mai multă greutate în ECR fără a-i pune în pericol conducerea.

Le Pen s-ar putea trezi câştigând cea mai mare parte a voturilor în Franţa, dar ar fi marginalizată la Bruxelles şi privată de orice putere semnificativă la nivelul UE. Chiar şi aşa, analiştii spun că mulţi alegători francezi ar vedea o prezenţă puternică a lui Le Pen prin optica naţională. „Acest lucru ar da tonul pentru alegerile prezidenţiale din 2027 şi ar putea să o stabilească pe Le Pen ca potenţial viitor preşedinte francez”, au scris cercetătorii de la think-tank-ul ECFR.